3,756 matches
-
ca gheața după care se înfășoară într-un cearceaf umed, mănâncă trei kilograme de mere, dintre cele mai zemoase, le alege cu un fel de instinct de animal, când nu găsește mere pe plac, mănâncă cel puțin un kilogram de lămâi, e o masă de dezintoxicare, după un dezmăț e nevoie de purificare, spune râzând cu toată gura, apoi se culcă și doarme o zi și o noapte, se trezește cu creierul spălat, acolo nu mai sălășluiește decât imaginea Mariei alergând
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un fiu și nici o noră să devină fiică adevărată, așa să știi! În mod obișnuit, soacrele sunt numite poame acre. După o statistică neoficială, abia dacă există una la un milion care să nu fie suspectată că a mâncat o lămâie de la prima oră a dimineții! Toate au convingerea că exoticul fruct, bogat în vitamina C, le fortifică și, o dată cu folosirea lui, cu voia sau fără voia lor, devin și mai acre decât le e firea. Soacra lui Alex nu era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o cafeluță caldă sau are o altă preferință...!? - Nu, nu, mulțumesc! Închide te rog ușa, am ceva de lucru. Aș vrea să nu mă deranjeze nimeni. E acru, șefu’ meu în această dimineață! Se pare că acasă a mâncat o lămâie întreagă! Îl mai las un timp și mi-l îndulcesc eu! gândi Lili, sigură de statutul dobândit în ultimul timp. * Alex rămase un timp pe gânduri și, ca și cum ar fi dat câteva pagini înapoi dintr-o carte începută nu cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
dansatoare în templul Lingam pe nume Bugam Dasi. Rolul ei consta din executarea dansurilor ritualice în fața marii statui a zeului și din a se ocupa de serviciul sanctuarului. Era o fată sociabilă, cu tenul măsliniu, cu sânii în formă de lămâie, cu ochii mari turcmeni și sprâncenele subțiri aproape împreunându-se, între care își punea o aluniță artificială roșie. Mi-o reprezint destul de bine pe baiaderă, mama mea, în sari de mătase colorată, brodat cu aur, fața și pieptul descoperite, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
scenariul său, revine la origini și restabilește ordinea judecății de valoare :”Dicționarul zice că e actor fără talent, care din vanitate și cu mijloace ieftine, urmă rește succese ușoare. Altă ediție : actor mediocru. Caboti nul stoarce rolul ca pe-o lămîie, e-n stare să umble-n patru labe, să miaune, să urle, să facă cu ochiul la public pentru ca, la galerie, cîțiva spectatori să-i acorde hohotul de rîssmuls cu cleștele. În loc de aplauze, merită fluierături, precum fotbalistul care ratează golul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
s-a părut autorului, În mon tarea lui Stanislavski, „de nejucat”. El scrisese o comedie, dar i se jucase o dramă! După ce a mîncat stridii, Într-un local select, a declarat sincer :” Nu sunt cine știe ce! Iar fără vin alb și lămîie, ar fi de-a dreptul scîrboase!”(scrisoare din sep tembrie 1986). „Dacă la mănăstiri s-ar primi oameni fără credință și dacă s-ar putea să fiu scutit de rugăciuni, m-aș face călu găr”( scrisoare din dec.1895, către
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
inițiază lectorul, În paralel, În arte complementare. Și inspiră gourmetul, sugerîndu-i bucate chisnovate fie și numai citîndu-le : Barba vrăjitoa rei, Supă de scorpii de mare, Lăptuci divinatorii, Licoarea infernului ( hai, că asta-i simplă : gheață, Amaro Averna, vermut, Bitter Campari, lămîie), Coroana regelui, Ariile interpretate de Lady Macbeth (sic!), Sâni de femeie, Mielul lui Duncan, Himere de fructe În jeleu ș.a.m.d. La o premieră a piesei, ori a operei Macbeth, cred că ar fi o idee originală să inviți
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
el dreptu' lui la găleată. Așa o jigodie dă om apucător n-am mai văzut." Tăsică râse icnit: "Ce să să bage, tată, ce să să bage? Că acu' șade cu perfuziili în venă la spital și-i galben ca lămâia, vorba cântecului." "Ete, na!", se înveseli Petrică. "Bravo, nene, poate o să-i bem și cân' i-o face dă șase săptămâni! Da' cum s-a întâmplat, c-ai fi zis că ăsta apucă suta dă ani fără reparații capitale?" "Cică
