1,004 matches
-
istorice dificil contestabile, în special numeroasele vindecări carismatice ale lui Isus, printre care și ale posedaților. Un al doilea gen de relatări ale miracolelor privesc evenimentele extraordinare, dar nu total neobișnuite pentru acele locuri: de exemplu, plaga țânțarilor sau a lăcustelor și alte plăgi ale exodului din Egipt. Al treilea gen de relatări amintesc cu claritate fapte înfrumusețate de un anumit ton legendar, ca de exemplu soarele oprit deasupra Gabaonului de către Iosua. Sunt prezente și în Noul Testament (iar asta nu ar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ar fi - să zicem - vorba de o minune?” l-a zgândărit Profesorul de naturale. „Formația și structura noastră ne împiedică să admitem o astfel de idee”, a zis Filozoful. „Și nu de minuni are trebuință urbea asta, ci de realități...” Lăcustele au fost reale. Vii, hămesite, imperturbabile. Nor. Au apărut la scurtă vreme după cele trei bătăi ale orologiului, tocând în popasul lor, prelung, mai mult de un sfert din verdele semănăturilor. Din acela al pomilor; iarba. În speranța că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mormane de gunoi. Cât cuprindea ochiul, fum; un strat gros și leneș parcă înlocuise cerul. Bătrânii dădeau semne de asfixie; au fost duși departe, pe dealuri; unii dintre ei au fost coborâți în pivnițe adânci. Și animalele respirau anevoie. Dar lăcustele nu cunoșteau opreliște. Oamenii, câinii, fiarele, păsările se mai sperie de ceva; gângăniile acelea nu. Aveau, se pare, dezvoltat doar un singur simț: gustul. Tot ce era verde le era pe plac și, mestecând mărunt, devorau și cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și pe străzi, călcându-le sau izbindu-le cu târnurile, cu ce găseau, neîndurători. Parcă oarbe, insectele pătrundeau și în case; picau în fântâni și în troaca porcilor epuizate, flămânde ori, poate, prea sătule. Trei zile a ținut povestea cu lăcustele; lăsând în urmă milioane de morți și de răniți, invadatorul, împins de un resort nevăzut, a pornit, umbrind pământul, spre altă zare. Data următoare, orologiul a bătut cu puțin înainte de a sosi vestea - printr-o telegramă fulger - că obștea și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
făcute pe dos. Se mai băgaseră și cu jandarmii. Pendula n-avea decât să bată cât o vrea. Și Ceasornicarul s-o fută pe mă-sa! Un descreierat! Proști că se vârâseră... Târgul devenise loc de pelerinaj încă de pe vremea lăcustelor. Veneau curioși din cătune și din orașe, mereu mai mulți. Tăietori de lemne, păstori și schimnici; pescari dintr-un port îndepărtat; studenți și jurnaliști. Doi poeți și un romancier; pictori; dintr-o țară învecinată soseau grupuri organizate. Cele trei hanuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dacă lucrurile au stat așa. De inundație cică auzise de la un drumeț: spusese că dinspre munte se pornise viitură mare, ce tot creștea. Și iar a făcut orologiul să sune numai bine. Cu ploaia - bravo lui! - a nimerit-o. Despre lăcuste se spune că aflase tot de la un străin, intrat in atelier pentru a-și repara ceasul. Povestea cu Banca îl acuză cel mai tare. O asemenea spargere este făcută de cel puțin doi inși. Ceasornicarul nu a participat, sigur; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și am plătit totul // mai puțin triunghiul acela de sânge / care se prelingea printre gleznele comesenilor / adulmecând urma celor dispăruți // de fapt cea mai erogenă zonă din trup / rămâne sufletul // mărturisea Swedenborg / mortul / aprinzându-și o țigară // un blid de lăcuste prăjite costă ceva mai puțin / decât o porție de stridii // așa că diseară o să mâncăm spanac // răspundeam eu / cel aproape mort // apoi tăceam amândoi / până ce apa începea să fiarbă / în paharul de hârtie". Textul are aerul unei narațiuni, unde un fapt
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
de viperă,/ să vă putrezească c... în mașini/ și să vă ardă la ficați/ că n-aveți alta mai scumpă./ Băgați maică în voi,/ nu vă mai uitați la baba voastră/ slabă ca bastonul ista./ Băgați ca un val de lăcuste,/ ca nehaliții cei mai ațoși/ ce se pomeniră pe-aici./ Doamne, iartă-i!" (Gabriel Adrian Mirea); ,spre nopțile uitate-n târguri grele/ eu mă îndrept cu pași mărunți și singuri/ când nu mai pot a îngropa prin crânguri/ fațada ștearsă
