3,897 matches
-
se încheagă bulbul speranței percepută cu ochiul din suflet (un fel de prizonier al singurătății) se naște o margine spre care și marea tânjește cu pulsul ce biruie țărmul sângelui meu Amprente Acest paltin efeb știutor a toate privind viața lăuntrică cu brațele lui îmbrățișând neființa rescrie o mai veche iubire amintiri se zvârcolesc de durere sub crengi și până și aerul respirat de noi amândoi roșu e acum și sălbatic o, nu cerceta scorbura inimii lui o, nu râvni în loc de
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
în posteritate. Există o linie de demarcație extrem de răspicată între "rațiunea minții" și "rațiunea inimii" la acest scriitor care decretează în stil Voronca propriile-i comandamente : "Vremea pateticului deplin se cheamă PANLIRISM", "Din litere și cuvînt se clădește o clipă lăuntrică", " Tragicul ține de luciditate" (formulă camilpetresciană). Tragicul mai este și o durere gîndită în serie și sublimată în spirit, "așa cum o idee, la presiunea puternică a unei conștiințe, poate sublima în patetism". E ciudat și aproape inexplicabil cum o gîndire
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
folclorul e o componentă a specificului românesc, asupra căruia, de asemeni, ține să zăbovească autorul nostru. Spiritul său analitic deosebește și aici două elemente alcătuitoare ale noțiunii: caracterul și motivul: Primul ar constitui sufletul operei, ritmul ei intern, puterea ei lăuntrică - partea activă, elanul vital, dinamic, avântul pornit din moși-strămoși, ce ne e dat dinainte. Motivul ar fi materialul din afară, decorul fatal, dar exterior, rezistența pe care aluviunile depuse în cursul său o opun râului în curgere, partea statică". ,Prezența
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
Dumitrescu. Sârbu e de stînga, Cotruș de dreapta, dar dilemele și direcțiile lor sunt recognoscibil asemănătoare. Simultan vom adăuga însă că aceste tentații nu sunt abrupte, ci merg gradual, se deplasează fin și civilizat, în pofida eforturilor și chiar a durerilor lăuntrice pe o bandă a nuanțelor. Rămîn multe întrebări deschise, dar nu poate fi îndoială în ce privește direcția generală. Aceasta este spre un liberalism inteligent, substanțial, spre un echilibru între democratism generos și elitism tolerant, meritocratic. Alice Voinescu, mai vîrstnică decît "generația
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
dar nu poate fi îndoială în ce privește direcția generală. Aceasta este spre un liberalism inteligent, substanțial, spre un echilibru între democratism generos și elitism tolerant, meritocratic. Alice Voinescu, mai vîrstnică decît "generația de aur", dar apropiată ei prin vederi și problematică lăuntrică, își admitea sieși odată, în jurnal intim, la vreme de război, cît de sfîșiată este între teama (perfect îndreptățită) de colonialismul sovietic, inacceptabilitatea sistemului fascist și iubirea pentru normaltiatea civilizată anglo-franceză care o marcase încă din tinerețe și exclama: "Retrăim
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
autocontrol, deposedându-ne astfel de un centru. Poezia introspectivă a Viorelei Codreanu Tiron încearcă să restituie acel centru, centru ce nu poate fi decât înlăuntrul nostru, amintindu-ne că trebuie să trăim plenar toate potențialitățile noastre omenești. Existența unui centru lăuntric, în care detaliul minim poate să se regăsească în necuprindere și desmărginire, l-ar fi făcut pe Homer să-l definească pe Eumeu, un biet porcar, drept „divin”. Existență în care și noi putem să ne redescoperim drept „divini“. Credem
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
-o puteam vedea intermitent/ la lumina flăcărilor/ ce-mi treceau prin sânge/ când te căutam.” Referirea la primordial presupune convingere, iar asumarea în sine fiind urmare a unei arderi deja proprii. Ceea ce se desprinde în evidență este ființa în sine, lăuntrică, acel ego care are un auto-dramatism poate predefinit/sortit, dar din care nu este nicidecum exclusă pluralitatea în favoarea mai greu de înțeles aceea a singularității care fin sau mai greu poate da drept în însingurare... Căutarea realului se face dintr-
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]
-
lumina scăzută a crepusculului inima ta, în ruină, părea mai mare, la fel și ochii tăi ale căror săgeți înghețate știu să ucidă. VIS TRECĂTOR Zi după zi, anotimp după anotimp treci pragul în propriul tău eu aruncat în singuratatea lăuntricului vis, trecător cum e și copilăria, dar tot atât de dureros și tot atât de viu păstrat în sertarele deschise ale memoriei. RUGĂ Adormită-n cuvânt ruga mea va porni printre arbori fără rădăcini înmugurind cu coliere-de-rouă, alături de lacrimi, în ruga primului cuvânt plecat
ZIDIRE ÎN CER ŞI ALTE 3 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380680_a_382009]
-
