911 matches
-
Maiorescu a ajuns „simbol al complicităților joase și inspiratorul și proteguitorul unei odioase crime intelectuale...“. În timp ce Mano-lescu spunea că studiul tău are „stupide ipoteze“, Eugen Simion (că fost lucrător la Lupta de clasă) scrie că este o aberație care „se lățește și face carieră într-o cultură a suspiciunii și a comploturilor“. Ce replică îi dai lui Manolescu și ce replică îi dai lui Eugen Simion? - Replică mea este chiar textul Eminescu. Istorisirea celei mai cumplite crime din istoria României. Sursa
Maladiile lui Eugen Simion. Constantin Barbu sare în apărarea lui Eminescu () [Corola-blog/BlogPost/340048_a_341377]
-
n-am a mă teme, Dar nici de neîndurătoarea vreme Ce mereu, la tot pasul, mă îngână. Ai pus punct hotărât vieții-mi boeme Și ai decis: nici sclavă, nici stăpână, Nestingherindu-mi zborul din țărână Spre atingerea țintelor supreme. Lățească-se deșertul, vină potopul, Cu tine, de nimic mie nu-mi pasă, Că tu mă călăuzești și-mi ești scopul, Mă ajuți totdeauna să trec hopul. Libertate deplină iubita-mi lasă, Lesa-i destul de lungă și-i din matasă. Referință
CINCI SONETE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341002_a_342331]
-
actuale. Probabil că sunt aici de ceva vreme, voi primi rostul meu înaintea vointei mele, voi întreba și voi recunoaște. „Nu putem încărca treapta aceasta prea mult. Nu ne permite relieful. Mai bine o înălțăm peste dimensiunea celorlalte și o lățim.”, spuse bătrânul apropiindu-se de noi și arătându-mi în cercuri porțiunea destinată tăierii în stâncă. „Când refaci calculele, să iei în considerare, te rog, și acest aspect. Construcția, în sine, ne învață unde are nevoie de schimbare. Vom chema
EL ALUMNO de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341763_a_343092]
-
capul spre stânga mea. Doamna de alături era așezată pe spate. Nu mi-am dat seama ce zonă suportă stratul de parafină. Cearșaful era întins către în sus, ca o căpiță de fân, în zona pieptului. Cobora către șolduri, se lățea destul de vizibil în regiunea bazinului și lăsa imediat la vedere două pulpe bronzate și pline, chiar foarte pline, cu pielea bine întinsă de stratul de grăsime ce se ghicea cu ușurință. Cu brațele dolofane adunate sub ceafă, fixa tavanul liniștită
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
al casei arse, cu gospodari cu tot, sub grenadele ocupantului mujic, se întinde, dus pe tălpi și de fiul ajuns ofițer, erou căzut în luptele cu armata germană din Munții Tatra; deșertul instaurat de ciuma intrată pe tancuri rusești se lățește și pe caldarâmul Capitalei, pătrunde în casele furate intelectualilor de poliția politică autohtonă în tandem cu KGB-ul, intelectualii români, „aurul cenușiu” al țării, fiind umiliți și martirizați de aceeași oroare comunistă adusă de „prietenii” de la Răsărit, cu gândul mârșav
PREFAŢĂ LA ROMANUL UN OCEAN DE DEŞERT DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340556_a_341885]
-
în nimic? Si că tot ce-ți poți dori e să fugi altundeva? Patru milioane de români n-a mai stat pe gânduri și au plecat, ca să își dobândească viețile. Cu cât numărul celor plecați crește, cu atât impostura se lățește peste capetele celor rămași. Zidarii de meserie vor fi tot mai puțini și locul lor va fi luat de te miri ce băieți, absolvenții buni de medicină se vor evapora și o să ne trezim cu registratori medicali recalificați în grabă
Despre impostură și consecințele ei toxice () [Corola-blog/BlogPost/337949_a_339278]
-
participăm și eu la „recuperarea” accidentatului. Ceilalți doi sar cu gura pe mine, mă temeam să nu dea alarmă să vină toată „rromimea” să mă linșeze... Așadar căutăm să fac ce-oi putea să domolesc țiganii. Accidentatul, cum s-a lățit pe podeaua mini-buzului, a căzut într-un somn adânc și eu mă temeam că a mierlit-o. - Ce făcuși, nenorocitule, îl omorâși pe Pândele, și al mai tanar era gata-gata să mă ia la pumni. Al mai bătrân, o baragladina
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
te-ai tăiat din greșeală, sau te-ai speriat de șoricelul lui Basti?E doar o jucărie, dragă, nu-i real ! Îmi zice ea cu voce suavă, străbătută de o ironie subtilă și un zâmbet drăcesc și satisfăcut i se lățea pe față. Nici măcar nu încerca, să-l mascheze, privind cu milă acea vietate scârboasă, ce continua să-și miște picioarele prin aer. Am coborât de pe masă, am luat castronul de pe jos și privind mai îndeaproape șoarecele care dacă nu mi-
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