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
Cristian Teodorescu A dispărut aproape în anonimat. Probabil că dacă Ioan Lăcustă s-ar fi sinucis devenea un caz interesant pentru mass-media. Că a murit în timp ce dicta, bolnav fără speranță, la un roman, asta n-a impresionat nici o televiziune. Cîteva reviste de cultură i-au dedicat pagini emoționante. Le mulțumesc anume tinerilor
Singurătatea de după by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7836_a_9161]
-
scăpat cîteva bancuri proaste despre aerul lui de funcționar scundac, rotofei și cu servietă, care se apucase și el de literatură. Funcționarul voia să ne și citească. Regula era la cenaclu, ca autorul să fie prezentat de vreunul dintre noi. Lăcustă se prezintă singur, cu o voce reținută și cam gîtuită de emoție, deși se străduia să pară la largul lui, și scoate niște pagini dactilografiate. Începe să citească din "La ușa domnului Caragiale" și treptat își dă drumul la voce
Singurătatea de după by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7836_a_9161]
-
rău că l-am încurajat. Pînă cînd unul dintre noi pufnește, în timp ce Croh, care nu lua parte la conspirația noastră preventivă, zîmbea tot mai bine dispus. E bun!, începem să ne dăm coate. Textualiștii înrăiți încearcă să-l aducă pe Lăcustă pe terenul atitudinii textuante și la sfîrșit îi facem unul cîte unul o primire cum puțini au mai cunoscut, la Junimea. Noi încîntați, Lăcustă încîntat de încîntarea noastră, dar cînd se termină discuțiile și își bagă povestirile în servietă reapare
Singurătatea de după by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7836_a_9161]
-
bine dispus. E bun!, începem să ne dăm coate. Textualiștii înrăiți încearcă să-l aducă pe Lăcustă pe terenul atitudinii textuante și la sfîrșit îi facem unul cîte unul o primire cum puțini au mai cunoscut, la Junimea. Noi încîntați, Lăcustă încîntat de încîntarea noastră, dar cînd se termină discuțiile și își bagă povestirile în servietă reapare funcționarul grăsuț, asudat de emoție, care venise la cenaclu. Prima lui carte, Cu ochi blînzi, a fost mulți ani favorita mea. Lui Croh i-
Singurătatea de după by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7836_a_9161]
-
bagă povestirile în servietă reapare funcționarul grăsuț, asudat de emoție, care venise la cenaclu. Prima lui carte, Cu ochi blînzi, a fost mulți ani favorita mea. Lui Croh i-a plăcut și cel de-al doilea lui volum, în care Lăcustă se schimbase și zicea Croh - azi îi dau dreptate - domnul Lăcustă a renunțat la certitudini și caută ceva. Chiar și stîngăciile acestei căutări au acoperire artistică, spunea, ceea ce atunci mă făcea să-i dau citate, cu cartea în mînă din
Singurătatea de după by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7836_a_9161]
-
venise la cenaclu. Prima lui carte, Cu ochi blînzi, a fost mulți ani favorita mea. Lui Croh i-a plăcut și cel de-al doilea lui volum, în care Lăcustă se schimbase și zicea Croh - azi îi dau dreptate - domnul Lăcustă a renunțat la certitudini și caută ceva. Chiar și stîngăciile acestei căutări au acoperire artistică, spunea, ceea ce atunci mă făcea să-i dau citate, cu cartea în mînă din căutările prozatorului-funcționar. Însă cu acel volum, Liniște (Povestiri din viața mea
Singurătatea de după by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7836_a_9161]
-
ceva. Chiar și stîngăciile acestei căutări au acoperire artistică, spunea, ceea ce atunci mă făcea să-i dau citate, cu cartea în mînă din căutările prozatorului-funcționar. Însă cu acel volum, Liniște (Povestiri din viața mea), care a apărut în 1989, Ioan Lăcustă și-a început expediția de unul singur în literatură, tot mai departe de optzecismul textualist, care s-a încheiat, într-o splendoare tragică, dictînd la un roman pe care nu-l mai putea scrie el însuși. Recitiți-i cărțile și
Singurătatea de după by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7836_a_9161]
-
tot mai departe de optzecismul textualist, care s-a încheiat, într-o splendoare tragică, dictînd la un roman pe care nu-l mai putea scrie el însuși. Recitiți-i cărțile și vă veți convinge cît de nedreptățit a fost Ioan Lăcustă pentru singurătatea lui retractilă.
