402 matches
-
calandra"), prigoare ("Merops apiaster"), codobatură albă ("Motacilla alba"), codobatură galbenă ("Motacilla flava"), mierlă de piatră ("Monticola saxatilis"), presură sură ("Miliaria calandra"), pietrar negru ("Oenanthe pleschanka"), pietrar sur ("Oenanthe oenanthe"), grangur ("Oriolus oriolus"), codroș de munte ("Phoenicurus ochruros"), viespar ("Pernis apivorus"), lăstun de mal ("Riparia riparia"), mărăcinar negru ("Saxicola torquata"), turturică ("Streptopelia turtur"), silvia de câmpie ("Sylvia communis"), silvia de zăvoi ("Sylvia borin"), silvia cu cap negru ("Sylvia atricapilla"), graur ("Sturnus vulgaris"), lăcustar ("Sturnus roseus") și cănăraș ("Serinus serinus"). În vecinătatea sitului
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
daubentonii"), liliacul de amurg ("Nyctulus noctula"); Păsări protejate prin "Directiva CE" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice): uliu păsărar ("Accipiter nisus"), fâsă-de-câmp ("Anthus campestris"), șerpar ("Circaetus gallicus"), lăstun mare ("Apus melba"), șoim-de-iarnă ("Falco columbarius"), șoim călător ("Falco peregrinus"), șoimul rândunelelor ("Falco subbuteo"), acvilă de munte ("Aquila chrysaetos"), acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"), cocoșul de mesteacăn ("Bonasa bonasia"), bufniță ("Bubo bubo"), barză albă ("Ciconia ciconia"), barză neagră ("Ciconia nigra
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
Aquila pomarina"), cocoșul de mesteacăn ("Bonasa bonasia"), bufniță ("Bubo bubo"), barză albă ("Ciconia ciconia"), barză neagră ("Ciconia nigra"), erete de stuf ("Circus aeruginosus"), erete vânăt ("Circus cyaneus"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), erete cenușiu ("Circus pygargus"), cristei de câmp ("Crex crex"), lăstun de casă ("Delichon urbica"), ciocănitoare de stejar ("Dendrocopos medius"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoare cu spatele alb ("Dendrocopos leucotos"), ciocănitoarea verzuie ("Picus canus"), muscar-mic ("Ficedula parva"), rândunică roșcată ("Hirundo daurica"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), presură sură ("Miliaria
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
suprafață teritorială se află situl arheologic „Cetatea Orgame - Argamum”. Rezervația adăpostește și asigură condiții de hrană și cuibărire pentru păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, cu specii de: pietrar negru ("Oenanthe pleschanka"), drepneauă neagră ("Apus apus"), pasărea ogorului ("Burhinus oedicnemus"), lăstun de stâncă ("Hirundo rupestris") sau ciocârlie de Bărăgan ("Melanocorypha calandra"). În arealul rezervației este semnalată prezența unui mamifer : dihorul pătat ("Vormela peregusna"), precum și a mai multor specii de reptile (țestoase, șopârle, șerpi) și de broaște. Vegetația este constituită din elemente
Capul Doloșman () [Corola-website/Science/329776_a_331105]
-
clopotniță, chilii, diverse locații gospodărești, și un mic iaz amenajat. Ctitorie moșnenească-țărănească, Mănăstirea Gavanu are un istoric ce începe - după unele date - din anul 1707, printr-un lăcaș monahal aflat în "Fundul Găvanului" între două izvoare în punctul numit "„La Lăstuni”". Terenul (poieni și păduri) pe care a fost construită prima biserică, reprezintă danie a lui Moise Ignat Beșliu de pe vremea episcopului Damaschin (cărturar și animator al Tiparniței Episcopiei Buzăului). Într-un inventar care datează însă din 1863, anul menționat al
