307 matches
-
G. R.: înainte de ^90 n-ai fost implicat în viața politică? Șt. C.: înainte de ^90 n-am avut viață politică! La noi, timp de peste patru decenii, politica încetase să mai existe. Nu mai aveam oameni politici, ci exclusiv dictatori și lachei. Dictatorul însuși nu e un om politic, politica însemnînd dialog și controversă. După decembrie ^89, această îndeletnicire a renăscut; ea străbate, de atunci încoace, o copilărie impetuoasă și turbulentă, marcată de toate răzgîielile și maladiile. Cea mai vizibilă și mai
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
sfeșnice la catafalc DA 7. Doliu la marchiză cu marcă inițiale NU 8. Două steaguri cu crepuri și panouri de doliu la poartă DA 9. Coliva și sfeșnicul garnisit DA 10. Cruce scrisă de lemn pentru mormânt DA 11. Doi lachei uniformați de serviciu NU 12. Șase instrumentiști fanfară NU 13. Două bocitoare NU 14. Sicriu pentru oseminte DA 15. Doi ciocli DA 16. Coroană flori de hârtie cu pamblică cu inscripție "Veșnică pomenire" NU Servicii complete + regie = 7.300 lei
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și prilej al unor conflicte, acești domni disputându-și frecvent autoritatea. Istoria diplomatică este plină de astfel de dispute. În anul 1661, la Londra, la numirea ambasadorului Suediei, oamenii contelui de Watteville și ambasadorul Spaniei, s-au certat aprig cu lacheii contelui d'Estrades, ambasadorul Franței; aceștia din urmă au tăiat hamurile de la trăsura ambasadorului spaniol. Au fost scoase imediat săbiile din teci și, la scurtă vreme, mulți francezi, spanioli și englezi, zăceau însângerați pe caldarâm. Grație cerului, de atunci încoace
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
ca mine. Oameni de calitate. — Lasă calitatea În pace. Aici toată lumea se crede vechi creștin, hidalg și cavaler. Ieri a trebuit să-l dau afară pe bărbierul meu, care avea pretenția să mă bărbierească ținând spada la brâu. Până și lacheii o poartă. Și Întrucât munca este un atentat la onoare, nimeni nu mai muncește. — Cei de care vă vorbesc erau Într-adevăr oameni de calitate. Și spanioli. — Bun. Spanioli ori ba, până la urmă tot aia e. Parcă nu știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
spirituală, ciubotarul Tabarca; acesta, Întâlnind grupul nostru, ne-a salutat grav și solemn, foarte pătruns de importanța rolului său. La ora două după-amiaza, străduța Del Príncipe și intrările corral-ului erau un vălmășag de negustori, meseriași, paji, studenți, preoți, conțopiști, soldați, lachei, scutieri și pungași care cu ocazia aceasta purtau capă, spadă și pumnal, adresându-se unul altuia numai cu caballero și gata să sară la bătaie pentru un loc de unde să privească piesa. La ambianța aceasta gălăgioasă și fascinantă contribuiau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și nu mișcă în front, ei au luat deja drumul vechilor activiști U.T.C., profitând cu cinism de șansa selecției negative care i-a propulsat în pozițiile de viitori belferi politici. Decupați după chipul și asemănarea stăpânilor, ei sunt doar lacheii obsedați să calce cu pantofii Bally cât mai aproape de urmele lăsate de ciuboatele scâlciate ale jupânilor. N-aș spune că în România nu există și tineri responsabili. Numai că, printr-un straniu proces alchimic, ei nu se văd. Și totuși
A sufoca, sufocare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13610_a_14935]
-
întortocheate, acele precauțiuni oratorii, acele vorbe cu două înțelesuri, reticențele neleale, scuzele, făgăduințele de-a nu mai face pe viitor ceea ce s-a făcut în trecut, programele propuse ș. c. l. Niciodată ștrengar n-a tremurat așa înaintea dascălului, niciodată lacheu parvenit nu s-a plecat înaintea stăpânului său ca lacheii politici înaintea pretinselor suveranități politice. Nu e unul care să-și spuie vrodată gândirea de-a dreptul și întreagă, nu e unul să n-aibă recurs la circumlocuțiuni și cârciocarii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
neleale, scuzele, făgăduințele de-a nu mai face pe viitor ceea ce s-a făcut în trecut, programele propuse ș. c. l. Niciodată ștrengar n-a tremurat așa înaintea dascălului, niciodată lacheu parvenit nu s-a plecat înaintea stăpânului său ca lacheii politici înaintea pretinselor suveranități politice. Nu e unul care să-și spuie vrodată gândirea de-a dreptul și întreagă, nu e unul să n-aibă recurs la circumlocuțiuni și cârciocarii, unul care, vorbind, să nu fi ascuns sau să nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dar brațul său firav se opri în contra furioasă pe care i-o opuse quintul. Plesnetul puternic pe care îl auziră toți trei nu putea fi decât sunetul pe care-l făcuseră două dintre falangele lui Aloim când se rupseseră. ― Ah! Lacheu imperial! Dacă aș putea, ți-aș scoate măruntaiele și le-aș arunca la câini, strigă Aloim cu ură. ― Tu și probabil încă vreo două milioane de prieteni de-ai tăi, zâmbi quintul care realiză imediat că vorbele acelea de bravadă fuseseră