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Donului, împreună cu soțul ei, și care născuse acolo o fetiță pe nume Miryam, voind să facă niște cozonaci aici în sufragerie, frământa un aluat frumos, iar eu, curată pe mâni, puneam în aluat, ceea ce trebuia după gust: zahăr, ulei, sare, lămâie, etc. Ei, cât ce mi-a dat să gust din el, aluatul începu să scadă.-Pune, fato, făină, că n-ai destul aluat pentru trei cozonaci!-îi zic. Și dă-i și pune-i făină încă o jumate de chil
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Se scuză. Apoi aranjă pe un taburet, un șervețel alb și ceea ce ținea de micul dejun: jumări, telemea, o felie de pâine, un ou fiert și cana cu ceai în care împinse e pe o farfurioară, discret o felie de lămâie. Cam multe alimente pentru o bătrână - își făcu curaj Karin - tantepe care de fapt, o caută moartea pe unde poate și care se face că plouă. Hai, Pruncule, dă-te cu scaunul mai aproape și îmbucă și tu câte ceva, că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și Kawabata Unu Crăciun fericit! Brr., ce frig s-a lăsat. -Crăciun fericit, Antoniu. Ce se aude? -A căzut o stea pe acoperișul șandramalei lui Ben -Ce boschetar râios! O să-i prepar un borș din spini de trandafiri acrit cu lămâie. O adevărată trufanda! Ascultă Kawabata, hoinar neghiob, azi e Crăciunul. S-a născut Domnul nostru Iisus Christos. Să nu-l sperii cu fața ta de boschetar cu dinți ruginiți și ochi de vrăjitoare. E prea târziu ca să arăți lumii, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Încuviințare, cu ochii plini de lacrimi. —Vai de mine, Dumnezeule, constată Lauren cu mîhnire. Ești foarte palidă. Ai aceeași culoare ca vopseaua aia cu care toată lumea din Londra Își zugrăvește acum, o combinație Între var și o tentă de verde lămâie. Nici nu te mai deosebești de pereți. Hai să-ți spun ce se face musai când Îți părăsești soțul: Îți faci rost de o perfuzie ilegală cu vitamine de la doctorul Bo Morgan. Știi senzația aia de plutire pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tipă suferind de bulimie care apare În filme porno“, mi-am spus mie Însămi, Încercând să mă simt recunoscătoare pentru asta. Cred că am febră, i-am spus lui Lauren. Zăceam pe canapeaua din salon, Îmbrăcată În țesătură verzuie, ca lămâia. Febra mă făcea să mă simt ușor beată de fericire. Corpul meu părea să pulseze, inflamat din cauza stării emoționale. Eram la fel de furioasă pe cât eram de devastată. —Ce-o să fac? — O să-ți mănânci micul dejun și apoi doctorul Bo va veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mi-a spus că inima albastră din diamant era destinată viitoarei sale soții, care nu eram eu. M-am Îndrăgostit de el imediat. Hunter avea dreptate. Era o poveste frumoasă de dragoste. Tocmai atunci Giles reapăru cu tava cu băuturi. —Lămâile sunt din zonă, de undeva de pe aici, spuse Lauren, luând un pahar de limonadă. În timp ce Giles Împărțea băuturile celor de față, adăugă: — Nu m-aș fi căsătorit cu tine niciodată dacă aș fi știut că ești nelogodit și disponibil, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la lenjerie. E mai degrabă albul pielii de dedesubt. Din cauza ciorapilor, arată ca și cum ar avea degetele palmate. Fusta de la costumul pe care-l poartă e ajustată pe talie. E verde, dar nu verde-lămâie, ci mai degrabă verdele unei prăjituri cu lămâie. Nu verde-avocado, ci mai degrabă verde ca o supă de avocado ornată cu o feliuță de lămâie subțire ca o foaie de hârtie, servită rece ca gheața într-o farfurie de supă din porțelan galben de Sèvres. Este verde ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Fusta de la costumul pe care-l poartă e ajustată pe talie. E verde, dar nu verde-lămâie, ci mai degrabă verdele unei prăjituri cu lămâie. Nu verde-avocado, ci mai degrabă verde ca o supă de avocado ornată cu o feliuță de lămâie subțire ca o foaie de hârtie, servită rece ca gheața într-o farfurie de supă din porțelan galben de Sèvres. Este verde ca postavul verde al unei mese de biliard sub bila galbenă cu numărul unu, nu sub bila roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
