498 matches
-
mea. și dușmanii de la Iași au procedat la fel. La patru zile după 6 aprilie un șarpe (D. Costea) umbla prin redacția Cr[onicii]cu S[cînteia] și interpreta docomentul bucurîndu-se că bine mi-a făcut că „prea m-am lăfăit în paginile Luceafărului”. între cei care se amuzau și-i țineau hangul erau L. Ciobanu și unul dintre cei mai perverși dușmani ai mei - Al. Andriescu. Tot ce-ți spun aici este absolut confidențial... Alții s-au dat pe față
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Ștefan cel Mare” din Suceava, Haim edita revista liceului, lăudându-se că aceasta n-ar nici un cusur, nici o virgulă de prisos. Făgăduia că, dacă cineva descoperă numai o greșeală, el înghite revista pagină cu pagină. Chiar pe prima foaie se lăfăiau însă șapte astfel de păcate. Ca pensionar, profesorul Stino se retrăsese în căsuța lui de pe strada Română nr. 9, în care avea biblioteca și o frumoasă colecție Aurel Băeșu. Cultivând prietenia, era vizitat de cei pe care îi aprecia. Așa
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Apoi, cu degetele palmelor întinse, toată această compoziție se întindea pe suprafața solului. După ce se usca totul bine, erau întinse preșurile și țolicile, făcute la războiul de țesut. Nu, bunicii mei n-au fost baroni locali și nu s-au lăfăit în bogății. Ei n-au uitat niciodată că sunt urmașii celor pe care Cuza i-a împroprietărit și cărora le-a redat demnitatea de oameni liberi. După masa de seară, ne-am spus rugăciunea și ne-am culcat fiecare acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mari cu arbitri și spectatori în tribune; chiar auzeau exclamațiile de bucurie și aplauzele puternice ale celor din urmă, adresate deocamdată celor care alergau de zor. Antrenorul, pe nume Peniță (o poreclă, numele adevărat nu l-am știut niciodată), își lăfăia picioarele goale în iarba grasă și înaltă din spatele porții și privea mereu în sus spre soarele dogoritor parcă se ruga de el să fie mai milos. Dar soarele își vedea de treaba lui; în fond, era vară, își făcea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ca amintirile chinuitoare din trecut să dispară, memoria să se încarce cu imagini liniștitoare, care să-l ajute în prezent. Ajuns în afara orașului, acolo unde trebuia să se afle aerodromul, văzu doar o întindere cenușie de asfalt pe care se lăfăiau la soare ca râmele zeci de rachete gata de misiune. Călătoria Vae soli Până la ora de plecare mai avea timp destul, încât își puse în geantă de mâncare, încălzi ceaiul, sorbi dus pe gânduri din ceașcă și se bucura în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
scaunul, apoi plecam. Când lipseam din încăpere, aparatul de filmat înregistra tot ce se vedea și se mișca în jur. În curând voi afla despre ce e vorba, îmi spuneam, zâmbindu-mi în barbă. După o oră-două reveneam: șezlongul se lăfăia pe alee în razele soarelui. Atunci am oprit cu o nerăbdare firească camera de luat vederi. Videorecorderul a redat imaginile înregistrate dar nici urmă de șezlong. Seara și dimineața dinspre grădină venea un aer proaspăt, o adiere ușoară. Ușa rămânea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
costat-o operațiile pisicilor. Păi doar o mie de lei, asigurându-se astfel pe viață că n-o să i se umple casa de pisoi, dar nu mi-a mai dat mâna s-o Întreb cum de a ajuns să se lăfăie În cheltuieli În halu’ ăsta, ce mare pleașcă a dat peste ea? Dacă ea n-a pomenit nimic, am socotit că nu se cuvine să insist, mai ales după ce a stricat o mie de lei și pe Laur, mult mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
exprimate năzuințele de veacuri ale ucrainenilor de a-și readuce toate pământurile lor acasă.” Cu privire la manifestările din 2003 editorialistul spune: „Caracterul pompos al acestor manifestări a cam venit în contradicție cu realitatea, mai bine zis cu luxul în care se lăfăiesc puținii căptușiți peste noapte cu averi de neînchipuit,cât și cu mizeria în care se zbate majoritatea absolută a populației. Dar contrastele sociale în asemenea cazuri festiviste nu contează. Principalul e că lumii i se oferă fericita ocazie de a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
