549 matches
-
fixez asupra clădirii văzute din exterior. Nu știu dacă avea etaj sau numai parter, dar mă fixez asupra clădirii cu etaj. Parcă o reprezintă mai bine. O scară largă, cenușie, cu balustradă de fier forjat și mână curentă de lemn lăcuit, închis la culoare. Ăsta e internatul. Iar ca să ajung la camera în care locuiește ea, evident nu singură, urc acea scară și o iau la dreapta pe un coridor despărțit de casa scării de un grilaj... Să fie oare de-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
putea să sufere râsul. El era trist și zgomotul râsului îi scrijelea nervii stridenți. . . Nici la tennis nu-1 văzuse. Unde oare? La curse... Pe stradă? . . . Vrea să-și aducă aminte și nu reuși. Un Cadillac atinse cu botul motorului aripile lăcuite ale dog-cart-ului. Ada era gata să scape o ocară în "argot", dar se întrerupse. In auto era frumoasa doamnă Elena Hallipa-Drăgănescu, ex-logod-nica lui Maxențiu. - Nostimă femeie! Ce noroc a avut că a scăpat de dumneata! zise bărbatului ei, amabil. Nu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
simulau unul către altul; cel mult, Ada dorea ca boala lui Maxențiu să nu devie publică, dar acolo, în casă, o denunța. Apartamentul fusese transformat, trei camere în șir, fără perdele, cu geamuri mobile, permanent deschise, cu mobilier puțin și lăcuit, cu prea mult porțelan, la fel cu sălile de sanatoriu; înlocuise draperiile obscure, fotoliurile moi, adăpostul înapoia căruia mai înainte se ascundea prințul Maxențiu, când isprăvea corvezile mondene. Când Maxențiu ieșise din toropeala primelor zile de boală, găsise și primise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe o suprafață de necrezut de mare (eu aflând pentru prima dată atunci cât de dulce la mângâiat e părul pubian al unei fete) - a fost un hipervis, iar anii care au urmat - vise unul într-altul, precum casetele chinezești lăcuite. Un sărac și sceptic fiu al clasei proletare cunoscuse o prințesă etc., etc. Ce vreau să scriu aici, fiindcă restul e-n cărți, e ceea ce nu am putut scrie nicăieri în literatura mea pentru că, vor ba lui Kafka, „asta nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
aproape de ceea ce căutam: din fundul unei curți peste care se-ntindeau frânghii de rufe puse la uscat a-naintat spre mine o fetiță de vreo nouă ani, îmbrăcată mizer, împin gând un cărucior de copil din imitație de piele albă lăcuită grosolan, care arăta ca un porțelan crăpat, și fără cauciucuri la roțile strâmbe. În cărucior era o păpușă cu cap de carton, de asemenea smălțuit. A venit hotărâtă spre mine (eram în uniformă de liceu, croită dintr-un material de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fiert. Nu avea nici un gust, însă, deși Lanark nu mînca mai mult de jumătate din porția mică din farfurie, mesele îi dădeau întotdeauna o stare de comfort și vioiciune. Camera avea pereți de culoarea laptelui și o podea din lemn lăcuit. Lîngă perete se aflau cinci paturi cu cuverturi albastre, iar Lanark, aflat în patul din mijloc, avea în față un perete cu cinci arcade. Dincolo de ele, se vedea un coridor cu o fereastră imensă acoperită cu storuri venețiene albe. Ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se vadă un coridor slab luminat, săpat în lemnul trunchiului. Pereții natur, dar șlefuiți impecabil, aveau un luciu mătăsos. Textura fibrelor lemnoase desena un arabesc complicat, amintind de cea a mahonului, dar culoarea era închisă ca a lemnului de nuc lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn dintr-o privire. Totuși șovăia încă. Ar fi fost pur și simplu o prostie din partea cuiva care vrea să se predea, să se lase doborât ea hoț. Ciocăni din nou, de astă dată în tăblia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
arăta prea rău. Un pat dublu, într-un dormitor spațios cu tapet roz-coral, care comunica cu un salon cel puțin la fel de mare și de luxos ca acela din locuința lui Crang. Mobilierul era confecționat din lemn prețios, superb patinat și lăcuit. Pe pereți erau expuse tablouri, dar Gosseyn nu-și pierdu vremea să le admire, căci privirea lui ageră reperase o ușă închisă. Din direcția ei răsună un zgomot, cel al unei chei răsucite în broască. Gosseyn făcu câțiva pași înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
