656 matches
-
măi. Soarele la răsărit măi Prin el vântu' șuiera. Soarele la răsărit măi. Ciobanul nu-1 auzea măi. De cântat și el s-o cântat măi Foile jalnic veneau măi Oile când au zbierat În mine jalnic urlau. Câinele când o lătrat măi. Ciobanul nu-1 auzea măi. Genul: doină. Versificația: - metrica: asocierea versurilor câte trei, vers octosilabic, forma catalectică, cu silaba de completare „măi”. Ambitus: nonă mare. Intervalica: secunde, terțe, cvarte, cvintă. Caracterul melodiei: după gradul de ornamentare: melismatic. Mai pe larg
DR. FLORIN OVIDIU BĂLĂ, REPERTORIUL PĂSTORESC DIN NORDUL MEHEDINŢIULUI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365960_a_367289]
-
e ca și politica: când e albă, de ți se scurg ochii precum boului balele când trece pe lângă vaca vecinului, ori neagră de-ți întunecă vederea în plină zi, și ce doreai din suflet îți sună în urechi ca un lătrat de câine turbat ținut în lanț. - Unchiule, iar o dăduși pe politică? - ...Alfel nu se poate! Neică, la început, cu toții, se urcă în aceeași barcă și fac un legământ cu dracu’... he-he, iar după nuntă se sparge gașca. I-ai
NONE„JURĂMÂNT DE FACI, ÎŢI SPUN: NU UITA, DRACU-I BĂTRÂN!” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366393_a_367722]
-
lungit în iarbă cu aceeași bâtă sub ceafă, și asculta fascinat concertul de clinchete oferit de oițele lui dragi... Din când în când, dintr-o parte sau alta a cioporului de oi răspândit în evantai pe golul alpin, se auzea lătratul furios al vreunui câine care întorcea câte o oaie luată razna de turmă și care, altfel, risca să cadă între labele vreunui urs dacă se îndepărta de grosul oilor sau se apropia prea mult de pădure. Așa, Clopățăl știa că
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
am fost nevoit să strig la ai mei ca să-mi dea drumul în casă, prilej pentru câine de a se ridica în picioare și a începe să mă latre cu putere, fără însă a și veni înspre mine, avea un lătrat puternic, profund, gros, cu ecou parcă... În sfârșit, din curte a apărut taică-meu. Deși nu ne văzusem de la Anul Nou, în loc de cele cuvenite eu m-am și luat de el: - Ce e, bă, cu câinele ăsta aci? - Ia, ce
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
în stradă au ieșit porta-vocile și caii, atmosfera s-a încins, răbdarea și-a ieșit din “țâțâni”, dialogul civilizat a fost înlocuit cu “scrâșneala” și ascuțitul baionetelor, cu “scăpăratul” plachielor, pintenilor și cărâmbului cizmelor pe caldarâm și asfalt, mârâitul și lătratul fioros al câinilor lupi cu botnițe și ținuți deocamdată în lesă, cu dislocarea din caldarâm a pietrelor de pavaj pentru a se opune forței tăioase a apei împroșcate de tunurile pompierilor, cu scuturi împrăștiate și bastoane aruncate în capul bine
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]
-
patru pereți. Mă învelesc cu patru pereți. Închid ochii și respir patru pereți ... .patru puncte cardinale, patru ... .patru ce-ar mai putea fi? Cercuri? Aerul intră în mine, afară iese nimicul. Cerul scoate limba la mine, câinele latră, el aude lătratul lui în urechi, cocoșul cântă și aude lătratul câinelui, o pasăre cântă în pădurea aflată la 50 metri de fereastra mea ... .și eu? Eu aud câinele, cocoșul, pasărea, pădurea, cerul, cele patru puncte cardinale, cei patru pereți, cei patru de
CHIŞTOC DE VIAŢĂ de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366731_a_368060]
-
ochii și respir patru pereți ... .patru puncte cardinale, patru ... .patru ce-ar mai putea fi? Cercuri? Aerul intră în mine, afară iese nimicul. Cerul scoate limba la mine, câinele latră, el aude lătratul lui în urechi, cocoșul cântă și aude lătratul câinelui, o pasăre cântă în pădurea aflată la 50 metri de fereastra mea ... .și eu? Eu aud câinele, cocoșul, pasărea, pădurea, cerul, cele patru puncte cardinale, cei patru pereți, cei patru de patru adunați cu patru ori patru. Înnebunesc în
CHIŞTOC DE VIAŢĂ de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366731_a_368060]
-
venea Paștele. Ieșit afară din casă, îmi zăream părinții în lumina lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă părinții și imediat ce tata a ieșit pe poartă cu căruța, iar mama a
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
singură strună. Numai că struna lor sensibilă poartă numele: Epigrama. Capitolul I al cărții are ca titlu două versuri umoristice care reflectă o realitate ce nu mai poate fi pusă la îndoială și anume, cleveteala fără conținut a demnitarilor, asemănătoare lătratului unor câini, demnitari care promit mult înainte de alegeri, dar întreprind prea puțin după aceea: „Românie, mândră vatră, / Azi în tine mult se latră!” Pe acest temei sunt construite epigramele cu un conținut politico-social. Autorii surprind aspecte ale geopoliticii actuale cu
