2,387 matches
-
și cu asta Începe destrămarea și e bine. Și imediat a doua zi avurăm onoarea să-l ascultăm pe onor domnul nou președinte executiv, Octav Cozmâncă. Nu știu voi cum l-ați perceput, dar eu am avut senzația certă că latră la noi, așa era de pornit : pe cine și de ce, mă Întreb, că doar noi nu crâcnirăm până acum. Oricum, atâtea amenințări proferate Într un timp atât de scurt, este un record pe care nu l poate atinge fiecare și
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
mișelnice printre cei care se socoteau împărații și stăpânii pământului și dobitoacelor, foame și boliști de toate felurile, întinse ca niște molime prin lumea măruntă și îngroșată a ticăloșilor; împreunări păcătoase, oi născând miei cu cap de șacal și câini lătrând cu voci de heruvim castrat; vrăjitori scheletici răsăriți în același cap de nebun, vaiete de profeți și strigăte din morminte, dealurile curgând din păduri cu păduri cu tot și apele văilor urcând în deal. În ultima noapte se înstăpâni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să schelăie. Se uit mai bine și pricepu că erau mai mulți adunați pe muchia dealului, cu urechile ciulite, ochii deschiși și boturile ridicate, cuprinși de-o deznădejde atât de mare, cum numai pe câini poate să-i apuce câteodată. Lătrau sau urlau cu rândul spre lună. Bătrâna, în sfârșit, se desprinse de lângă noră. Porni spre ușă, să-l învelească și pe Miluță. Abia făcu doi pași, aplecându-se spre salteaua întinsă pe podele, unde dormea, că rămase cu ochii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și de la distanță, umplând pădurea cu glasul ei dârz și poruncitor, o dezmierda Tudora și-i făgăduise ca primul pui să i-l boteze în apele bulboanei cu numele lui Tudor. Numai lupii se numeau Seco. Așa-i striga Tudora lătrându-le numele și-i amenința cu chefnituri scurte, clănțănind dinții ascuțiți de ragilă și cremene, să-i țină la distanță. Tudora nu era acasă. Ceruse voie și plecase, amețită de aerul rece, de ninsoare și de zăpezile căzute, la stâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lada cu pricina, Cocoloș a călcat peste câinele omului, că avea un câine mare ciobănesc cât un vițel, dar câinele nu a zis nici mâr. Avea Cocoloș un dar de nu-l mâncau câinii ... sau mai bine zis nu-l lătrau. Lada era plină cu pelicele de miel pentru căciuli, că Burdun în fiecare vară îngrijea de stână, căci avea oi multe și l-au ușurat Lucache și cu Cocoloș de atâtea pelicele de miel, câte au putut duce ei în
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II lea, în care fiecare soldat avea o cruce la gât pe care scria Gott mit uns. RELIGIE Prima funcție a unei religii reale este consolatoare, fiindcă fără religie am lătra precum câinii. Ne naștem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrânim și murim. Și întreg peisajul speciei om culminează în cimitir. Destinul uman nu e o invitație la fericirea de-a trăi. Singurul mod de a evita neliniștea metafizică a cimitirelor este religia
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
cu ultimul vis, așa este scris. Nu mai e soare, nu-l mai văd, nu-l mai aud, nu mă doare; așa va fi clipa, intrată în derutată, când moare!? A murit și satul? În satul meu, câinii nu mai latră, cocoșii nu mai cheamă diminețile. Noaptea nu mai ți-e teamă că vin din cimitire fetele tinere și alte stafii în chip de mire. Clopotele în biserică bat mai rar, bătrânul nu mai are putere; așteaptă ziua de miere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
urcat pe gard și s-a uitat în curte. Nimeni, nicăieri. Dulăul, care-l mai mușcase o dată de picior, dădu glas de primejdie. Virgil cobori de pe gard și se piti după poartă. Cîinele însă îi descoperi mișcarea și începu să latre și mai avan. Țibă, drace! se zborși Virgil la el. Degeaba. Noroc că în acel moment se deschise poarta și apăru Ilinca. Era îmbrăcată cu treningul ei maro de la orele de sport. Tu erai? Eu... Hai! Ești nebun? Azi? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