acumulată în capitală, unde echipamentele și instituțiile oferă mai multe resurse ca în altă parte, inclusiv celor defavorizați. Cheiul și parcul André-Citröen: de la industrie la mass-media Gara Javel, pe linia RER C, are o alură semeață, conferită de cărămizile sale lăcuite și de structura sa de grinzi metalice, amintind de Turnul Eiffel, care poate fi zărit prin pereții de sticlă ai clădirii. Cele două construcții, de dimensiuni atît de diferite, celebrează, fiecare pe potriva sa, triumful industriei la sfîrșitul secolului al XIX
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
se vadă un coridor slab luminat, săpat în lemnul trunchiului. Pereții natur, dar șlefuiți impecabil, aveau un luciu mătăsos. Textura fibrelor lemnoase desena un arabesc complicat, amintind de cea a mahonului, dar culoarea era închisă ca a lemnului de nuc lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn dintr-o privire. Totuși șovăia încă. Ar fi fost pur și simplu o prostie din partea cuiva care vrea să se predea, să se lase doborât ea hoț. Ciocăni din nou, de astă dată în tăblia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
arăta prea rău. Un pat dublu, într-un dormitor spațios cu tapet roz-coral, care comunica cu un salon cel puțin la fel de mare și de luxos ca acela din locuința lui Crang. Mobilierul era confecționat din lemn prețios, superb patinat și lăcuit. Pe pereți erau expuse tablouri, dar Gosseyn nu-și pierdu vremea să le admire, căci privirea lui ageră reperase o ușă închisă. Din direcția ei răsună un zgomot, cel al unei chei răsucite în broască. Gosseyn făcu câțiva pași înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Iran, ci în zona liberă a Hormozului! trâmbița un tembel aruncând cu o minge de bowling la „Sohar“, până când îl luaseră paznicii. Ei doi rămâneau în camera de odihnă a lui Henam până ce venea seara și insula ca o unghie lăcuită începea să se-asemene cu o navă de croazieră pornită în larg. Seara, Ghazal își părăsea blugii și tricoul de sub hijab, ca să se îmbrace cu rochii de călugăriță catolică. Îi stătea bine în negru, fiindcă își făcea gura roșie ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Dincolo de ceea ce ei știau că trebuie să fie falezele, o licărire a cărei sursă n-o zăreau, apărea la răstimpuri regulat: farul strâmtorii continua, din primăvară, să lumineze pentru nave care se îndreptau spre alte porturi. În cerul măturat și lăcuit de vânt, străluceau stelele limpezi și licărirea îndepărtată a farului adăuga printre ele, din timp în timp, o pâlpâire cenușie trecătoare. Briza aducea miresme de mirodenii și de piatră. Tăcerea era absolută. \ E plăcut, spune Rieux așezându-se. E ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
obicei sunt acuzați că au furnizat israelienilor informații despre locul în care se ascund teroriști căutați sau că i-au avertizat în privința unui viitor atac. Care e reacția Israelului? Întrebările veneau de la un interfon așezat în centrul mesei din lemn lăcuit: vocea era a secretarului de stat de la Washington. I-a lăsat adjunctului său însărcinarea de a conduce această ultimă sesiune de discuții de la locul faptei. Voia să păstreze distanța în cazul unui eșec. — Până acum, destul de discretă. Doar o trăncăneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sobre de vizită și scrise cu litere de tipar pe dosul ei: „Apartament excepțional de închiriat. Adresați-vă la parter.“ Ieși apoi afară, pe trotuarul pavat cu dale și prinse anunțul cu pioneze în partea de jos a oblonului negru lăcuit. De data aceasta fetele urmau să lipsească un timp mai îndelungat. Poliția era teribil de neînduplecată când era vorba de o a doua infracțiune. Mare păcat că fetele nu fuseseră niciodată prea prietenoase cu ceilalți locuitori din Cartier. Cineva le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
perfect cu dalele din bucătăria ei, partea casei de care era deosebit de mândră. În ciuda atașamentului ei inițial, imediat ce cumpăraseră casa, Rose nu pierduse nici o clipă cu redecorarea bucătăriei, adăugând rafturi care se trăgeau, punând În colț un stand de vinuri lăcuit, pentru treizeci și șase de sticle- deși nici ea nici Mustafa nu beau- și decorând Întreaga Încăpere cu scăunele turnante de stejar. Acum când se simțea cuprinsă de un val de panică și-a lăsat trupul să cadă tocmai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nu-mi amintesc ce concluzie se trage de aici, dar, În orice caz, e vorba de un mare secret. Iată mecanismul. În corul de la