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), vultur pescar ("Pandion haliaetus"), pelicanul comun ("Pelecanus onocrotalus"), viespar ("Pernis apivorus"), cormoran mic ("Phalacrocorax pygmeus"), bătăuș ("Philomachus pugnax"), ciocănitoarea verzuie ("Picus canus"), lopătar ("Platalea leucorodia"), țigănuș ("Plegadis falcinellus"), cresteț cenușiu ("Porzana parva"), ciocântors ("Recurvirostra avosetta"), lăstun de mal ("Riparia riparia"), chiră mică ("Sterna albifrons"), chiră de baltă ("Sterna hirundo"), fluierar de mlaștină ("Tringa glareola") sau pietrar negru ("Oenanthe pleschanka"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Dunărea Veche – Brațul Măcin () [Corola-website/Science/330443_a_331772]
-
În scorburile copacilor își face cuibul pupăza, iar în boschet cuibărește turtureaua. În malurile greu accesibile dușmanilor naturali își construiesc cuiburile graurii ce s-au înmulțit impresionant cauzând pagube culturilor. Vrabia cea gălăgioasă trăiește mai ales în preajma gospodăriilor, rândunica și lăstunul își fac cuiburile pe sub streașina caselor. Cucul își depune ouăle în cuibul altor păsări. În ani 2000 pădurile au fost populate cu fazani care s-au înmulțit. Cioara, coțofana sau stirica, țarca, eretele, uliul sunt păsări răpitoare care își clădesc
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
Lăstunul de casă ("Delichon urbicum"; numit și lăstun-de-fereastră sau pur și simplu lăstun) este o pasăre mică din familia rândunicilor, răspândită în Europa, Africa de nord și în zonele temperate ale Asiei. Ca și porumbelul de stâncă, odinioară întâlnit numai în
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
Lăstunul de casă ("Delichon urbicum"; numit și lăstun-de-fereastră sau pur și simplu lăstun) este o pasăre mică din familia rândunicilor, răspândită în Europa, Africa de nord și în zonele temperate ale Asiei. Ca și porumbelul de stâncă, odinioară întâlnit numai în locurile stâncoase, lăstunul de casă s-a adaptat rapid la condițiile urbane
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
Delichon urbicum"; numit și lăstun-de-fereastră sau pur și simplu lăstun) este o pasăre mică din familia rândunicilor, răspândită în Europa, Africa de nord și în zonele temperate ale Asiei. Ca și porumbelul de stâncă, odinioară întâlnit numai în locurile stâncoase, lăstunul de casă s-a adaptat rapid la condițiile urbane de viață. Este o specie migratoare, iernând în centrul Africii și în Asia tropicală. Se grupează în stoluri, populând orașele cu construcții din piatră; deseori pot fi văzuți pe cablurile de
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
tropicală. Se grupează în stoluri, populând orașele cu construcții din piatră; deseori pot fi văzuți pe cablurile de tensiune electrică. Se hrănesc cu insecte zburătoare pe care le prind în aer. Întrunesc anumite trăsături comune cu alte două specii de lăstuni — estic și nepalez — care populează Asia de sud și de sud-est. Atât denumirea populară, cât și cea științifică sunt legate de faptul că utilizează structurile antropice. Lăstunul de casă construiește un cuib în formă de cupă din granule de noroi
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
le prind în aer. Întrunesc anumite trăsături comune cu alte două specii de lăstuni — estic și nepalez — care populează Asia de sud și de sud-est. Atât denumirea populară, cât și cea științifică sunt legate de faptul că utilizează structurile antropice. Lăstunul de casă construiește un cuib în formă de cupă din granule de noroi sub streșini sau în preajma altor structuri similare, de obicei în colonii. Pasărea este vânată de șoimul rândunelelor ("Falco subbuteo") și este afectată, ca și alte păsări, de
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
subbuteo") și este afectată, ca și alte păsări, de paraziți interni, precum și de păduchi și purici, dar populația mare și arealul larg de răspândire o țin departe de pericolul dispariției. Apropierea de om a dus la unele referiri culturale. Specia lăstunului de casă, pe atunci "Hirunda urbica", a fost descrisă pentru prima dată de naturalistul suedez Carl Linné în 1758, cu ocazia publicării celei de-a X-a ediții a "Systema naturae". Mai târziu, în 1854, americanul Thomas Horsfield și britanicul