dar eu îi arăt la sfârșitul zilei,/ că nu am făcut economie/ de rutină”, îi răspunde Cerasela Jerlăianu, în poezia cu același titlu (p. 38). Creațiile lor s-au născut din capacitatea cu care au reușit să-și asculte experiențele lăuntrice, raportând totul la eul poetic, ca apoi să le comunice îmbrăcate în haina cuvântului frumos rostit. Citindu-le cărțile și notele lor biografice, aflăm dramele și victoriile acestor poeți care au pășit printre cioburi și spini înghițind-și lacrima mută
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
pe Al Francisc nu poți să-l ții departe, fiindcă îi auzi permanent respirația și tumultul trăirilor sale. În încheiere, nu stau la îndoială să afirm că poezia acestor poeți va dăinui în timp, pentru felul cum sunt înregistrate mișcările lăuntrice, viziunile, contemplațiile, întrega lume poetică încărcată de emoție și de frumuseți turnate în forme care respiră prospețime. ----------------------- Elena BUICĂ Puckering, Toronto, Canada 31 decembrie 2016 Referință Bibliografică: Elena BUICĂ - AL FRANCISC & MANUELA CERASELA JERLĂIANU - ECUAȚII LIRICE - LUMINA SINELUI NOSTRU / Elena
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
cea a lui Ovidiu Pecican, alți doi bulgakovieni care au abandonat plecarea la Moscova din varii motive, eseuri pe tema amintită, intervențiile la colocviul desfășurat la Ambasada noastră de la Moscova, gazda primitoare a călătorilor noștri, peripețiile lor, descoperirile, precum și cele lăuntrice, vibrațiile din apartamentul lui Mihail Afanasievici de pe strada Sadovaia 10, unde acesta a locuit la începutul anilor 1920, ulița veche a Arbatului, Patriarșie Prudî în zori, Mînăstirea Novodevicie și multe altele se mărturisesc în această carte. Am luat-o cu
Sadovaia 302 bis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10279_a_11604]
-
autonomia femeii trebuie să înceapă de acasă, de la atmosfera familiei în care trăiește. În plus, eliberarea sexului feminin de sub presiunea tiparelor masculine de viață nu se va putea face fără o prealabilă metamorfoză psihologică, adică fără un fel de preschimbare lăuntrică în urma căreia femeia își va schimba radical optica despre lume. E vorba de desființarea unor mituri pe care tradiția i le-a întipărit în minte cu scopul de a o aservi. Potrivit autoarei, una din trăsăturile dominante ale culturii europene
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
desenam În cercuri, asemeni privirii mele care se Învârtea În gol, asemeni gândurilor mele cere se Învârteau Întrun cerc haotic. Nu mă puteam scula de jos, deliram. Trăiam acest gest care este unul al urii, o muțenie a cuvântului meu lăuntric, iar o trecere atât de bruscă de la bine la rău, nu poate fi decât ceva demonic. Tot ce atinge el cu privirile sale murdărește, distruge, tocmai pentru că gesturile lui, gândurile lui sunt demonice. Egoismul are ceva demonic În el. O
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Sorin Lavric Farmecul și blestemul filozofiei provin din liziera ce desparte cuvintele noastre de realitatea lumii în care trăim. Farmecul vine din dispoziția lăuntrică cu care îți poți petrece toată viața despicînd nuanțe și trasînd distincții verbale, cu o migală de ceasornicar și cu o răbdare de anahoret. Blestemul vine din neputința de a te mai rupe vreodată de aceste distincții, ajungînd să trăiești
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
structurale, către viața cetății. O deschidere cu atât mai demnă de stimă cu cât Ana Blandiana nu aparține câtuși de puțin speciei de poeți mesianici, purtători ai unei cauze publice, ci, indiscutabil, introvertiților, celor ce se regăsesc în spațiul lor lăuntric ca într-o veritabilă patrie, cum zicea Blaga. Un comandament al datoriei cetățenești i-a dirijat viața în direcția unei "completări" umaniste, dar și în cea a unui necesar corectiv istoric: " Am suferit prea mulți ani de exasperarea că nu
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
de influență a ortodoxiei - se înscriu decis în esteticile europene și în orizontul înnoirilor de limbaj, în timp ce hieratica icoanei și a frescei, cu schematismul ei formal împins aproape de abstracțiune, se retrage în penumbrele tainice ale spațiului eclezial și în lumina lăuntrică a unei spiritualități necontingente. Această separație, aparent dusă pînă la capăt, are totuși marile ei inerții și micile sale perversiuni. Deși, prin prezența sa publică, pictorul format în climatul și în civilizația europeană, cu precădere în spațiul germanic, francez sau
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
este arestat și chinuit în închisori. Poetul se rupsese însă de această lume, supremul țel de-a fi era ancorat în Rugăciunea neîncetata, Rugăciunea inimii pe care o practică de mult timp și eficient. Experiențele spirituale i-au dat forță lăuntrica de a lupta cu vitregia celulei și a statutului său de încarcerat. Colegii de celulă, conștienți de soarta crudă a poetului isihast, îi creează protecție suplimentară: un pat unde acesta va putea să se roage nevăzut. Trăirea să spirituală s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
