204 matches
-
cu scorul de 3-1, Ajax a reușit aceeași ispravă în meciul retur, iar calificarea s-a decis într-un meci de baraj, câștigat de batavi cu scorul de 3-0. După o victorie împotriva cehoslovacilor de la Spartak Trnava, 3-0 la Amsterdam, „lăncierii” se calificau în finală, deși formația cehoslovacă a învins cu 2-0 în retur. Finala a fost însă fără istoric pentru Ajax, care, deși cu deja marea vedetă Cruijff în teren, a fost învinsă cu scorul de 1-4. În sezonul 1969-1970
Johan Cruyff () [Corola-website/Science/316570_a_317899]
-
golul decisiv în finala câștigată cu scorul de 3-2 în fața celor de la ADO Den Haag. A venit și al cincilea titlu de campion, iar contractul semnat pe o durată de șapte ani cu Ajax părea să îl țină la echipa lăncierilor pe durata întregii sale cariere de fotbalist. În acest sezon Ajax a participat în Cupa Intercontinentală, Cruijff adăugându-și un nou trofeu la palmares după victoria, scor 3-0, reputată în fața celor de la Independiente (în tur, în Argentina, scorul fusese egal
Johan Cruyff () [Corola-website/Science/316570_a_317899]
-
deoarece portarul celor de la Helmond, Otto Versfeld, neînțelegând ce se petrece, nu a schițat niciun gest. La finalul sezonului 1982-1983, conducătorii lui Ajax au refuzat să îi prelungească contractul lui Johan Cruijff, principalul motiv fiind că jucătorul de legendă al "lăncierilor" trecuse deja de a 36-a aniversare, iar politica clubului din Amsterdam era, ca și astăzi, promovarea tinerelor talente. Pentru a se răzbuna față de conducătorii clubului pentru care jucase în total 276 de partide și înscrisese 204 de goluri, Johan
Johan Cruyff () [Corola-website/Science/316570_a_317899]
-
Mos. Sezonul 1985-1986 avea să demonstreze faptul că Johan Cruijff învățase multe de la Rinus Michels. Chiar dacă Ajax nu a câștigat titlul de campioană, jucătorii antrenați de Johan Cruijff au marcat nu mai puțin de 120 de goluri, noul antrenor al "lăncierilor" demonstrând că "Fotbalul Total" practicat de el în urmă cu un deceniu și jumătate la Ajax putea fi pus în aplicare și de către noi săi elevi. În acest prim sezon al său la Ajax nu a reușit să câștige titlul
Johan Cruyff () [Corola-website/Science/316570_a_317899]
-
reușită a lui Johan Cruijff pe plan european s-a petrecut tot pe banca de antrenor a celor de la Ajax Amsterdam. Acest succes a fost câștigarea Cupei Cupelor, în anul 1987. Ajax a jucat finala în fața celor de la Lokomotiv Leipzig, „lăncierii” impunându-se prin golul marcat de cel care era considerat urmașul lui Johan Cruijff, Marco van Basten. După ce a mai câștigat o Cupă a Olandei, Cruijff a părăsit Ajax Amsterdam pentru a antrena la o altă echipă la care evoluase
Johan Cruyff () [Corola-website/Science/316570_a_317899]
-
cu forța în portul Constantinopolului. A urmat asediul. Trei corpuri de oaste, conduse de Bonifaciu de Montferat, Mathieu de Montmorency și Balduin de Flandra, au atacat dinspre uscat, în timp ce Enrico Dandolo conducea asaltul pe mare. Loviturile bombardelor, tirul arbaletelor, strigătul lăncierilor, ale luptătorilor, care cu sabia în mână propteau scările de zid se aruncau asupra grecilor, făceau un tumult de nedescris; pământul și marea păreau că se scufundă. Galera purtând stindardul sfântului Marco a fost trasă la țărm. Din ea a
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