să fie înfăptuitorii a "ceva nuclear" ("Cotidianul", 24.II.2006); Pentru că regele Mihai poate să însemne ceva mai mult în materie de anticomunism decât alde Ciorbea, Valerică Stoica sau Neluțu Mureșan (C. T. Popescu, Nobelul românesc); Alde Păunescu și Vadim (...) se lăfăie în Senatul României (G. Liiceanu, Ușa interzisă); Ne-au asurzit alde Sorin Panțiș, Radu Scârbu, Mureșan, Babiuc, Remeș, Ciumara și ceilalți (Ședința Camerei Deputaților, 1.XI.2005). Această construcție, intermediară între valoarea clasificatoare și cea de desemnare individuală imprecisă (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
despre viață nu sînt decît o superstiție, deoarece la ei totul este visare și sclavie în slujba acestei visări. Nimicirea, respingerea a tot ce e rațiune, moralitate și subiectivitate nu poate ajunge însă la o conștiință de sine pozitivă decît lăfăindu-se fără măsură într-o orgie a imaginației, în care, asemenea unui spirit dezlănțuit, nu-și află liniște și nu se poate reculege, dar nici nu-și poate găsi satisfacere decît în felul acesta este ca și omul, cu trupul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cu toată viteza prin Surrey, spre Oxshott. Nu mai avem mult și ajungem! Nu-mi vine nici acum să cred cât de șnur a mers totul. — Sigur, știi care a fost cea mai mare greșală a ta, nu? spune Danny, lăfăindu-se mai bine pe bancheta de piele a Mercedesului. — Care? îl întreb, ridicând privirea spre el, de la telefonul la care vorbesc. — Faptul că te-ai limitat la doar două nunți. Pe bune, dacă oricum voiai să o faci de mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ion al Glanetașului, cu o înfățișare disprețuitoare, arătând cu mâna pântecele Anei. Apoi, repede, fata dispăru rămânând în ochii lui numai burta ei încinsă cu betelele tricolore peste zadiile sumese, o burtă uriașă, vinovată, urâtă, ațâțătoare, în care rușinea se lăfăia sfidătoare și trufașă. Când a dat cu ochii de tatăl său, Ana s-a oprit încremenită de privirea lui rece, stăruitoare și sălbatecă ce i străbătea în inimă ca un pumnal. Groaza i se trezi în suflet atât de sfâșietoare
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
a exprimat pe 7 ianuarie), un alt critic crescut de regim, Constantin Sorescu, consacră un subsol de două pagini volumului lui Corneliu Vadim Tudor, pe care îl cam demolează. Amarnic de veselă situație: în pagina a doua a revistei se lăfăie Eugen Barbu, sărbătorit pentru 60 de ani de viață, iar într-a patra îi este făcut arșice, cum ar zice însuși groparul, locotenentul prim! Sorescu îi recunoaște un debut plin de promisiuni (de altfel, titlul recenziei este Unde sunt zăpezile
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
le ia cu forța sau oricum. în această țară, acum, nu mai ești stăpân pe nimic, pentru că noii conducători au luat casele oamenilor și ale Patriei și trăiesc în ele, fără să fi pus o cărămidă la construirea lor. Se lăfăiesc în ele și în ele își pun mese întinse cu toate bunătățile aduse, pentru ei, din lumea întreagă, în timp ce poporul suferă și, de frică, se mulțumește cu ce-i dă, chiar și un os ros de carne, și-l mănâncă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de vacă. Alte erau timpurile. Ziarele aveau pagini culturale, recenzii și cronici diverse. La radio și TV puteai urmări viața culturală românească europeană și mondială , iar nu zi de zi monotona figură a tovarășului și a tovarășei sale, care se lăfăie pe hectare de pagini și pe micul ecran și pe undele celor două posturi. Noi postim și ei se lasă proslăviți cum neam din neamul nostru (și al lor) nu și-ar fi imaginat. E o rușine națională și o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
plan ce nu ține seama de realități, poate și pensionari, printre care și invalizi de război care sunt răsplătiți de statul socialist cu un bacșiș public pentru ofranda lor de sânge și dovada patriotismului adevărat, în vreme ce un Păunescu Adrian se lăfăie în bani nemunciți și în plăceri alături cu morala, fie ea și burgheză, numai că strigă în gura mare trăiască Ceaușescu. De doi ani de zile, poporul nostru este supus unei probe a selecției naturale: cine reușește să scape, bravo
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
își arată blocurile semețe, cetatea fortăreață și renumitul Malecon. Marea se zborșise rău de tot și, neavînd vreun vapor de scufundat la îndemînă, s-a înverșunat să înghită La Habana, încercînd să facă zob digul. Chiar de pe Malecon (dig) se lăfăie renumita Calle Quinta, largă, cu șase benzi de circulație. Poliția îl oprește pe Raul. Vă rugăm, căutați o stradă mai pe pantă, spre deal, Quinta este închisă din cauza valurilor. Dar, uitați-vă, valurile dacă abia se prăvălesc pe două fire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