UMOR LA PUTEREA A PATRA. PATRU REDUTABILI SPADASINI ÎN ARENELE EPIGRAMEI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352391_a_353720]
-
eu mă duc să fac ceva mâncare cu mama. Priveam pe fereastră. Se înserase. O lună sălbatecă ieșise de după dealuri și-mi făcea cu ochiul, era un cer de sticlă, plin de un bleo spălăcit, se-azeau doar cocoșii cântând, un lătrat de câine și vântul care cânta o melodie zglobie, bătând în tinichelele de fier ale acoperișului casei. Ce dracului era cu mine aici, mă întrebam, în glastră la fereastră o floare albastră, toamnă albastră, viață albastră, munții răsfrângeau înaltul, foram
RATACIRILE LUI ABEL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350625_a_351954]
-
venea Paștele. Ieșit afară din casă, îmi zăream părinții în lumina lunii cum în liniștea nopții cărau sacii de la magazie la căruță și îi încărcau. Din când în când câte un câine buimac spărgea acea tăcere tainică a nopții cu lătratul lui răgușit. Caii erau înhămați la căruță și fornăiau scoțând aburi pe nări. Cum m-am îmbrăcat, m-am și ascuns după cuptor să nu mă simtă părinții și imediat ce tata a ieșit pe poartă cu căruța, iar mama a
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
CARTIER ! Autor: Marius Adrian Porojnicu Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ninge! Fulgii-s jucăuși, Ca'ntr-o filă de poveste : Pare că acusi-acusi, Dup'un dâmb, Mosul sosește ! Un cățel ,pe bătătura, Sare, cu lătrat voios, Încercând să prinda'n gură Fulgul cel mai arătos ! Din ferestre, clipesc vesel Luminițe colorate : Plina-i stradă de copiii Din casele'nvecinate ! Nea Grigore, bombănind, Face pârtie la poarta : Tot înjură pe primar, Masina'ncercand să-și scoată
NINGE ÎN CARTIER ! de MARIUS ADRIAN POROJNICU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351506_a_352835]
-
Suntem proscriși,nu rebeli !... ÎI. NINGE ÎN CARTIER !, de Marius Adrian Porojnicu , publicat în Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011. Ca'ntr-o filă de poveste : Pare că acusi-acusi, Dup'un dâmb, Mosul sosește ! Un cățel ,pe bătătura, Sare, cu lătrat voios, Încercând să prinda'n gură Fulgul cel mai arătos ! Din ferestre, clipesc vesel Luminițe colorate : Plina-i stradă de copiii Din casele'nvecinate ! Nea Grigore, bombănind, Face pârtie la poarta : Tot înjură pe primar, Masina'ncercand să-și scoată
MARIUS ADRIAN POROJNICU [Corola-blog/BlogPost/351507_a_352836]
-
n casă chiar acum ! Și s'asterne iar tăcerea.... Și Grigore-si face drum.... Citește mai mult Ninge! Fulgii-s jucăuși,Ca'ntr-o filă de poveste : Pare că acusi-acusi,Dup'un dâmb, Mosul sosește ! Un cățel ,pe bătătura,Sare, cu lătrat voios,Încercând să prinda'n guraFulgul cel mai arătos !Din ferestre, clipesc veselLuminite colorate :Plina-i stradă de copiiiDin casele'nvecinate !Nea Grigore, bombănind,Face pârtie la poarta : Tot înjură pe primar,Masina'ncercand să-și scoată !Zbrrr: un bulgăre
MARIUS ADRIAN POROJNICU [Corola-blog/BlogPost/351507_a_352836]
-
gândit (respiră greu, epuizat ) Să trec și peste lovitura aceasta. Dacă rezist și trec de ea înseamnă că sunt tare. Și sunt norocos... (acum s-a liniștit. Privește în gol ca un orb) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (peste câteva case se aude lătratul domestic al unui câine) Poate că este mai bine că am trăit revelația aceasta. Că mi s-a arătat cât de cumplit poate fi... Pentru că eu trebuie să mă întorc prin arta mea să anunț omul. Să-i spun Omului
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
grațiat dar să știi că nu te mai las liber. Deloc. Și iarăși își dă seama după ton, că l-am iertat. Se lasă din nou legat și își reia locul. În timpul zilei, indiferent unde aș pleca, se pune pe lătrat că îl aud toți vecinii. Și la fel hămăie de bucurie când mă vede întorcându-mă. Unul din vecini a fost în stare să-și omoare câinele în bătaie pentru o pasăre. - Găina e pentru mine mă' să știi! Altădată
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]
-
cea în care conștientizezi existența în singurătate ca o particularitate distonantă aproape imposibil de calibrat obsesiv adun toate străzile într-o linie dreaptă cu precizia unui ceasornic chiar dacă sunt însoțit pretutindeni de ochii tuturor neîmpliniților de lună plină ca un lătrat în joase salturi tu în schimb ești altfel crescută ai privirea sălbăticită chiar și când mă frămânți în deplinătatea pieptului generos și mă înfricoșezi până în adâncul cuvintelor poate din acest motiv apartamentul nostru era la vedere cu toate scările întortocheate