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
rândunică”. Denumirea speciei "urbicum" ("urbica" până în 2004, când a fost schimbată conform regulilor gramaticale ale limbii latine) se traduce ca „orășenesc”. Tradusă literalmente, denumirea păsării ar suna ca „rândunică orășenească”. În limba română această sintagmă a fost înlocuită de cuvântul „lăstun”, împrumutat din slovenă, iar pentru a evita confuzia cu lăstunul-de-apă, a fost numit „lăstun de casă” (sau „lăstun de fereastră”). Genul "Delichon", cuprinzând trei specii, era inițial inclus în genul "Hirunda" (rândunicilor). Până nu demult lăstunul estic ("Delichon dasypus"), pasăre
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
ale limbii latine) se traduce ca „orășenesc”. Tradusă literalmente, denumirea păsării ar suna ca „rândunică orășenească”. În limba română această sintagmă a fost înlocuită de cuvântul „lăstun”, împrumutat din slovenă, iar pentru a evita confuzia cu lăstunul-de-apă, a fost numit „lăstun de casă” (sau „lăstun de fereastră”). Genul "Delichon", cuprinzând trei specii, era inițial inclus în genul "Hirunda" (rândunicilor). Până nu demult lăstunul estic ("Delichon dasypus"), pasăre din regiunile muntoase ale Asiei centrale și de est, era considerată subspecie a lăstunului
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
traduce ca „orășenesc”. Tradusă literalmente, denumirea păsării ar suna ca „rândunică orășenească”. În limba română această sintagmă a fost înlocuită de cuvântul „lăstun”, împrumutat din slovenă, iar pentru a evita confuzia cu lăstunul-de-apă, a fost numit „lăstun de casă” (sau „lăstun de fereastră”). Genul "Delichon", cuprinzând trei specii, era inițial inclus în genul "Hirunda" (rândunicilor). Până nu demult lăstunul estic ("Delichon dasypus"), pasăre din regiunile muntoase ale Asiei centrale și de est, era considerată subspecie a lăstunului de casă ("Delichon urbicum
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
fost înlocuită de cuvântul „lăstun”, împrumutat din slovenă, iar pentru a evita confuzia cu lăstunul-de-apă, a fost numit „lăstun de casă” (sau „lăstun de fereastră”). Genul "Delichon", cuprinzând trei specii, era inițial inclus în genul "Hirunda" (rândunicilor). Până nu demult lăstunul estic ("Delichon dasypus"), pasăre din regiunile muntoase ale Asiei centrale și de est, era considerată subspecie a lăstunului de casă ("Delichon urbicum dasypus"). A treia specie de lăstun este lăstunul nepalez ("Delichon nepalense"), care viețuiește în zonele înalte din Asia
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
lăstun de casă” (sau „lăstun de fereastră”). Genul "Delichon", cuprinzând trei specii, era inițial inclus în genul "Hirunda" (rândunicilor). Până nu demult lăstunul estic ("Delichon dasypus"), pasăre din regiunile muntoase ale Asiei centrale și de est, era considerată subspecie a lăstunului de casă ("Delichon urbicum dasypus"). A treia specie de lăstun este lăstunul nepalez ("Delichon nepalense"), care viețuiește în zonele înalte din Asia de sud. Deși toate cele trei specii se aseamănă din punct de vedere fizic, numai la lăstunul de
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
trei specii, era inițial inclus în genul "Hirunda" (rândunicilor). Până nu demult lăstunul estic ("Delichon dasypus"), pasăre din regiunile muntoase ale Asiei centrale și de est, era considerată subspecie a lăstunului de casă ("Delichon urbicum dasypus"). A treia specie de lăstun este lăstunul nepalez ("Delichon nepalense"), care viețuiește în zonele înalte din Asia de sud. Deși toate cele trei specii se aseamănă din punct de vedere fizic, numai la lăstunul de casă burta este cu desăvârșire albă. Au fost stabilite două