Saint-Martin-des-Champs se află o fereastră cu o mică rosătură În punctul unde două ochiuri colorate sau lăcuite sunt unite printr-o rețea de plumb. A fost calculată la milimetru, și probabil că de șase sute de ani e cineva care-și dă osteneala s-o mențină În aceeași formă. La răsăritul soarelui dintr-o anumită zi a anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Apoi se prăvălește la pământ fără suflare, imagine vie a rigidității cadaverice. Într-o singură clipă a Înnebunit și a murit blestemat. M-am mărginit să-i Împing trupul către trapă, cu băgare de seamă, ca să nu-mi spurc pantofii lăcuiți atingându-i tunica unsuroasă a ultimului meu dușman. Nu e nevoie de pumnalul omicid al lui Luciano, dar ucigașul nu izbutește să-și mai controleze gesturile, cuprins fiind cu totul de acel impuls repetat și funest. Râde și Înfige pumnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mână un toiag de argint, a cerut oaspeților să coboare în for. Aceștia s-au supus, ca niște miei. Cu veșmintele lor lungi și colorate, cu părul lor presărat cu pulbere de aur, cu mantiile ușoare prinse în fibule rotunde lăcuite, cu armele atârnate de centuri luxoase, aveau înfățișarea unor regi. Solul a surâs și a făcut un gest amplu cu mâinile, ca pentru a-i invita pe ducii mei să urce spre el. Cu glas răsunător, a anunțat: - Acum o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pâlpâie palidă. Inspectez camera câteva minute și îmi dau seama că sunt intr-un beci... mai exact, beciul casei bunicii mele. Analizez cu privirea fiecare colțișor și tocmai când vreau să ies ceva îmi atrage atenția. E un cufăr maroniu, lăcuit, de care parcă stă spânzurat un lacăt. Îl deschid cu grijă și îmi atrage atenția o carte veche și prăfuită. O iau în mână și dau să o deschid. Nu apuc să văd ce se ascunde între coperțile de piele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am participat. Am găsit momentul potrivit și am coborât în beci. Aici am avut o senzație de „deja vu”. ”Hmmm, eu am mai fost aici!”. Exact ca în vis am analizat cu privirea toate cotloanele și am găsit cufărul maroniu, lăcuit și protejat cu un lacăt auriu. L-am deschis încet și am găsit ceea ce eu credeam că e o carte. Am deschis-o cu emoție și curiozitate și am fost foarte surprinsă să descopăr ca așa zisa carte era de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
s-au auzit râsete și chicoteli ca între două fete. Bunica a mângâiat obrajii frumosei mele mătuși și a ciupit-o ușor de brațe. Rebeca, ea însăși fiind frumoasa generației ei, a scos cutia de machiaj - o cutie mare, neagră, lăcuită, cu o mulțime de compartimente, fiecare plin cu câte o poțiune sau vreun unguent, parfum sau vopsea. Rahela a plecat de acolo zâmbind și mirosind a ulei de lotus, cu pleoapele date cu verde și cu ochii înconjurați de kohl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și peștii de sticlă și soldații de porțelan și cupele și clondirele de vin, pe unde am trecut alergând, pe pereți se balansau planisfere și fotografii în ramă și sculpturi de fildeș, iar în acvariul gol, peștii tropicali, uscați și lăcuiți, care atârnau de fire de cupru, se mișcau de parcă ar fi-notat într-adevăr, pendulau și brățările de mână și de gleznă, înșirate pe fâșii de piele deasupra ușilor, și sticlele sigilate, umplute cu un lichid auriu, aliniate pe etajere, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe care-l simțeam când tata îl deschidea ca să scoată câte-o bomboană sau vreo gumă de mestecat, dosite pe după cămăși, și încercând să-mi imaginez că stă acolo, în spatele meu, dar nu-l văd din cauză că lucește prea tare ușa lăcuită, și cum stăteam acolo, pe pat, ascultând zgomotele pe care le făcea mama, umplând valiza, am încercat din nou să-mi inventariez în gând lucrurile fiindcă, până la urmă, tot va trebui să aleg câte ceva, dar mi-a venit în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și sicriul în fundul sălii, acolo podeaua era mai înaltă cu vreo treizeci de centimetri, arăta ca o scenă, iar în mijlocul ei, pe o masă drapată în roșu, se afla sicriul, era într-adevăr închis, era un sicriu foarte mare și lăcuit în negru, lacul lucea atât de întunecat, încât aproape părea fluid, de ambele părți ale sicriului se aflau câte trei suporturi înalte pentru facle care, însă, nu erau aprinse. Ne-am oprit, și atunci pe loc a venit la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]