349 matches
-
noi șicanări, ușa la mine o găsești deschisă, poți veni să mă vizitezi fără alt protocol. Ai Încredere, omul Parditului Comunist Român, veghează...!” III ABUZ DE PUTERE Circa 6-a miliție din Șoseaua Pantelimon, În ultima perioadă de timp cam lâncezise În activitatea profesională, lucrătorii ocupându-se de unii ospătari ce Încărcau nota de plată consumatorilor, de speculanții dela Aprozar ce vindeau cartofii cu lipsă la cântar și jumătate amestecați cu pământ și alte gunoaie, de cârciumari ce falșificau băuturile alcolice
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
apoi Îi Întoarse spatele. Turnătorul insistă. „Canalia s’a răzbunat, astai...! Nu te necăji, așa zisa violare a legilor În vigoare, nu poate avea efect asupra persoanei tale...! „Ce te face să crezi...?” „Să nu te surprindă...! De doi ani lâncezesc În această mizerabilă Încăpere iar În acest interval de timp, s’au perindat pe aici neânchipuit de mulți arestați, unii cu abateri minore În care eu le-am dat un pronostic ce s’a adeverit În momentele imediat următoare. Așa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
adevărate în cap, făceau zarvă și se jucau cu nuci în tocurile scobite la marginea șanțurilor; daruri de turtă dulce treceau de la prietin la prietin. O tinereță bucuroasă izvora, furnica în toate părțile pe uliți. Până acum flăcăuașii aceștia palizi lânceziseră în odăi umede și murdare, plecați asupra acului, bătând încordați cu ciocanul, trudindu-se în toate meseriile, săraci și umiliți; iar acuma umblau încet, se odihneau parcă în soarele auriu de toamnă, care frângea raze și-n ochii lor neliniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
l-ar întâlni n-ar mai folosi produse Visage în veci. Fantoma de la Operă? a zis Ariella. Încearcă să-l convingi să-și pună un sac în cap. Wendell a dat din cap eficient. S-a făcut. Ariella părea să lâncezească. N-avea la cine zbiera; eram cu toții prea eficienți azi. Duceți-vă, ne-a zis tuturor, dând din cap. Ștergeți-o, ieșiți de aici, am treabă. Când m-am întors în birou, aveam un mesaj pe mesageria vocală. —Bună! Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
maimuța aia m-ar alege pe mine dacă ar veni și Sampath. — Asta așa e, fu de acord Ammaji și mai luă o înghițitură de ceai. Nu e prea amenințător, bietul Sampath, spuse. Uită-te la el cum stă acolo, lâncezește ca de obicei, fără nici o mărire de salariu sau promovare în perspectivă. Domnul Chawla se uită înspre partea de masă unde ședea cocoșat fiul său, cu micul dejun întins dezordonat într-o adunare de firimituri în jurul farfuriei. În fața lui, vibrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
te simți jenat în compania lui Terry Linex. — E pe vine, a spus el. — Cât? — Păi, cam pe la jumătatea unei cifre cu șase zerouri. Simplu. — Ei, hai, zi șaizeci de mii. — Se face. — Când? — Întreabă-l pe Keith. Lucrurile au lâncezit de când ai plecat, spuse el fără vlagă. Ne lipsește energia ta, John. — Hă? — Și flerul tău. Și mai e și toată tâmpenia asta cu impozitele. Tot cu fata aia Street? — Selina. Selina Street. — Mda. Se încruntă și mai luă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pentru sine. Poate că era de-ajuns că era acceptat. Fără îndoială că restul se va lămuri cu timpul. Chiar și Prepelicarul... în prezența celor două doamne palide, grijile sale s-au evaporat. în timp ce conversația dezlânată dintre Cerkassov și Gribb lâncezea, el ședea și bea vin de K, pe jumătate ascultând, pe jumătate visând, pe când cele două femei înconjurau încăperea într-o plimbare hipnotică și fără rost. Vrăjitoarele albe își țeseau vraja și-l legau cu funii de mătase. Ele făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
strop de băutură. Visez, e drept, câteodată dolofane sticle de whisky, printre care mă plimb țanțoș, alegând câte una ca și cum aș rupe minunate flori din cine știe ce mirifică grădină. Visez bodegi - culmea, nici una dintre cele pe care le frecventam! - în care lâncezesc fără nici un gând, fără nici o dorință. Doar cu carafe de vin aburite în față și cu figuri necunoscute în preajmă. Și multe alte astfel de vise. Ceea ce-mi sporește într-un fel teama este această prea ușoară părăsire. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Însă care parte anume era altă mîncare de pește. Pe drum, cu obișnuitul său dar pentru folclorul foiletonesc, Fermín mă puse În temă cu scena către care de Îndreptam. Azilul Santa Lucía era o instituție de o reputație necurată, care lîncezea În măruntaiele unui vechi palat În ruine, situat pe strada Moncada. Legenda ce-l Învăluia schița un profil undeva la jumătatea drumului Între un purgatoriu și o morgă de condiții sanitare abisale. Povestea lui era, cel puțin, deosebită. Din secolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Hai, Începe dumneata cu ăștia din colț, care par să n-aibă dinți. Dacă aceste cuvinte aveau scopul de a mă Îmbărbăta pentru misiune, ele au eșuat În mod lamentabil. M-am uitat la grupul acela de rămășițe umane care lîncezea În colț și le-am zîmbit. Simpla lor prezență mi s-a părut o stratagemă propagandistică În favoarea vidului moral al universului și a brutalității mecanice cu care acesta distrugea piesele ce nu-i mai erau de folos. Fermín păru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
niște volume oarecare: erau romanele lui Julián Carax publicate de editura Cabestany. Fumero le-a plătit pe femeile ușoare care ocupau apartamentul de vizavi - un duet mamă și fiică, ce se lăsau pișcate și arse cu trabucul atunci cînd clientela lîncezea, mai ales la sfîrșit de lună - ca să aibă grijă de Aldaya cît timp el era plecat la lucru. Nu avea nici un interes să-l vadă murind. Nu Încă. Francisco Javier Fumero intrase În Brigada Criminală, unde Întotdeauna se găsea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la Barcelona, neștiind Încotro s-o apuce, s-a Îndreptat spre casa unde crescuse, temîndu-se că nu va mai găsi pe nimeni. Magazinul de pălării era tot acolo, deschis, iar un bărbat Îmbătrînit, fără păr și fără foc În priviri, lîncezea Îndărătul vitrinei. Nu intenționase să intre și nici să-i dea de Înțeles că se Întorsese, Însă Antoni Fortuny Își ridicase privirea spre străinul care stătea de partea cealaltă a vitrinei. Ochii lor s-au Întîlnit, iar Julián, deși ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lor. Mal se gândi: e un cuceritor - nu-l lăsa să conducă ostilitățile. Platoul avea un aer de peșteră: pereți acoperiți cu cabluri, reflectoare, aparate de filmat pe care cu rotile, niște cai anemici legați de stâlpi și lume care lâncezea, fără să facă absolut nimic. Chiar în mijloc se găsea un cort indian măsliniu, confecționat în mod evident din surplusurile armatei, cu simboluri indiene pictate pe fețele cortului cu lac roșu, de acadea, ca să dea impresia că ar aparține vreunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Bătând din aripi vrea să se ridice, Dar zborul ca un foșnet de mătase Se chinuie în van... și o să pice, în vraja amintirilor frumoase! Și, iată, ea încet, încet pălește, Se sfarmă-n bucățele mii și mii! Iubirea ne-mplinită lâncezește, în suflete stinghere și pustii. Eu voi zâmbi în fața morții! Annei! Aș vrea, din vis, să te cobori, Să rătăcești prin mine-o clipă; Să-ți simt parfumul fin de flori, S-adoarmă timpul pe-o aripă. Și dacă nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cețoase pe pereți. Alde Căloi obosiseră și ei. Directorul bătu cu o lingură În masă ca să se facă ascultat și admirat. „Tot cinste din partea mea, că eu nu mă uit la bani când e să chefuiesc. Țigane, bagă tare, nu lâncezi! Hai, fă, sus cu voi!” Muți de băutură și de surpriză, bețivanii Începură să aplaude și să tropăie când cele două curve urcară pe masă În ritmuri de manea. Directorul trimisese mașina după ele Într-un sat vecin și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mă gândeam că dacă aș fi fost o tipă din aia, împătimită după rock și dacă mi-aș fi căutat un partener, Luke ar fi fost cel mai potrivit. După secole neîntrerupte de distracție, conversația a început dintr-odată să lâncezească. Vuietul lumii s-a insinuat în cercul magic pe care Luke și cu mine îl trasaserăm în jurul nostru. L-am auzit pe Johnno strigând după Brigit: —Hei, Brigit din Madison County, să iei și țigări! — Nu e ciudat, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o țară ca a noastră, la arma spațială, binefăcătoarea armă spațială, la manipularea terorismului, la manipulare, în general, la terorism și teroare, în general. „Da, da“, repeta corul cu aceeași unică voce vibrantă, aromată, celeste cello. Atmosfera mai curând dospea, lâncezea. Poate că gazda ar fi preferat o comunicare implicită, fără atâtea cuvinte, complicitățile unei familiarități caste și domestice. Oboseală, plictis... te întrebi asupra rostului atâtor artificii. Dar Tolea întețea moara de vorbe, doar-doar va obține interjecția-surpriză, un nou impuls. „Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