o credință de copil / furată într-un joc / de cărămidă-n doi / sau că o cruce azvârlita / timpului înapoi”, p. 94). Sub al doilea aspect, al determinării din partea procesului individuației, se surprind unele fascicule de lumină, conturând stări și evenimente lăuntrice la marginea obsesivului: cuvântul cu lumea să, reală și nominală, si lanțul ființei omenești, cu continuitatea și discontinuitatea să. Ambele, încărcate, genetic, de tensiune, bucurie și tragism. Și între ele, se află oglindă, câmpul relațional al conștiinței. „Cuvântul” este răsucit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
simple, adesea semnificative", e perfect avizat de circumstanța că "istoria se scrie din detalii". "Zbenguiala" celor din urmă, aparent fortuită, reprezintă o condiție a verosimilității documentare (evidentă finalitate a întreprinderii), căci ea are loc pe liniamentele unor direcții nu doar lăuntrice ci și exterioare, disciplinîndu-se "în mers". Zumzăitoare asemenea unui stup, cartea revelă totuși o ordine, o coerență a înregistrării și judecății, a prezenței eului unitar implicat în obiectiva desfășurare a fenomenelor. Notația "simplă" e meșteșugit întoarsă din condei, astfel încît
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
Este, așadar, cu totul normal ca Rășinarii să fie în ochii mei punctul privilegiat al universului". "Adevărul", mai jos admis, că e "un apatrid", în sensul mai mult "legal" al rezidenței filosofului, e în felul acesta energic corectat de realitatea lăuntrică a unui "atașament pur sentimental" față de vatra sa. Totodată se cuvine subliniată ferma detașare a lui Cioran, dintr-o scrisoare din 1947, către Petru Comarnescu, de "entuziasmul" său din junețe față de "un anumit delir colectiv": "Așa-zisele mele fervori politice
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
este arestat și chinuit în închisori. Poetul se rupsese însă de această lume, supremul țel de-a fi era ancorat în Rugăciunea neîncetata, Rugăciunea inimii pe care o practică de mult timp și eficient. Experiențele spirituale i-au dat forță lăuntrica de a lupta cu vitregia celulei și a statutului său de încarcerat. Colegii de celulă, conștienți de soarta crudă a poetului isihast, îi creează protecție suplimentară: un pat unde acesta va putea să se roage nevăzut. Trăirea să spirituală s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
o credință de copil / furată într-un joc / de cărămidă-n doi / sau că o cruce azvârlita / timpului înapoi”, p. 94). Sub al doilea aspect, al determinării din partea procesului individuației, se surprind unele fascicule de lumină, conturând stări și evenimente lăuntrice la marginea obsesivului: cuvântul cu lumea să, reală și nominală, si lanțul ființei omenești, cu continuitatea și discontinuitatea să. Ambele, încărcate, genetic, de tensiune, bucurie și tragism. Și între ele, se află oglindă, câmpul relațional al conștiinței. „Cuvântul” este răsucit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Larchet, Terapeutica bolilor spirituale..., p. 5. footnote>. Omul a luat din ființa sa schimbăcioasă criteriu suprem de judecată. Prin porunca lui Dumnezeu se puseseră în primul rând niște granițe și niște măsuri în om. Călcând porunca, aceste granițe și măsuri lăuntrice au fost nesocotite. O graniță s-a călcat prin excesul de simțualitate, alta prin mândrie; și amândouă prin neascultare. Astfel s-a produs o rupere de Dumnezeu și o rupere lăuntrică a omului<footnote Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Doctrina ortodoxă
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
măsuri în om. Călcând porunca, aceste granițe și măsuri lăuntrice au fost nesocotite. O graniță s-a călcat prin excesul de simțualitate, alta prin mândrie; și amândouă prin neascultare. Astfel s-a produs o rupere de Dumnezeu și o rupere lăuntrică a omului<footnote Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Doctrina ortodoxă și catolică..., p. 13. footnote>, acesta din urmă ratând prin aceasta destinația lui naturală de îndumnezeire. Referindu-se la gravitatea păcatului originar, Fericitul Augustin spune: În păcatul acela se află semeție
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
cea a detașării. Un spirit ironic e cel care poate mereu să se detașeze de obiectul asupra căruia își îndreaptă atenția. La Andersen însă, detașarea e inexistentă, semn că povestitorul danez, lipsit fiind de ironie, nu are putința acelei înnoiri lăuntrice pe care numai desprinderea de vechile convingeri i-ar fi putut-o da. Dar să nu anticipez. Cartea a doua din volum nu este nimic altceva decît teza de doctorat pe care Kierkegaard o va preda Facultății de Teologie din
Deliciile ironiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10049_a_11374]