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
era inițial inclus în genul "Hirunda" (rândunicilor). Până nu demult lăstunul estic ("Delichon dasypus"), pasăre din regiunile muntoase ale Asiei centrale și de est, era considerată subspecie a lăstunului de casă ("Delichon urbicum dasypus"). A treia specie de lăstun este lăstunul nepalez ("Delichon nepalense"), care viețuiește în zonele înalte din Asia de sud. Deși toate cele trei specii se aseamănă din punct de vedere fizic, numai la lăstunul de casă burta este cu desăvârșire albă. Au fost stabilite două subspecii pentru
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
a lăstunului de casă ("Delichon urbicum dasypus"). A treia specie de lăstun este lăstunul nepalez ("Delichon nepalense"), care viețuiește în zonele înalte din Asia de sud. Deși toate cele trei specii se aseamănă din punct de vedere fizic, numai la lăstunul de casă burta este cu desăvârșire albă. Au fost stabilite două subspecii pentru specia lăstunului de casă. Lăstunul european "D.u. urbicum", Linnaeus, 1758, populează întreaga Europă, Africa de nord și Asia până la Enisei. Lăstunul siberian "D.u. lagopodum", descris
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
Delichon nepalense"), care viețuiește în zonele înalte din Asia de sud. Deși toate cele trei specii se aseamănă din punct de vedere fizic, numai la lăstunul de casă burta este cu desăvârșire albă. Au fost stabilite două subspecii pentru specia lăstunului de casă. Lăstunul european "D.u. urbicum", Linnaeus, 1758, populează întreaga Europă, Africa de nord și Asia până la Enisei. Lăstunul siberian "D.u. lagopodum", descris în 1811 de către savantul german Peter Simon Pallas, viețuiește în Asia la est de Enisei
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
viețuiește în zonele înalte din Asia de sud. Deși toate cele trei specii se aseamănă din punct de vedere fizic, numai la lăstunul de casă burta este cu desăvârșire albă. Au fost stabilite două subspecii pentru specia lăstunului de casă. Lăstunul european "D.u. urbicum", Linnaeus, 1758, populează întreaga Europă, Africa de nord și Asia până la Enisei. Lăstunul siberian "D.u. lagopodum", descris în 1811 de către savantul german Peter Simon Pallas, viețuiește în Asia la est de Enisei, nordul Mongoliei și
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
de vedere fizic, numai la lăstunul de casă burta este cu desăvârșire albă. Au fost stabilite două subspecii pentru specia lăstunului de casă. Lăstunul european "D.u. urbicum", Linnaeus, 1758, populează întreaga Europă, Africa de nord și Asia până la Enisei. Lăstunul siberian "D.u. lagopodum", descris în 1811 de către savantul german Peter Simon Pallas, viețuiește în Asia la est de Enisei, nordul Mongoliei și nordul Chinei. Un timp a fost considerată subspecie " D.u. meridionalis", locuitoare a țărmului mediteranean. În prezent
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]
-
descris în 1811 de către savantul german Peter Simon Pallas, viețuiește în Asia la est de Enisei, nordul Mongoliei și nordul Chinei. Un timp a fost considerată subspecie " D.u. meridionalis", locuitoare a țărmului mediteranean. În prezent, aceasta este recunoscută ca lăstun european, dar cu ușoare abateri de la structura fizică a acestuia. Constituția corpului nu se deosebește de cea a celorlalți reprezentanți ai familiei: corp alungit, aripi lungi și înguste, coadă forfecată, cap ușor turtit și cioc scurt. Are dimensiuni ceva mai
Lăstun de casă () [Corola-website/Science/317234_a_318563]