fost un succes, Faraonul Tutmose III a condus personal atacul de la nord (din stânga), dovedindu-se un atac bine gândit între cetate și flancul inamic . Rebelii au fost zdrobiți de carele din apropiere, urmată de mutarea în rândurile de infanteria densă- lăncierii și soldații cu săbiile. Flancul inamicului a fost înconjurat. A început exterminarea permanenta a armatei regelui cetății Kadesh, care a pierdut în luptă. Bătălia de la Megiddo a fost scurtă și s-a încheiat cu victoria completă pentru egipteni, zdrobind triburile
Bătălia de la Megiddo (1457 î.Hr.) () [Corola-website/Science/326993_a_328322]
-
treilea al primei serii. Ecranizarea realizată de Granada TV respectă cu fidelitate textul original - cu excepția faptului că menajera și nu vizitiul îi spune lui Holmes de indiciul cheii lipsă. Se sugerează, de asemenea, că „Royal Mallows” este un regiment de „lăncieri” și că Barclay a reușit să avanseze rapid de la gradul de sergent până la cel de ofițer datorită în parte căsătoriei sale cu fiica stegarului - mai degrabă decât meritelor, ținând cont și de faptul că Murphy era deja un tânăr subofițer
Povestea cocoșatului () [Corola-website/Science/323766_a_325095]
-
de pe deal săgețile zboară mai departe), vremea (în ploaie unități care folosesc arme cu pulbere sunt mai puțin eficiente), zona climatică (cavaleria pe timp de iarnă este mai puțin efectivă, în deșert unitățile de infanterie obosesc repede), muniția și armele (lăncierii sunt mult mai eficienți impotriva cavaleriei). Unitatea care nu a rezistat în luptă și a fugit, este imposibil de gestionat, ea părăsește terenul în fugă, ne acordând atenție la lupta care continuă (după caz), dar, poate deasemenea să revină înapoi
Total War () [Corola-website/Science/323231_a_324560]
-
cu Alexandru Ioan Cuza au fost bune (soția acestuia, Elena Cuza, făcând și ea parte din familia Rosetti) ceea ce a permis numirea sa, în anul 1860, la comanda Regimentului 4 Infanterie de Linie și ulterior, între 1862-1863, la Regimentului 1 Lăncieri. Avansat la gradul de colonel, a luptat în Războiul de Independență având comanda Brigăzii 4 Călărași ce a acționat în sectorul de front cuprins între Grivița și Vidin. Gheorghe Ruset-Roznovanu s-a retras din armată la terminarea războiului și a
Gheorghe Ruset Roznovanu () [Corola-website/Science/326859_a_328188]
-
Flor a intrat în serciviul Imperiului Bizantin. Mercenarii catalani și germani au jucat un rol important în obținerea de către sârbi a victoriei în Bătălia de la Velbužd din 1330. În timpul Evului Mediu a luat amploare fomarea așa-numitelor „companii libere” (sau „lăncieri liberi”) formate din mercenari. Unele dintre statele medievale nu aveau suficienți bani pentru întreținerea unor forțe regulate permanente și de aceea au preferat să angajeze mercenari pentru perioadele de conflict. Asemenea companii se formau de regula la sfârșitul conflictelor militare
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Carol a asediat castelul Sáros (din Slovacia de astăzi - Castelul Šariš) controlat de familia Aba. După ce Abii au primit ajutor de la Máté Csák (în acord cu Cronica pictată de la Viena, Máté a trimis o forță compusă din 1.700 mercenari lăncieri), Carol Robert de Anjou a fost forțat să se retragă în comitatul loial Szepes (Spiš), unde locuitorii saxoni i s-au alăturat. Familia Aba a profitat de retragerea sa și au decis să atace orașul Kassa (astăzi, Košice) cu forțele
Bătălia de la Rozgony () [Corola-website/Science/327126_a_328455]
-
Bătălia de la Seminara s-a dat pe 28 iunie 1495 între trupele din Spania, care au deschis un nou front în Calabria, și Franța, în cadrul așa-numitului război italian dintre 1494-1498. Împotriva combinației redutabile de jandarmi și lăncieri mercenari elvețieni în avantajul francezilor, aliații au avut doar trupe napolitane de calitate indiferentă și un mic corp înarmat ușor de soldați spanioli, căliți în luptele împotriva maurilor din Spania. Rezultatul a fost o fugă rușinoasă, și o mare parte
