188 matches
-
orizont, Te-Onó nu mai erau decât două puncte care se pierdeau în depărtare. Iar Peștele Zburător continuă să zboare. Odată cu zorii, vântul se opri. Dar nu se mai zarea nici o urmă de Te-Onó, nici de insula lor, pe care o lașaseră cu mult în urmă, înspre nord-vest. Singurul lucru care îl interesase până acum pe căpitanul Mararei era să pună o distanta cât mai mare între vasul sau și cele ale urmăritorilor, profitând la maximum de vânt, deși se văzu nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cuvintelor pe care le rostea, având în vedere, în plus, ca tristețea ochilor și rictusul amar de pe chipul ei demonstrau, mai presus de cuvinte, cât de mult suferise. Cât despre prințesa, aceasta dispăruse din clipă în care Miti Matái o lașase să se ridice de pe punte și se ascunsese într-un colțișor de unde nu mai ieșea nici ca să bea apă, ca și cum ar fi hotărât, dintr-odată, să dispară de pe fața pământului. — Într-o zi, relua o altă față, pe când ne găseam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vasul. Și ce-o să facem dacă vin în timp ce navă este pe uscat? întreba îngrijorat Tapú Tetuanúi. Sunt mult mai mulți decât noi! — Trebuie să mă gândesc, răspunse. Dar, dacă mă bateți întruna la cap, nu pot s-o fac. Îl lașară așadar să gândească. După ce coborî pe uscat și parcurse cu pas lent întregul perimetru al insulei, Navigatorul-Căpitan indică o insulița care n-avea nici șaptezeci de metri diametru și care se înalță în unul din colțurile cele mai îndepărtate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
avu pentru o clipă impresia că vede silueta prințesei Anuanúa legată de catargul principal și trebui să-și muște buzele, ca să nu poruncească un atac imediat și furibund. Se căise de o mie de ori, în zilele acestea, pentru că se lașase convins de Anuanúa că nu se află în nici un pericol dacă va fi dată în schimbul ostaticilor, asigurându-l că loialul Miti Matái se va supune și o va aduce înapoi lângă el. Nici un Te-Onó n-ar fi îndrăznit să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când totul părea să indice că pacea avea să pună din nou stăpânire, puțin câte puțin, peste ocean, prințesa Anuanúa făcu un salt înainte și, cu toate că încă mai era legată la mâini, apucă un cuțit pe care un războinic îl lașase pe punte și i-l înfipse lui Miti Matái în stomac, în timp ce urlă, ca și cum ar fi fost posedata de toți demonii din infern: —Blestemat să fii! Blestemat să fii! Blestemat să fii! Roonuí-Roonuí și cu Chimé din Farepíti se aruncară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
navelor dușmane, care încă mai pluteau în jurul lor. Așezară în ea resturile celui mai iubit dintre căpitani, îl împodobiră doar cu centura regală de pene galbene, pe care Miti Matái o merită mai mult ca oricine și, la căderea serii, lașară că nava improvizată să pornească înspre locul unde apune soarele, căci acestea erau funeraliile pe care le meritau cei mai mari navigatori. Tané, zeul mării, avea să-l conducă direct în fața tatălui său, Marele Taaroa, creatorul tuturor lucrurilor frumoase, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Aceasta l-a făcut pe Dante să spună, în tratatul său despre monarhie, că auzim de multe ori, în delirul său, poporul strigînd: "Trăiască moartea noastră! Piară viața noastră!"" (I, 53) "O mulțime de oameni este curajoasă; ea va deveni lașă cînd fiecare individ va avea de-a face cu un pericol ce-l amenință în particular." ("Poporul unit este curajos; dezbinat, el devine slab.") (I, 57) " Caracterul mulțimii: adesea e curajoasă și se ridică împotriva conducătorilor ei; dar dacă amenințarea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
otomane și pentru recuperarea teritoriilor pierdute de Imperiul Otoman în favoarea Rusiei. Totuși, deși a dobândit tronul tatălui său, la 4 aprilie 1789, Selim al III-lea nu a putut iniția nici o reformă semnificativă, datorită faptului că Abdul Hamid I îi lașase nu numai tronul, ci și "moștenirea" unui ruinător război cu Rusia și cu Austria, pe care il declanșase în anul 1787. Astfel că abia după încheierea păcii de la Iași, din 9 ianuarie 1792, a putut să inaugureze vastul sau program
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
crezut că femeile nu ar putea fi subiecte adecvate pentru mari teme; cu toate acestea, ardea de nerăbdare să proslăvească dragostea homosexuală. De aceea și-a transformat femeile în bărbați și a proslăvit iubirea sexuală masculină. Dar a fost prea lașă s-o proslăvească pe față întrucât s-a distanțat în timp (mai degrabă antic decât modern) și loc (mai curând Grecia și Roma decât Franța și America) și apoi s-a extras complet din narațiunile ei. De aceea operele ei
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
dovadă că, deși Ion Barbu încetase să mai răspundă chemărilor muzelor, interesul său pentru poezie a rămas viu. Conferință pare să reia firul meditației barbiene asupra creației și cunoașterii poetice și a relației acesteia cu știința, de acolo, de unde o lașase în parafrază din 1931, si sa o conducă mai departe. Ceea ce, la începutul deceniului al patrulea, era doar sugerat, devine acum explicit, deși unele formule mai tulbură, uneori, chiar și acum, sensurile voite de autor. Arthur Rimbaud este o imagine
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
decât să încalce rigidele precepte ale unei societăți intransigente. Natura conflictului, care rămâne la Boccaccio de cele mai multe ori exterior, social, pornește de la opoziții precum tinerețe vs. bătrânețe, nou vs. vechi, pasiune vs. rigiditate, dragoste vs. cruzime, decizii juste vs. răzbunare lașă etc. Jertfa la care este supusă femeia sau căreia îi este victimă, în îndârjirea ei de a-și apăra sentimentele cele mai puternice, devine o consecință a tiraniei, a neînțelegerii, a durității și a absurdității venind din partea tatălui, a soțului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
te calomniază în mediile virtuale. Ea va deschide, de asemenea, cadrul legislativ necesar pentru a obține IP-ul calculatorului de pe care este postat mesajul calomnios și, inevitabil, va putea oferi calea legală de a scoate ipochimenii din penumbra otrăvită și lașa a anonimatului. A venit vremea să mai igienizăm un pic și pe aici, prin subsolurile forumurilor improvizate și toxice. 15 decembrie 2014 La 24 martie 1965, la ora 14.00, Republica Populară Română ( da, cu â din i) îngheța pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
parcă-ar fi vrut Să spargă cerul; se-aruncă pe-al tatei trup Și spuse cea mai jalnică poveste Cu Lear și el, vreodat-auzită. Povestind, Durerea-l copleși, coardele vieții--Ncepură să se rupă; -atunci goarna sună din nou, Și îl lașai că mort. ALBANY: Dar cine-era? EDGAR: Kent, surghiunitul Kent; ce, deghizat Urma pe-un rege dușmănos și-i făcu slujbe Improprii unui sclav. (Intra un curtean, cu un cuțit plin de sînge) CURTEANUL: O! Ajutor! EDGAR: Ce ajutor? ALBANY: Vorbește
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]