NICIODATĂ...ÎN FIECARE ZI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351050_a_352379]
-
grațiat dar să știi că nu te mai las liber. Deloc. Și iarăși își dă seama după ton, că l-am iertat. Se lasă din nou legat și își reia locul. În timpul zilei, indiferent unde aș pleca, se pune pe lătrat că îl aud toți vecinii. Și la fel hămăie de bucurie când mă vede întorcându-mă. Unul din vecini a fost în stare să-și omoare câinele în bătaie pentru o pasăre. - Găina e pentru mine mă' să știi! Altădată
NUMAI ÎNTREBĂRI, CAP.11 de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351071_a_352400]
-
grațiat dar să știi că nu te mai las liber. Deloc. Și iarăși își dă seama după ton, că l-am iertat. Se lasă din nou legat și își reia locul. În timpul zilei, indiferent unde aș pleca, se pune pe lătrat că îl aud toți vecinii. Și la fel hămăie de bucurie când mă vede întorcându-mă. Unul din vecini a fost în stare să-și omoare câinele în bătaie pentru o pasăre. - Găina e pentru mine mă' să știi! Altădată
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351072_a_352401]
-
în haiku. Deviza mea este: "Ever tried, ever failed. Nevermind. Try again. Fail better." (Samuel Beckett) melcul frînează, o țestoasă blochează intersecția nu ma mai aflu-n treabă - de-acum forfotesc sărbătorește promoroacă-n pomi - pe tot cuprinsul doar un lătrat de cîine pe-asfaltul ud lumini intermitente - salvarea departe tot ploaia de ieri - mereu alți stropi trasează cercuri în bălți mii de stropi aprinși pe ramurile goale - an nou de rit vechi doar un plop strîns tot în tremurul frunzelor
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356508_a_357837]
-
grațiat dar să știi că nu te mai las liber. Deloc. Și iarăși își dă seama după ton, că l-am iertat. Se lasă din nou legat și își reia locul. În timpul zilei, indiferent unde aș pleca, se pune pe lătrat că îl aud toți vecinii. Și la fel hămăie de bucurie când mă vede întorcându-mă. Unul din vecini a fost în stare să-și omoare câinele în bătaie pentru o pasăre. - Găina e pentru mine mă' să știi! Altădată
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 11 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355777_a_357106]
-
nu se ouă dacă din cauza de bombardamente neregulate ... da' liniștea cădea tot mai grea, nici macar răzmerita nu se mai aia în direct la tembelizorul omniprezent că un zeu egipțian pe hotarele patriei, nici mieunatul, nici nechezatul nu sporeau încremenirea, basca lătratul mioritic, inutil și el, cuveitul și sadamii și tufișurile zăceau în nemișcare, stelele străluceau pe cerul senin senin și etern etern și doar pîrîul se lovea de pietrele lustruite și bolborosea ceva în barbă, făcîndu-ne să ne înfioram de grozăviile
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 74-75 (SFIRSIT de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356726_a_358055]
-
o literăși unghiurile pietrelor melesunt foarte adânc cicatrizateîn vremea sfărâmată de la colțulprimei intersecții cu trupul tău golstau și mă întreb femeie necuprinsăte-ai mai putea închinadacă în locul genunchiului dreptți-ar crește un peșteși ușile ar avea mâinile legate la spateînaintea execuției?... XII. LĂTRATUL PERETELUI MI-A ZGÂRIAT LACRIMA, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012. nu am timp să răpesc zilele pe furiș poate din acest motiv sunt irespirabil când strănut trupul în cuvinte încât lunile au devenit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
în Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012. nu am timp să răpesc zilele pe furiș poate din acest motiv sunt irespirabil când strănut trupul în cuvinte încât lunile au devenit întregi de plictiseală când nu ne iubeam până la capăt lătratul pereților mi-a zgâriat lacrima până la însângerare deoarece adori să te scalzi în orele mele goală până dincolo de piele voi mai dezlipi câteva rămășițe din fruntea albită a tavanului unde zac împrăștiate în tăcere chipurile de ieri îndoiala din încredere
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
cea în care conștientizezi existența în singurătate ca o particularitate distonantă aproape imposibil de calibrat obsesiv adun toate străzile într-o linie dreaptă cu precizia unui ceasornic chiar dacă sunt însoțit pretutindeni de ochii tuturor neîmpliniților de lună plină ca un lătrat în joase salturi tu în schimb ești altfel crescută ai privirea sălbăticită chiar și când mă frămânți în deplinătatea pieptului generos și mă înfricoșezi până în adâncul cuvintelor poate din acest motiv apartamentul nostru era la vedere cu toate scările întortocheate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]