când scriu, parcă sunt în pragul unei crize de nervi. Sau, mă rog, într-un fel de euforie similară. Oricum, e fantastic să ai un loc al tău, o carte în care să poți face tot ceea ce vrei. Să te lăfăi. Să te joci cu spațiile, cu albitura, să jonglezi. Maximum de gest artistic ar fi să mă strâmb acum la voi, dacă-i vorba de libertăți permise. Să mă joc singur. Când eram copil, mă jucam adesea de unul singur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu o inconștiență condamnabilă de patruped asin, din nenorocitul ăla de fruct cu regim TABU. Ce? Nu putea să se abțină naibii și să rumege un măr pădureț? Totul ar fi fost O.K., iar noi acum ne-am fi lăfăit, bine mersi, ca niște baroni locali în splendida grădină a Hesperidelor sau a Raiului, fără să mai cunoaștem efectele energizante ale bombelor atomice, frumusețea dumnezeiască a lagărelor morții, a gulagurilor și nici crivățul Bărăganului. În ciuda faptului că aveau coroanele puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
că și-a aflat menirea, lupta cu sistemul monstruos, și, dacă mai avea zile, de aceea se bucura că le mai are, ca să se împotrivească răului. *** În satul său de lângă Serenite, tovarășul Cameniță era lipsit de confortul în care se lăfăise pe vremuri. Dar asta îi convenea, îi convenea regimul de viață spartan, el se mulțumea cu puțin sau, mai exact spus, avea nevoie de puțin ca să-și ducă traiul. Se trezea în zori, se spăla cu apă rece, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
partea nedreptățită". Dăruindu-i Frumusețea, Domnul nu i-a dat și puterea de a o suporta. Nici umerii femeii nu i-a croit Dumnezeu atât de puternici cât ar fi trebuit; niște atleți, care par făcuți doar pentru a se lăfăi într-o idioată lene de autoadmirare, au căpătat de la Creator spete mult mai trainice decât ale femeii, care ar avea mai mare nevoie de forță a trupului. Cred, de altfel, că Domnul este misogin; cel puțin așa rezultă din graba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
reconciliere națională asigurată de omenia victimelor oferind o șansă foștilor călăi, ci o a doua propășire a multora dintre cei care ne-au mâncat zilele. Partidele politice duduie de prezența lor, structurile guvernamentale nu pot funcționa fără ei, Parlamentul îi lăfăie în mașini de lux, diplomația îi plimbă în pantofi Bally, televiziunea și radioul național nu pot emite în absența lor, iar economia de piață i-a îmbogățit după regula gradul și miliardul. O conferință ținută prin Grecia, parcă, relansează ideea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
dintre cele mai frumoase portrete ale tinereții mele sunt făcute de el. GB: Pentru mine, descoperirea fotografiei ca artă e legată de el, de o fotografie pe care mi-ai arătat-o tu: pe acoperișul unei case În Dobrogea se lăfăiau doi dovleci, iar coada unuia din ei depășea jgheabul de ploaie și părea să privească În casă ca un spion indiscret. Natura se „umaniza“, devenea poetică. Atunci mi s-au revelat puterile fotografiei. Fotografia aceea se numea chiar „Indiscretul“ și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vadă și Ticki Rădulescu, dar, îmbrăcat în halat alb, în calitatea lui de medic, a putut pătrunde chiar în salon și am putut astfel să stăm mai mult de vorbă. Afară bântuind căldurile bucureștene și având eu jena mică, mă lăfăiam zi și noapte doar într un minuscul slip de baie, spre amuzamentul studenților cărora le erau prezentate cazurile grave de hepatită. Iar eu eram un astfel de caz. Dar tot din această cauză mi se lua cam prea mult sânge
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în sânge! Și... și n-are cine le sta împotrivă cu sabia! Ai mei, cei dragi n-am nici o știre -, sunt, poate, descăpățânați; au, mai rău, sunt robi, în lanțuri, pe drumul Stambulului... Și...și, poate, în Scaunul Moldovei se lăfăie "omul turcilor", Alexandru-Aron, stirpea ucigașului tatălui meu. Se îneacă, tușește, tușește... I s-au umezit ochii. De arșiță și de lacrimi, pereții, lumânările, totul îi joacă pe dinaintea ochilor... Daniil, copleșit, îngână: Mult chinuită țară... Moldova-i o jale! O ruină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]