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
la comanda, și-a dislocat cavaleria care se va confrunta mai ușor cu cavaleria aliată. Tânărul nobil Précy a renunțat la comanda mercenarilor elvețieni, în scopul de-al ajuta pe bolnavul d'Aubigny. Pe flancul drept se găseau 800 de lăncieri elvețieni. Inițial, lupta a decurs bine pentru aliați, jineții spanioli chinuiau flancul jandarmilor francezi, utilizând metoda testată în Spania împotriva maurilor. Deși Ferdinand a încercat să-i mobilizeze, retragerea miliției calabreze panicate era inevitabilă. Situația a devenit disperată pentru aliați
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
cele din urmă au fost învinse la Atella de forțele reunite ale lui Ferdinand și Cordoba, și forțate să se predea. Întâlnirea dezastruosă a lui Córdoba la Seminara cu forța specializată franco-elvețiană a dus direct la crearea unității mixte de lăncieri și trăgători cu arme de foc. După această înfrângere umilitoare, Cordoba a câștigat fiecare bătălie în care a luptat, câștigând titlul de "El Gran Capitán" ("Marele căpitan") și considerat de către cei mai mulți istorici moderni ca cel mai mare căpitan al războaielor
Bătălia de la Seminara (1495) () [Corola-website/Science/329275_a_330604]
-
căpitan al Chateau de Vincennes, căpitanul și guvernator al castelului și a orașului Melun, căpitan și guvernator de Vire, executor judecătoresc de Berry, consilier și șambelan a regelui și căpitan de Harfleur Montivilliers, căpitanul arcașilor scoțieni, căpitanul a 100 de lăncieri scoțieni și cavaler al Ordinului a regelui. Acesta este numit locotenent general al regelui din Napoli în martie 1494, iar mai apoi guvernator al Calabriei și contabil de Napoli. A participat la bătălia de la Terranova în 1495, si la prima
Bernard Stuart, lord de Aubigny () [Corola-website/Science/329287_a_330616]
-
pentru că Ferdinand, indiferent de sfatul lui Gonzalo, a persistat să lupte într-o bătălie cu trupele lor mai ușor echipate. În câmp deschis, săbiile scurte ale infanteriei spaniole i-a pus într-un dezavantaj în față cavaleriei grele și a lăncierilor. Gonzalo a introdus, prin urmare, o nouă formație, împărțind infanteria spaniolă în lupta, centrul formației format din lăncieri, iar flancurile din arme de foc, numită colunella - formația originală străpunge și trage. Francezii au fost învinși în 1498 și obligați să
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
ușor echipate. În câmp deschis, săbiile scurte ale infanteriei spaniole i-a pus într-un dezavantaj în față cavaleriei grele și a lăncierilor. Gonzalo a introdus, prin urmare, o nouă formație, împărțind infanteria spaniolă în lupta, centrul formației format din lăncieri, iar flancurile din arme de foc, numită colunella - formația originală străpunge și trage. Francezii au fost învinși în 1498 și obligați să se retragă în Franța. Când marele căpitan a reapărut în Italia a trebuit prima dată sarcina de a
Gonzalo Fernández de Córdoba () [Corola-website/Science/329281_a_330610]
-
-se vărului său, Ferdinand al II-lea de Aragon, rege al Siciliei și Spania, care i-a oferit asistență în recucerirea regatului. Generalul spaniol Gonzalo Fernández de Córdoba a sosit din Spania, cu o mică armată formată din 600 de lăncieri de cavalerie spaniolă și 1.500 de infanterie, fiind ales de regina Isabella să conducă contingentului spaniol. De Córdoba a ajuns la portul din Messina pe 24 mai 1495, doar pentru a descoperi dacă Ferdinand al II-lea de Napoli