și-mi spune cine este. Visul mi se pare a dura mult, mult de tot. Fericirea nu numai că durează încontinuu, dar și crește mereu ; dacă răul n-are fund, apoi nici binele nu are plafon, cercul de lumină se lățește din ce în ce, iar fericirea după ce m-a învăluit mătăsos, deodată schimbă tactica, devine dură, se aruncă, se prăvălește asupră-mi ca niște avalanșe care - antigravitațional - mă înalță; apoi iar, procedează în alt fel: duios, mă leagănă - și-n
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
a spus Poetul - un fugaci - cu vârcolaci și dracii negri ce-i țineau cununa cât săptămâna îl dospiră clipele, cu lungi bătăi aripile de Hermes Trismegistul și de Pan de Senex și de Puer tot de-un clan cu fălcile lățite de-un șirag de pearly-white din veșnicul arțag Poetul tolănit pe catifea Și apărat de muște, Drept, sub stea, ședea cărtărescean și picotea în afânarul de mărgean al opului opulescean în van hulit căci garantată era biserica lui toată și
ÎNTÂLNIREA DE LA MIEZUL NOPŢII (POEME) de AURELIA SATCĂU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371596_a_372925]
-
ÎNGERII Primăvara coborî pe neașteptate. Întâi, au prins verdele în ramuri sălciile de pe malurile pârâului ce tăiau satul în două părți egale, apoi s-au năpustit spre căldură urzicile, în smocuri, și iarba, ca niște periuțe, care s-au tot lățit. Abia după toate astea, mugurii ce ascundeau florile începură să plesnească, stropind în culori de tot felul câmpul și copacii. Acum, primăvara semăna cu o fată care se îmbracă în straie noi într-o dimineață de duminică să meargă la
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
pagubă privind pana de vultur fermecată pe care o ținea în palmă. Ce să facă? Zise: - Pană, penișoară, fă-te mare și ușoară și poartă-mă printre nori, spre albastre zări! Și... o nimeri, că pana se întinse și se lăți, mult mai mare decât un hamac, de puteau urca pe ea mai mulți oameni. Fericit, Mărțișor îi spuse lui Norocel: - Hai, măi frățioare, să ne urcăm pe pană, că tu îmi porți noroc! Și amândoi se urcară punând alături desagul
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
și din ceput viteji și până astăzi vedem că s-au ținut tot în ce au apucatu. Tartariia sau cumu-i zicu unii Țara Tătărească, este împărăție mare, că nu numai ceasta ce este la Crâm, ce în toate părțile se lățește și cu putere mare, de coprinde loc multu, o parte mare din Evropa și Sarmațiia toată de la Asia cu Sțitiia sau Sireca, ce-i zic acum Cataio... Împăratul întăiu au pus de feliul lor pre unul Hanul, ca să fie judecata
„ … DE LA RÎM NE TRAGEM …” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372933_a_374262]
-
direptu hrană să să zăbnovească și de o săptămână mănâncă, ca să fie sătul, să nu flămânzească...” Despre turci Grigore Ureche zice : Acest feliu de oameni ce le zicem turci, carii întăi din tălhari și din oameni puțini atâta s-au lățitu și s-au înmulțitu, că doao părți din pământ coprindu, adecă Asiia și Africa, s-au tinsu de au apucatu o parte mare și din a treia, din Evropa, de suntu de Dumnezeu lăsați certarea creștinilor și groaza tuturor vecinilor
„ … DE LA RÎM NE TRAGEM …” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372933_a_374262]
-
dintăi, care l-au chiematu Otoman...” Despre „Țara Ungurească de jos și Ardealul de sus” cronicarul arată : „ ... În țara Ardealului nu locuiescu numai unguri, ce și sași peste samă de mulți și români peste tot locul, de mai multu-i țara lățită de români decât de unguri. Iară în Țara Ungurească de jos, unde se chiiamă Unguriia cea Mare sau cumu-i zicu unii pre limba nemțească Panoniia, acolo numai unguri trăiescu, iară de se află și români pre alocurea, încă lege ungurească
„ … DE LA RÎM NE TRAGEM …” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372933_a_374262]
-
foarte bine firea șugubeață a directorului, Sile nu se impacientă, ci spuse clar și tare: - Am o idee și sunt sigur că partidul va fi foarte interesat de aceasta! - Crucea, mă-tii, gândi cam veninos directorul însă, vulpoi bătrân fiind, lăți un zâmbet electoral și rost mieros: - Păi, ce nu spui așa măi, băiatule, hai, să te auzim, că noi, partidul... Sile expuse în cuvinte puține ideea. La sfârșit directorul, de emoție trase câteva gâturi zdravene dintr-o sticlă pitită la
APOCALIPSA DUPĂ SPIRIDON de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346939_a_348268]
-
Întâi un colț, apoi arcul secerei, apoi iat-o întreagă ca o paranteză. De acolo, din locul de unde răsărise un voal de lumină, abia perceptibil, venea spre noi plutind peste vârfurile copacilor. Apoi, pe măsură ce se ridica luna, voalul acela se lățea din ce în ce și cuprindea totul... Știam din ce ne spusese tata, că răsăritul lunii trebuia să fie cam la miezul nopții. Ne sileam să ne ținem treji să nu ne prindă somnul. Vasile mă îndemna: „Hai să numărăm