voia să fie văzut de nimeni că are trei biscuiți și dorea să-i mănînce în liniște.) Așa că Vlad rămase în echipă cu Bărzăunul. Și, fără alte discuții, începură din nou treaba. Napoleon trecea pe la fiecare, privea curios și chiar lătra la orice lespede întoarsă, iar uneori, mai ales cînd simțea miros de șobolani, începea și el să scurme cu labele. S-a plictisit însă repede. Nimeni n-a observat cînd a plecat spre pădure, nu i-a simțit lipsa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o plecăciune caraghioasă spre Bărzăun: Serviți, vă rog! Rîseră iar și vrură să-și reia lucrul, dar, deodată, simțiră apropierea unei mari primejdii. Toți, pînă în clipa aceea, uitaseră de existența lui Napoleon... Acum îl auzeau însă clar, undeva, departe, lătrînd într-un fel cu totul deosebit. Nu "ham, ham, ham", cum latră el de obicei în sat, ci "țah, țah, țah", de parcă ar fi strănutat. Ori asta nu era bine deloc. Primul care se înfioră mai tare și dădu semnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să-și reia lucrul, dar, deodată, simțiră apropierea unei mari primejdii. Toți, pînă în clipa aceea, uitaseră de existența lui Napoleon... Acum îl auzeau însă clar, undeva, departe, lătrînd într-un fel cu totul deosebit. Nu "ham, ham, ham", cum latră el de obicei în sat, ci "țah, țah, țah", de parcă ar fi strănutat. Ori asta nu era bine deloc. Primul care se înfioră mai tare și dădu semnalul de alarmă fu Tomiță. Îl fugărește cineva! Cine să-l fugărească? izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
piept în piept cu Vlad și nimeri drept în brațele lui Virgil. Acesta avu senzația că strînge toată lumea nefericită la pieptul său. De bucurie îi dădură lacrimile și se străduia să-l ferească de colții lui Napoleon, care continua să latre și să se repeadă la el. Țibă de-aici, criminalule! strigă cît putu Bărzăunul. Vlad și Tomiță reușiră să-l alunge pe Napoleon și acum aruncau după el cu pietre, amenințîndu-l cu cele mai năprasnice torturi dacă se mai apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ieși pe poarta casei și porni fluierînd pe șosea, cu gîndul să se îndrepte spre pădure. Purta pe umărul drept undița, iar în mîna stîngă un borcănel în care avea rîme și diverse insecte. De, ca orice pescar. L-au lătrat cîțiva cîini, niște copii din clasele primare l-au chemat să se joace împreună, promițîndu-i mere și pere busuioace, dar Bărzăunul nici măcar nu întoarse capul. Nu din mîndrie, să fim clari. De așa ceva nu putea fi acuzat unul ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
sărind pur și simplu peste bănci, numai ca să fie primul! Colegii, recent convinși (la lecția de „științe naturale”) că omul descinde din copaci, îl „alintau” cu un nume din ordinul primatelor. Dar nu se uita el în gura lor! Câinii latră, caravana trece ... Treptat, a ajuns la concluzia că nu întâmplător poartă două nume de voievozi: Mircea și Radu. Unul însemna vitejie și înțelepciune, celălalt frumusețe. Nu se considera „în orice caz” frumos, dar „oarecare” înțelepciune și îndrăzneală nu-i lipsesc
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cot în avutul semenilor și nu se lasă până când nu se mânjește din cap până-n picioare spre a fi descoperit de cei în drept și băgat la pârnaie. Am observat că atunci când îi e foame, câinele, mai întâi, adulmecă, apoi latră oarecum discret, voind parcă a fi luat în seamă de un... consătean (concetățean biped pentru a obține niscai ciozvârte!) S-ar zice că astfel el, câinele, muncește să-și câștige bucățica de pâine! La oameni e puțin diferit: flămândul dă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
-meu, cînd a înnebunit, era foarte liniștit. Se credea statuie. Uite așa stătea toată ziua. (pozează ca o statuie de personaj mitologic) BUNICA: Da. Dar soră-ta care se credea cîine? Nu era periculoasă? BUNICUL: Nu era, săraca. BUNICA: Mă lătra toată ziua. BUNICUL: Ei! Ce-i drept, lătra la tine. Dar nu te-a mușcat niciodată. SONIA (a ascultat uluită aceste replici): Dar eu n-am știut că în familia noastră au fost atîția nebuni... BUNICA: Nici eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
