215 matches
-
seara, deci aveam destul de mult lapte. Eu sunt al treilea dintre cei șapte copii. La vârsta de șaisprezece ani, fratele cel mare a intrat la școala militară, la secția de inginerie. Eu am rămas să-l ajut pe tata la lăptărie. Până am absolvit liceul, doar asta am făcut. La început nu îl ajutam la muls, ci la distribuție. Mulsul era responsabilitatea părinților. Era muncă dură. La 04.00 începeau mulsul, apoi colectam laptele. Eu mă trezeam la 05.30 și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dușmanii mei de moarte. Așa că, ce Dumnezeu să caut eu la varieteu, pe-o strapontină, făcând laba în buzunarul mănușii de baseball? Dacă se lasă cu cafteală? Dacă-s microbi?! Da, dar dacă mai târziu, după spectacol, tipa de colea, cu lăptăriile ei enorme, da’ dacă... În șaizeci de secunde mi-am și imaginat viața trepidantă și minunată de totală decădere pe care-am duce-o pe-o cergă ponosită, într-o cameră igrasioasă de hotel, eu (dușmanul naționalismului american) și Gagica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
neapărat, dar degajă un feeling mișto, are o frazare interesantă. Ție nu-ți place? Mai scrii? Bineînțeles că scrii. Tu scriai mereu. De ce nu-mi dai niciodată să citesc ce scrii?” Am ajuns devreme, soarele arunca o lumină portocalie. În Lăptărie încă nu dăduseră drumul. Era opt fără zece, și vara deschideau la opt seara. La fără cinci m-au lăsat să intru și m-am așezat lângă scena pe care niște inși montau o baterie uriașă, având în spate diverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
eu lui iustin. Iustin ăsta era un un roșcovan plin de coșuri pe față, absolvent de filologie, cu vreo doi ani mai mare ca mine, care lucra în publicitate, prietenul unui coleg de redacție. Ne nimeriserăm odată la masă la „lăptărie“ la un concert cu Anca Parghel. Își scosese cravata și și-o pusese în geanta diplomat. Apoi și-a luat o bere la halbă și a început să scormonească cu ochii în stânga și-n dreapta după gagici. — Cei de la redacție
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care se va lucra într-o altă etapă, de Sala Studio, de alte două săli noi în corpul central, plus una sub spațiul actualei scene a Sălii Mari, la care se va adăuga o sală în aer liber, pe acoperiș. Lăptăria lui Enache se va păstra. Banii există: 27,2 milioane de euro, împrumut de la BERD, gestionat de Ministerul Culturii, parte din impresionanta finanțare de 40 de milioane de euro obținută pentru recondiționarea clădirilor monumente istorice, dar și câteva excepții, printre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
se împlinea un an de la apariția revistei Plai cu boi și, deopotrivă, pentru a mediatiza sponsorizarea unei "tabere de artiști" care, vreme de două săptămâni, au fost ținuți de Dinescu pe mâncare și băutură ca să facă "ceramică de Cucuteni", la "Lăptăria lui Enache" de pe terasa Teatrului Național, s-a organizat o expoziție cu chef mare, cu primarul Băsescu și cu sute de invitați. Ca happening, un "episod scenic" ― fete goale pușcă, pictate din cap până în picioare "cucutenește", adică în falduri spiralate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu practica atât de mult sedentarismul. Mai târziu, o boală nouă, automobilistica, a contribuit la extinderea multor boli. Deși agricultorii cresc porci în condițiunile cele mai bune, valorificând prin ei în primul rând imensele cantități de cartofi și resturi de la lăptării, orașele germane valorifică prin porci ultimile resturi menajere. Ca și la Viena, primăria obligă toate instituțiile, restaurantele, căminele și menajurile particulare de a aduna toate resturile ce pot contribui la alimentarea porcilor, în cutii speciale. Se realizează venituri frumoase. În ceea ce privește
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
apucat de băut și de făcut trotuarul...”. „Și cum fac manechinele care bat trotuarul? Ce știi tu despre ele?” „Mă rog, Cecilia nu știa nici măcar că eu exist. Bineînțeles, În timp ce mă duceam la trap seara să iau laptele de la o lăptărie de pe culme, inventam povești nemaipomenite, ea era răpită de Brigăzile Negre și eu alergam s-o salvez, În timp ce gloanțele Îmi șuierau pe lângă țeastă și făceau ciac ciac căzând pe miriște, Îi dezvăluiam ceea ce ea nu putea ști, anume că sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