Singurătatea de după by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7836_a_9161]
-
ample din viața comunității. Charlestown, orașul de dinaintea plecării locuitorilor la război, e un loc tradițional, conservator, trăind după ritmurile ancestrale, respirând prin toți porii obiceiurile lumii vechi. Odată cu războiul, asupra satului „au coborât jazzul și prohibiția, ca o invazie de lăcuste" (McClure, 1926: 4), adică bolile civilizației moderne. Între extrema permisivitate corporală indusă de jazz și abstinența provocată de ultima și cea mai violentă răbufnire a puritanismului, individul era aproape complet anihilat. Vitalitatea ieșită din comun al lui Januarius Jones, cel
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
Îi putem spune de-a dreptul criză. Sau, cu un termen mai prudent, recesiune. Pe vinovații de producerea lui, pe marii bancheri, pe marii finanțatori îi putem indica, la fel, prin diferiți termeni. Le putem spune rechini sau, mai blând, lăcuste. De curând a fost pus în circulație, de către un om politic, termenul capitalism de cazinou. Bine găsit! Alte domenii în care criza generează o nouă terminologie sunt legate de problematica muncii și a conflictelor sociale. Șomajul crește cu fiecare lună
Vorbești de lup și lupul la ușă by Arthur BEYRER () [Corola-journal/Journalistic/7118_a_8443]
-
Cosmin Ciotloș Ultimul roman al lui Ioan Lăcustă, Replace all (Colcăiala), reprezintă sensibil mai mult decât o poveste voioasă cu securiști, după cum cea mai recentă reușită narativă a lui Matei Vișniec, Sindromul de panică în Orașul Luminilor, înseamnă cu totul altceva decât o hartă turistică a Parisului de
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
a nu le citi deloc. Ca să nu mai vorbesc de atât de fertila, sub aspect interpretativ, relectură. Ea nici nu mai încape în schemă. Ore pierdute de pomană! Așa se face că cea mai pertinentă analiză a volumului regretatului Ioan Lăcustă rămâne aceea dezvoltată în postfață de Bogdan-Alexandru Stănescu. (Ca atent cititor al presei culturale ce sunt, revenirea lui în scris mă bucură sincer.) Și nu înțeleg de ce nici un alt comentator n-a ținut cont de traseul schițat limpede în cele
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
în acest sens, cât în fetișizarea limbajului. Odată cu aceasta începe al doilea plan al cărții. Realismul e categoric pus între paranteze. Din punctul meu de vedere, un paragraf cum e acesta (selectat de Bogdan-Alexandru Stănescu pentru a proba afinitatea lui Lăcustă cu marele comediograf) e caragialian în coloratura verbală, nu în dinamică: " - Ai omorât fata... șopti Girevengu, urmărind cum firul de sânge se lățește pe pânza mototolită. Tocmai de sfânta zi a Crăciunului. Petreceam și noi la televizor, cu veselie și
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
și de substituție, comenzi rezultate din combinarea aleatorie a tastelor, magistrale cu câte opt benzi de sens, baze de date de tip library, alocări de memorie temporară personajelor. Odată ingineria depășită, avem deja de-a face, la fostul desantist Ioan Lăcustă, cu o adevărată artă a programării textuale.
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
neisprăviți cu miile, din toate continentele, care fac repede copii, simulează că se integrează în societatea americană, obțin ajutoare sociale etc. etc. Nu este exclus ca în timp uriașa mașinărie a civilizației să se împotmolească în acest roi imens de lăcuste umane. Pe vremea când eram copil, iar o călătorie în America părea ceva cu totul și cu totul nerealizabil, din cauza restricțiilor drastice impuse de regimul comunist, îmi imaginam un mod original de a ajunge în Statele Unite. Mă gândeam să sap
Țara de cincizeci de stele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7342_a_8667]
-
locuiască pe aceeași stradă cu mine”, ba „celui care dorește să boxeze cu mine”, ba „celui hotărât să trăiască în mijlocul naturii”, ba „celui care dorește să trăiască în afara continentului nostru”, ba „celui care îndrăgește sufletul obiectelor”, ba „celui invadat de lăcuste”, ba „celui care profesează meseria de critic literar”. Nomenclatorul continuă. E de notat însă atenția pe care Petre Stoica o arată așteptărilor fiecărui destinatar în parte. Pentru el, mesajul poetic nu e singular. Nici numai dublu, nici numai triplu. Are
O antologie și jumătate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5737_a_7062]
-
ambasadori la Londra și la Washington (...), pentru fix aceleași calități de pupat apăsat zonele prezidențiale, acum i-a ieșit cu dnul Avramescu", a spus Olguța Vasilescu. De asemenea, senatorul PSD a mai afirmat că acesta se "încadrează perfect în tipologia lăcustelor portocalii aflate sub acoperire în presă și răsplătite cu posturi importante". "O așteptăm și pe dna Pora să intre în diplomație, eventual și pe dna Culcer, care este acum în pragul pensionării și care nefericește în fiecare zi".
Avramescu a ajuns ambasador pentru "calităţile de pupat apăsat zonele prezidenţiale", declară Olguţa Vasilescu () [Corola-journal/Journalistic/48314_a_49639]