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]
-
iadul e ieșit din timp. Și din spațiu. Dar mă rog, după un timp, s-a schimbat iar peisajul. Urechile îmi țiuiau de atâta liniște, dispăruse rotopercutorul și reapăruse Bach. Și mai apăruse cineva, un Editor căruia zâmbetul i se lățea de la o ureche la alta. - Bine ai revenit ! mi se adresă. - Îmi spune cineva ce se întâmplă ? A fost o pedeapsă temporară, am greșit cu ceva? - Nu, dar începusei să te plictisești. Administratorul, binecuvântat fie numele Lui, a prevăzut și
RAIUL de DAN NOREA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346995_a_348324]
-
dictatură reală și te joci de-a democrația ca la cazinou. Să spunem că USL va guverna o perioadă. Peste un an problemele vor fi aceleași sau mai grave. Specialiști în domeniul economico-financiar nu mai există, demagogia și dezinformarea se lățesc pe toate posturile de radio și TV. Mă întreb, avea nevoie România de un circ numit „suspendare”, când alegerile bat la ușă? Nu suntem o republică normală, nici prezidențială, nici parlamentară. Nu vrem monarhie că ne pute. Deputații , senatorii sunt
MANIPULAREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348316_a_349645]
-
amorfe cu mască de carnaval îndulcit cu promoții de ispite E-uri înlocuitori, cu ghețari de cinism la orizont înaintează uratul godzilla peste noi în toate straturile piramidei omenirii traseiste infatuat peste poate își dă arama pe fata momos tentacular lățind tot mai mult lanțul crizelor, steagul negru al histeriei de a avea/posedă în jurul planetei sufocate de posesori și posedați, dar nu se știe cine posedă pe cine ... până la proba finală când la scadență „mane tekel fares” se va împlini
MILENIUL TREI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376023_a_377352]
-
mai e,a dispărut. Toate sunt că la-nceput. Când credeam că dusa-i boală, Apari tu,cu ochi că smoala. Parca-s două găuri negre Din care țâșnesc tenebre, Gura largă,limba șfori, Pe spinare-mi trec fiori. Te lățești,te alungești, Pui năluci ,pe la ferești. Față cu ochii că smoala, Si obrazul cum e coală, Rânjești la mine hidoasa Și în mână ai o coasă, Închid ochii,să nu văd, Si in gândul meu,mă rog Și ma-nchin
FATA CU OCHII CA SMOALA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376661_a_377990]
-
suficient, nestatornic în privința femeii cunoscute... Doar așa se purta! Nici apariția lui Renée nu modificase în bine relația, nu! Trăiau alături, dar erau departe. Fiecare își vedea de carieră, copilul creștea, aveau, aparent de toate, dar... zidul dintre ei se lățea tot mai mult... Și, pentru că în neam nu se divorțase, nici Mira nu divorțase la timp. Și cât de greu îi fusese! N-avusese în bărbatul de lângă ea pe cel cu care să împartă bune ori rele. Ca un făcut
CAPITOLUL 10 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375074_a_376403]
-
Sergiu Mandinescu exprimă în versuri memorabile și, paradoxal, cu o delicatețe ultrasensibilă în duritatea epocii, universul carcerial românesc din perioada bolșevică. Hăituit de un regim ateu și trăind în așa-zisa libertate circa doi ani de zile după domiciliul de la Lățești, Sergiu Mandinescu a plecat la ceruri fără să mai apuce să-și pună pe hârtie versurile memorate în închisori. Ar trebui ca institutele de literatură să deschidă un program de cercetare despre viața și opera lui Sergiu Mandinescu, un poet
SERGIU MANDINESCU-UN POET AL ÎNCHISORILOR COMUNISTE FOARTE PUȚIN CUNOSCUT, DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375232_a_376561]
-
destinul potrivnic și boala misterioasă, ce atentau la echilibrul familiei lui, și așa destul de zdruncinat. În timp ce el privea cu dragoste infinită cele două femei adorate ce-i dominau inima, un alt cap curios se alătură și un zâmbet ștrengar se lăți pe chipul luminat de bucurie, al băiatului. - Lasă-le în pace, tată! șopti el trăgându-l din cadrul ușii, pe care o închise cu grjiă, în urma lor. Lea și-a luat în posesie locul ce i se cuvine! - E gelozie, ceea ce
DILEME ( FRAGMENT 25) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375657_a_376986]
-
Băieți, stați așa! Mi se pare că avem companie! rânji el apropiindu-se șovăielnic. Ca la un semnal, bestiile abandonară prada ce devenise dintr-o dată, neinteresantă. Ia uite ce avem noi aici!... exclamă un altul, în timp ce pe față i se lățea un rânjet oribil. - Ohooo, ce boboc de fată! De unde ai apărut, prințeso? Alexandra cotrobăi orbește prin labirinturile minții sperând să găsească o fărâmă de curaj și diplomație, pentru a stăvili cumva torentul destinului, care amenința să o târe cu sine
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]