credea statuie. Uite așa stătea toată ziua. (pozează ca o statuie de personaj mitologic) BUNICA: Da. Dar soră-ta care se credea cîine? Nu era periculoasă? BUNICUL: Nu era, săraca. BUNICA: Mă lătra toată ziua. BUNICUL: Ei! Ce-i drept, lătra la tine. Dar nu te-a mușcat niciodată. SONIA (a ascultat uluită aceste replici): Dar eu n-am știut că în familia noastră au fost atîția nebuni... BUNICA: Nici eu n-am știut înainte să mă mărit cu el. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să fiu, vorba lui Henric IV, „primul sub zidul cetății asediate”. În momentul când adversarul te vede că sări la beregata, nu îți pasă de viață, că dacă te omoară, moare și el, se retrage, majoritatea sunt lași, maidanezi, schelălaie, lătra, nu atacă prin fața, pe la spate. EA: Așa e, lume ticăloasa, te fură la piata, te bârfesc, ar fi în stare să te omoare pentru 10 lei, vor numai să profite, să își bată joc de tine. Las’ că știu, ca
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
vine de la maidanezi.In ciuda eforturilor depuse de echipele de ecarisaj,numărul lor e semnificativ. Convețuirea cu patrupezii vagabonzi reprezintă o problemă comunitară.Ii întâlnești la containerele de gunoi,în curțile instituțiilor privatizate sau publice,pe stradă,în subsoluri. Te latră ziua,te mușcă noaptea.Se înmulțesc prea repede ? Sunt clonați ? E o conspirație a iubitorilor de animale ?... Nu ! Sunt aduși din sudul țării.La început sunt dezorientați. Apoi,maidanezii “riverani” îi lătra și-i pun pe fugă.Mai târziu se
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
privatizate sau publice,pe stradă,în subsoluri. Te latră ziua,te mușcă noaptea.Se înmulțesc prea repede ? Sunt clonați ? E o conspirație a iubitorilor de animale ?... Nu ! Sunt aduși din sudul țării.La început sunt dezorientați. Apoi,maidanezii “riverani” îi lătra și-i pun pe fugă.Mai târziu se coalizează în haite. Au apărut boli noi printre câinii comunitari. Incet,încet sunt integrați în decor.Unii răman “citadini”,alții ajung în mediul “folcloric”. Lângă blocuri fac alianțe cu pisicile. Inadaptații devin
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
câinele lui Nic. Ușa se deschise și Onix ridică botul spre ei. Emil își aduse aminte de versurile lui Heine și recită: „...m-a-ntâmpinat un dulău Mândrețe de câine altădată. Azi colții îi cad,știrbește de tot... Doar udă copacii și latră”. Onix ascultă impasibil tirada.îi mirosi,apoi linse mâna Alintei.Aceasta îl mângâie pe urechi și pe urmă,îl expedie în bucătărie. -Să ne facem comozi.E un comutator în dreapta.Cuierul e pe stânga.Perfect.E lumină. Pătrunseră într-o
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
unei idile trecătoare...”,încheie Alinta.Imi place Sorescu: „Auzi?In fiecare fir de iarbă/Sună o locomotivă de plecare/ Pieptenă-ți părul cu degetele mele/Uitate acolo dintr-o îmbrățișare”. Amândoi o aplaudară pentru momentul liric.Onix îi privi surprins și lătră nervos. -Ce-a spus Jan? -E de serviciu la institut în noaptea de revelion. Ai lui sunt invitați la un doctor celebru. Rămân în noaptea dintre ani cu voi. Excelent!O sun pe Alex.Incepem pregătirile. Dar pentru început să degustăm
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
să vărs băutură pe ele. S-au ridicat țipând exagerat, ceea ce a făcut să apară din senin un dușmănos cu căști în urechi, ca la serviciile secrete, și figură de pus pe fugă un gurkha nepalez, care le-a întrebat lătrând dacă nu cumva le importunez. O secundă am avut impresia că aveau să spună da. în stradă, au continuat să-și șușotească lucruri până când m-am vârât între ele și le-am luat pe amândouă de mână. S-au crispat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
eram tot mai beți și galbeni de angoasă când Nureddin a anunțat friptura. La obiecțiile bâiguite despre avionul ce avea să decoleze la sute de kilometri spre vest, Nureddin, care nu înceta să se joace cu cheile de la jeep, a lătrat supărat: — Plane don’t go! Două ore mai târziu, prin serpentinele înzăpezite din Tajikistan, țicnit de băutură, Nureddin a scos grav kalașnikovul de sub scaun și și l-a trântit pe genunchi, conducând de parcă împingea mașina cu pieptul. Mitraliera avea un
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
bine.Ca și oamenii. Într-o zi, am fost cu el la râu, stăteam pe atunci la marginea orașului, cu mama și cu tata. Apa era rece, dar m-am bălăcit până am simțit frisoanele. Lord înota pe lângă mine. Și lătra. Doamne, ce mai lătra! Am uitat să vă spun că Lord lătra aproape tot timpul, nu numai în apă. Era un câine cu personalitate, așa s-a exprimat poștașul, într-o după-amiază ploioasă când adusese niște facturi de-astea aveam
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]