asta, credea c-o să ne Înnecăm cu toții. Eu nu-nțelegeam. Toți băieții pe care i-a cunoscut au fost omorîți unul după altul... Ți-e frig? Helen tremură. — Puțin, dădu ea din cap. Kay se uită În jur. — E o lăptărie pe-aici. Am putea bea o ceașcă de ceai. Ți-ar plăcea? — Da, poate. Ți-ar trebui o prăjitură sau niște chec de ziua ta. Nu crezi? Helen Își Încreți nasul. — Nu cred că doresc așa ceva, pe bune. Orice am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ar trebui o prăjitură sau niște chec de ziua ta. Nu crezi? Helen Își Încreți nasul. — Nu cred că doresc așa ceva, pe bune. Orice am lua, e de proastă calitate. — O, zise Kay, dar trebuie. Credea că știe unde-i lăptăria. O luă pe Helen de braț, o trase mai aproape de ea și o conduse pe o nouă potecă; merseră douăzeci de minute fără s-o găsească. Așa că se Întoarseră la lacul Înghețat și o luară pe altă potecă. — Uite-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
grupează la intersecții, le răstoarnă, stropește gunoaiele cu benzină și le dă foc. operațiunea îi ia patru luni. are mari probleme cu tonele de zarzavat care se alterează în piețe și în supermarketuri. La fel, cu măcelăriile, cu patiseriile, cu lăptăriile, cu florăriile și cu depozitele de alimente. încearcă să folosească metoda cea mai rapidă : incinerarea cu aruncătorul de flăcări. Intră din măcelărie în măcelărie cu masca de gaze pe față și protejat de un costum termic împrumutat de la cazarma pompierilor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
că stai gata să-ți frângi gâtu, să-i tragi o sentență-bombă pă nemurirea sufletului și, chiar nainte să-ți iei biștarii, Îți bagă pă gât gălușca cu tărășenia care, dacă caști bine urechile, nu te mai prind vrodată În lăptăria aia. Da unii cască urechile de-amboulea. Nu-i dă glumă, neamule, cât Îmi mai glisez un completo În cală și dacă nu mă iei cu zoru, o să-ți turui o pătăranie care, dacă nu cazi lat pă spate, e decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bine-mi țineam fleoanca. A deschis muianu și, mă jur pă clopotu dă pă sanvice, s-a făcut că-și ia o vocișoară dă ocarină dân ăle mai ascuțite, care n-o mai auz d-acu, că, uite, stăm la lăptăria dân Boedo. A zis, fără barim cel puțin să mă lase să abordez clipa turfistică: — Lățilungește-ți, mă, sărăcie, faru șucar pân lucarna cenușie și, dincolo d-a doua mână cu mate, n-o să-ți vină greu să bagi farurile Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ora asta borțoasă, cu huidume de nori grei, ie mai bine ca omu care nu ține cu tinerețea să rămâie În țintirim. D-aia l-am primit așa filotim pă Benito Larrea și i-am fredonat să mă viziteze la lăptăria dân colț, să nu-mi deranjez cartoafa, care da cu târnu pân patio, tot mai șucărită. Ne-am zis unu la altu vorbe coapte și alta nimic. Poate că vrunu dân voi Își aduce aminte de Larrea. Când tat’su
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sau să nu mi-l spui. Corect?" A zîmbit și el: "Corect, domnule Mihail!" Mihai Mihail îi dădu apoi cîteva instrucțiuni practice, cum să țină legătura fără a exista nici un pericol de deconspirare, se vor vedea în fiecare dimineață la lăptăria de lingă Poșta Automată, e plin de bețivi care se dreg, ora 8 pînă la 8 și jumătate. În caz că se întîmplă ceva și nu poate veni să fie seara înainte de închidere în holul Poștei la serviciul de telegrame. "Dar numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Unde în altă parte să dea de Leonard Bîlbîie decît în centrul Bucureștilor? Zeii sînt imparțiali și dau fiecărui om cîte o șansă. Șansa lui Radul Popianu a fost că i s-a făcut foame și a intrat în aceeași lăptărie unde Leonard Bîlbîie mînca la prima oră, înainte de a se prezenta la birou, două borcane de iaurt de oaie și o plăcintă cu brînză de vaci și stafide. Nu era bolnav, nu ținea nici un fel de regim, dar iaurtul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un material serios. Te pomenești că Leonard s-a ajuns! Era un gînd care îi dădu furnicături în degetele cam amorțite ale mîinilor, reumatismul o să-l bage în pămînt! Locul nu se prea potrivea cu această imagine. Era totuși o lăptărie ca oricare alta, șase mese, proprietarul burtos, cu mustață, alunga alene cu o bucată de pînză, poate un șorț, cîteva muște care își făceau promenada pe lemnul lustruit