blană făcută grămadă. Ketchupul și muștele. Momeala noastră. Și, ca toți cei de aici, așteptăm și noi o minune. Un mesia. Capitolul 19 Când te dai jos din mașină, totul e galben. Galben cât vezi cu ochii. Nu galben ca lămâia; mai degrabă galben ca o minge de tenis. Aa cum arată mingea pe un teren de tenis verde deschis. Întreaga lume, de ambele părți ale autostrăzii, în această singură culoare. Galben. În vălătuci, în valuri mari și înspumate de adiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cum, vrăjile se scriu și cu smântânică? întreb. Și Mona zice: — Doar vrăjile cele mai puternice. Dacă ar fi scrisă cu soluție limpede de zeamil, s-ar da cu tinctură de iod ca să iasă literele. Dacă ar fi zeamă de lămâie, zice, s-ar încălzi paginile, pentru ca cerneala să devină maronie. Ia încearcă să guști, zice Helen, ca să vedem dacă nu e acră. Și Mona închide cartea pocnind-o. — E o carte vrăjitorească veche de mii de ani, legată în piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
imediat în mintea sa drept candidatul ideal pentru o operație de liposucție toracică. Numai că mâncarea era neașteptat de bună. Și Alan, și Krishna comandaseră sarmale în foi de viță, lângă care goliseră două sticle excelente de retsina aromat cu lămâie. Refuzaseră kebabul special al lui Tiresias, despre care li se spusese că „partea de sus e pentru bărbați, cea de jos pentru femei și totul e străpuns de o țepușă“. În tot timpul mesei, reușiră să nu atragă atenția gazdei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tumultul războiului cu oamenii mari, când orice copil îl descoperă, întâmplător, după zeci și sute de săptămâni petrecute în tranșee și pe câmpurile de luptă, după asalturi, ambuscade, retrageri, marșuri, încercuiri și regrupări care sunt toate, absolut toate, acre ca lămâia sau ca zarzărele. Din acea clipă, înverșunarea și curajul încep să scârțâie, spiritul beligerant se înmoaie, punțile de legătură cu inamicul se întind tot mai des și mai trainic, iar lucrurile bâjbâie în zona armistițiilor și a bunăvoinței. Deodată, ghivecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de stambă și o bluză cărămizie, și pe tipul ăla, care se încălțase și îmbrăcase o uniformă militară, cu câte trei steluțe pe epoleți, am înghițit în sec. Și am descoperit uimit că gustul războiului nu era neapărat acru, ca lămâia sau ca zarzărele. Putea fi amar ca algocalminul. Stăteam toți trei în bucătărie (Matei, slavă Domnului, era la grădiniță, cred că dormea dus și nimeni, dar absolut nimeni n-avea curaj să-i tulbure somnul, nici măcar „sângeroșii gemeni Horia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
atârnate la îndemână indică o anume legătură atentă și nu vagă cu alimentele. O privire în frigider îți permite să culegi și alte date prețioase: în despărțitura de ouă a mai rămas unul singur; mai ai doar o jumătate de lămâie, aproape uscată; în fine, în proviziile esențiale se observă oarecare delăsare. Ca o compensație, uite niște cremă de castane, măsline negre, un borcănel cu barba-caprei: e clar că atunci când cumperi te lași atrasă de mărfurile pe care le vezi expuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de conversație. Le-am spus părinților, de-ndată ce le-am putut scrie o scrisoare, că plec la Cancún, Mexic, pentru o ședință foto la un catalog Espre. Șase luni de distracție, nisip și eu încercând să sug feliile de lămâie verde din gâtul lung al sticlelor de bere mexicană. Bărbații adoră să le vadă pe femei făcând asta. Ce să-ți povestesc! Bărbații. Îi plac mult hainele de la Espre, îmi răspunde mama în scris. Îmi scrie cum, dat fiind c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pus la contribuție mintea și mai ales simțul aceia special al agenților de mare clasă, simțul care nici măcar nu avea nume. Cînd reacționa corect, cînd găsea "urma bună", simțea în gură un gust acidulat-acrișor, de parcă ar fi mușcat dintr-o lămîie bine coaptă. I se strîngea gura pungă și abia mai vorbea. Asta era bine, pentru că avea mai mult de gîndit. Așa se simțea și în acel moment. Trebuia să bea ceva neapărat, ca un făcut nu era nici un chelner prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și așa să scotocești prin toată memoria, prin toată aducerea-aminte. Poți să petreci așa cam la vreo zece ani, poate doisprezece. După aceea gata. După cel mult doisprezece ani de rememorare ești ca o cutie goală de conservă, ca o lămîie stoarsă. Chiar dacă ieși din pușcărie, nu mai ești bun de nimic. De aceea cei mai mulți se și întorc acolo, cum s-ar spune au căpătat noua natură." "Și contele de Monte-Cristo?" Era o întrebare care putea veni numai din gura locotenentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]