Ferdinand al II-lea de Neapole () [Corola-website/Science/329285_a_330614]
-
au solicitat cooperarea camarazilor lor din Irkutsk, însă, dinspre est, orașul ajunsese între timp amenințat de presiunea trupelor generalului La 3 februarie, în gara Șeragul se aflau concentrate Batalionul II „Mărășești” împreună cu trenul său blindat cu același nume, Escadronul de Lăncieri, un detașament de distrugere care aparținea Companiei de Pioneri și trenul blindat cehoslovac „Kurganetz”. Mai spre est. în gara Kuitun, se afla restul trupelor. În sector, trupele cehoslovace aparțineau Diviziei a 3-a, comandate de generalul Lev Prchala. La 3
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
româno-cehoslovaci au amplasat avanposturi de pază pentru a preveni un atac din această parte, iar în nord 1 batalion din Regimentul 12 Infanterie Cehoslovac, pentru a apăra drumul de legătură cu Moscova. Spre vest a fost trimisă o patrulă de lăncieri români în recunoaștere, dar aceștia, în condițiile înaintării avansate a dispozitivului rus, au fost lichidați sau capturați, după ce s-au împotmolit în troiene. Refuzând să comunice informații militare inamicului, cei capturați au fost uciși. În noaptea de 3 spre 4
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
au ieșit din vagoane și au constituit un front de apărare întărit de troienele de zăpadă înghețată - care au servit pe post de tranșee, contraatacând decisiv dinspre sud de calea ferată cu companiile din avanposturi și cu restul detașamentului de lăncieri. Din trenul blindat „Mărășești” s-a executat foc de bombardament spre pozițiile inamice de la Troitskaia - aflate la jumătatea drumului dintre Șeragul și Traktovaia, pentru a fi împiedicată sosirea rezervelor ruse. Respinși, rușii s-au retras spre Traktovaia, urmăriți de români
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
Maximilian Rudolf (n. 1889), Hermy (n. 1892), Viktoria (n. 1896) și Clothilde (n. 1900). Schmettow și-a început cariera militară la 16 aprilie 1881 când a terminat școala de ofițeri. A fost repartizat cu gradul de sublocotenent la Regimentul 12 Lăncieri Gardă, Ulterior a servit ca adjutant al regimentului pentru ca în martie 1891 să fie numit adjutant al "Brigăzii 4 Cavalerie Gardă". După ce a fost avansat la gradul de căpitan von Schmettow a lucrat în Statul Major General. După terminarea stagiului
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
un plan pentru a-i atrage pe coreeni într-o capcană. Trimițând puțini soldați de infanterie ușoară ashigaru peste râu, Katō i-a făcut pe coreeni să câștige o încredere nerealistă în forțele, aceștia reușind să pună la pământ toți lăncierii ashigaru dintr-un singur atac al cavaleriei. Observând o lipsă de concordanță a sarcinilor și simțind o dezbinare la comandă, Katō a ordonat o retragere generală generală simulată din direcția Munsan-ului pe malul sudic al râului Imjin. Văzând că japonezii
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
capitularea oștii maghiare la Șiria (13 august 1849), Ödön încearcă să fugă în Anglia cu un pașaport englezesc fals, dar este recunoscut și arestat la Gepiu de fostul său prieten Leonin Ramiroff, devenit între timp colonel al unui regiment de lăncieri ruși. Evadează de acolo și ajunge într-un final la castelul de pe insula dintre Crișuri, unde așteaptă ca autoritățile să-i decidă soarta. Tribunalul Militar din Pesta îl citează din greșeală pe Jenő (traducând greșit numele unguresc al lui Ödön
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]