al tejghelei. Bîlbîie era singurul client. Făcu cîțiva pași neauziți, tuși, apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lemnul lustruit al tejghelei. Bîlbîie era singurul client. Făcu cîțiva pași neauziți, tuși, apucă speteaza scaunului destul de hotărît și asta îl făcu pe Bîlbîie să se oprească din lucrarea lui și să-l privească chiondorîș, pe sub sprîncene. Avea și de ce, lăptăria era goală și insul își caută loc la masa lui! Aproape că s-a înecat. În colțul buzelor i-a rămas un firișor de aluat care atîrna caraghios, fluturînd o dată cu respirația greoaie a lui Bîlbîie. S-a ridicat cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce știa, despre astfel de lucruri e mai bine să nu vorbești. El sugera și încuviința, dar nu mai voia să scoată un cuvînt. "Vrei să spui că e vorba de... de domnul Caraiman?" își luă seama Bîlbîie, cu toate că în lăptărie nu mai era nimeni în afară de proprietarul adormit în coate, sprijinit de tejghea. Se vedea că n-are chef de negustorie, noaptea trăsese un chef serios cu pelin de mai. Adjutantul îl privi fix pe Bîlbîie, acesta se mai liniștise, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mă indignez eu că „optzeciștii” nu m-au citit, dacă nici eu nu-l citisem pe Paul Daian! Spre norocul nostru, mai bine zis al poeziei însăși, Nicole Țone, înflăcăratul și harnicul poet-editor, a prezentat cu ocazia Salonului cărții, la „Lăptărie”, volumul antologic al lui Paul Daian intitulat (parcă pentru mine!) Softwin. I-am cerut. Mi l-a dat. L-am citit. Iar înțelegerea mea a evoluat: de la omul cu goarna la poetul zguduitor. Ca să mă răscumpăr - în ochii mei, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Există mijloace, o asigură Ignatius absent. Aș prefera să nu mă deranjezi cu chestia asta. Programul pe care l-am văzut îmi sporește întotdeauna anxietatea. Mirosi laptele înainte de a-l pune în oală. Te-aș sfătui să telefonezi imediat la lăptărie. Laptele acesta e vechi. — Aș putea primi o mie de dolari de la Casa de Credit Imobiliar, spuse încet doamna Reilly polițistului care tăcea. Casa-i o garanție bună. Anu’ trecut un agent imobiliar mi-a oferit șapte mii pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zile de Paște și fiindcă spectacolul era cu totul nou. în fața tombolei, urcat pe o masă, d. Alexandru Brăiloiu- Șander pentru intimi - societar al Teatrului Național, debita monoloage. Fetele de la Azilul Elena Doamna vindeau pahare cu lapte într un chioșc - lăptărie. Mă duc să iau informațiuni pentru ziar. O domnișoară brunetă îmi întinde un pahar cu lapte dulce. — Pardon, domnișoară, vă înșelați, eu nu sunt papă-lapte. Pe lacul Cișmegiului, înconjurat cu tribune în etajuri, se fac curse și se dau spectacole
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
auzul. Spre prânz, când începem să obosim - și pentru a echilibra dozele prea optimiste luate pe stomacul gol -, sunt bune câteva picături din exploziile care au avut loc de curând într-o fabrică de jucării din Spania și într-o lăptărie franceză. Au început să sară în aer jucăriile și laptele - din ideea asta nu trebuie luat mai mult de două ori, pentru a nu deranja bila. Seara, înainte de culcare, o pastilă - e suficient - „Erle Stanley Gardner”, celebru autor de romane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
culege cu aceleași caractere vocabula doi ș.a.m.d., o mică mistificare, o glumă. Dar când cu primul număr și cu recomandarea lui Ion Călugăru, m-am prezentat (era în primele zile ale lunii aprilie, revista apăruse în 4) la lăptăria din Bărățeni 37, Roll m-a consiliat să păstrăm ca numje al revistei cuvântul unu. ~bine să avem o firmă și să putem fi găsiți.~ mi-a spus. Titlul care nici mie nu-mi era neplăcut, doar eram, de câteva
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92915]
-
descriu fațadele, oamenii, mașinile, prăvăliile, felinarele și vitrinele pe lîngă care treceam. Adesea mă lua de braț, iar eu o călăuzeam prin Barcelona noastră aparte, una pe care numai ea și cu mine o puteam vedea. Mereu ajungeam la o lăptărie din strada Petritxol și Împărțeau o cupă cu frișcă sau un covrig de marțipan. Uneori, oamenii se uitau la noi pieziș, și nu o dată vreun chelner deștept foc se referea la ea ca la „sora ta mai mare“, Însă eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]