într-o zi în care nu poți refuza oaspeții. Ies pe terasă, Irina aduce sticla de vin roșu, se așază în marile fotolii de pai. Doctorul ridică solemn, înclinându-se, paharul, femeia zâmbește, soarbe adânc din vin. Tac, vorbesc, dialogul lâncezește, apoi se înviorează. Se destind, glumesc, ca vechi camarazi de arme. La 8, apare cel așteptat. O față ascuțită, părul lung, des, aproape cărunt. Întinde o mână subțire și moale. Pare stânjenit. Nu se aștepta, probabil, la o a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pedagog-supraveghetor fusese o adevărată mană cerească. Simțea nevoia să se odihnească, desigur, și de o slujbă curată, comodă, cât de cât onorabilă. S-o fi odihnit îndeajuns în ăștia șapte ani, iar de-acum o fi început să ruginească, să lâncezească, să se umple de lehamite, Milică-tată, păi, chinul și umilința, și bătaia de joc? Nimeni nu garantează pentru prostiile noastre: bineînțeles că ai s-o primești înapoi și ai s-o iubești mai mult decât înainte, Milică-tată, pentru că îndeobște nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
policlinică ori la vreun cabinet din alea particulare de curând apărute, și parcă ar fi dus dorul vremurilor ălora când el venea cu mașina s-o ia de acasă ca s-o ducă la doctorul ăla cu care aranjase. Visa, lâncezea, amâna, dracu’ știe ce aștepta? Nu se mai gândea nici la Velicu. Gândul îi umbla străin, Mirelo, prin soarta și prin viața ei care curgea prin ea și o ținea în loc și o ținea vie. Copilul din ea, da, creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
până În apartamentele bătrânului șah, pe care nepoata sa le luase În stăpânire. Două canaturi grele s.au Închis, am tras, un zăvor masiv, și ne-am găsit singuri, Împreună. Tabrizul nu mai era un oraș rupt de lume, ci lumea lâncezea la depărtare de Tabriz. Într-un pat maiestuos, cu colonade și draperii, mi-am Îmbrățișat iubita regală. I-am desfăcut, cu mâna mea, fiecare nod, fiecare nasture, i-am redesenat, cu propriile-mi degete, cu palmele, cu buzele, fiecare linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și nimeni nu se poate compara cu el. N-are nici un rost să merg la tot felul de petreceri. La fel de bine pot să stau acasă, în fața televizorului, cu un pahar de vin roșu și să nu fac altceva decât să lâncezesc în suc propriu. Astăzi prefer să iau autobuzul, pentru că nu mai trebuie să schimb și, în plus, în subteran e prea multă lumină. Întunericul de pe străzi îmi pare o binecuvântare în aceste clipe. Oricum, n-am nici un motiv să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
adică) despre care vorbește în revista dumneavoastră doamna Luiza Vasiliu. înainte de a încheia, mai am o ultimă întrebare : credeți că sînt pe „calea” cea bună ? Al dumneavoastră cititor, Vintilă Mihăilescu Patrimonializarea gustului — Gustă din acest shiraz ! mă îndeamnă B. Petrecerea lîncezea toropită de căldură. Mîncarea nu prea tenta pe nimeni, iar băuturile se limitau la citronade cu gheață. B. Îmi toarnă jumătate de pahar dintr-o sticlă cu un cangur pe ea. — E australian, îmi mai explică el. — E minunat ! îi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și greu, sclipitor. Era ca un ou de sticlă prin care lumina trecea lin. Când un castan face asemenea fructe, m-am gândit atunci, nu e bine. Pe la douăsprezece, cum la Scara Unu Mendebilul nu apărea și totul părea să lâncezească, ne-am gândit la un joc vechi, dinainte de Vrăjitroacă, numit Exploratorii. La jumătatea blocului se afla o ușă de tablă nituită, vopsită în cenușiu. Pe acolo era intrarea în măruntaiele subsolului. Am deschis ușa cu grijă, ca să nu scârțâie, și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
halucinație. Sânt și acum absolut convins că, mai multe seri la rând, am comunicat. Important era să fie lună și să privesc înspre locuința ei. Atunci auzeam lămurit: Andrei, tu ești? și apoi discutam fleacuri vreo jumătate de oră. Școala lâncezea, era sfârșit de an; și elevii, și profesorii erau mai mult decât epuizați, plictisiți. Sindili, grecoteiul, aducea magnetofonul și, în fundul clasei, ne strângeam la povești. A doua zi după serbarea de sfârșit de an, cu veșnicul careu, cu împărțirea premiilor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]