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe perioade scurte, îi dispărea orice simț al propriului corp. Scheletul și mușchii, membrele și trunchiul se estompau până la dispariția totală. Și totuși, lipsită de trup, a persistat în minciună, crezându-l pe acel Kapo1 de la răscrucea temporo-parieto-occipitală, pe acel lacheu al sistemului mereu gata să treacă la cârmă. Mai merg un timp, singurul lucru pe care-l pot face. După alți treizeci de kilometri, ea spune: Mai sus e un loc pe care am vrut întotdeauna să-l văd. —Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
provocare pentru acest sistem, cum, poate, ți se pare. Nu ești decât unul din polițiștii lui, un slujbaș plătit, un complice. Iartă-mă, dar trebuie să-ți spun adevărul: tu ai impresia că slujești justiția dar, de fapt, ești un lacheu al burgheziei. Sistemul vostru e intrinsec exploatator și nedrept, intrinsec inuman și crud, nepăsător față de valorile umane, iar sarcina ta e să dai o aparență de legitimitate și moralitate acestui sistem, creând lumii impresia că în societatea voastră se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mici, zilnice. Bărbații își dau singuri certificat de paupertate estetică și morală, când își îngăduie, ca un lucru foarte natural, intimități cu fetele-în-casă, și în același timp înfierează, ca cea din urmă înjosire, aceleași intimități ale unei femei cu un lacheu. Omul care, prin vorbe, gesturi, fapte mărunte, își descarcă necontenit sentimentele, în măsura în care ele apar, e tot așa de impropriu pentru acțiune sistematică, grea și lungă ca și, pentru tracțiune intensă, o locomotivă care și-ar pierde necontenit vaporii, pufnind prin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
simplu, holbându-se la el. Gosseyn își aminti modul în care încercase alter-ego-ul lui să-i analizeze pe acești oameni; și că nu erau cetățeni ai unei societăți democratice. Implicațiile, acum, și aici, conduceau la concluzia că acești băieți, probabil lachei, așteptau ordine de sus. Poate de la Vocea Trei, poate de și mai sus. Într-un fel, mai apoi, analiza se dovedi a fi corectă. De undeva, din tavan, o voce total străină, spuse pe un ton aspru: - Prizonierul era singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
fac semn să nu se apropie de mine, căci n-aș vrea să se vadă că o cunosc. Ea înțelege și, zâmbind jalnic, mică și uscată, se așază la un colț de masă. Între timp, platoul cu lebăda dispare, și lacheii în livrele roșii și cu mănuși albe schimbă farfuriile și aduc alte platouri cu fel și fel de mâncăruri. Lacheul care-i servește pe oaspeți se apropie de mama și vrea să-i pună mâncare în farfurie, dar, văzându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și, zâmbind jalnic, mică și uscată, se așază la un colț de masă. Între timp, platoul cu lebăda dispare, și lacheii în livrele roșii și cu mănuși albe schimbă farfuriile și aduc alte platouri cu fel și fel de mâncăruri. Lacheul care-i servește pe oaspeți se apropie de mama și vrea să-i pună mâncare în farfurie, dar, văzându-i ținuta, dă să se depărteze. Mama, însă, înșfacă paleta de pe un platou și se servește singură. Încremenesc - dacă o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să-i pună mâncare în farfurie, dar, văzându-i ținuta, dă să se depărteze. Mama, însă, înșfacă paleta de pe un platou și se servește singură. Încremenesc - dacă o văd oaspeții? Dar mama își tot cară la mâncare în farfurie, în timp ce lacheul, cu o figură nedumerită care mă face să sufăr și mai mult, în momentul în care în fața mamei se ridică deja o moviliță de mâncare, îi trage obraznic platoul din față, lăsând-o cu paleta în mână. Vrând să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o doare stomacul și că trebuie să meargă la toaletă. Zâmbind și arătând cu acest zâmbet că nu o respectă pe această bătrână jalnică îndeajuns pentru a rămâne serios, dar că demnitatea lui nu-i permite să pufnească în râs, lacheul îi arată toaleta cu mâna lui în mănușă albă. Mama se ridică, sprijinindu-se greoi de masă. Acum toți se uită la ea și râd. Râd cu toții. Râd oaspeții, râd lacheii, râde Sonia, râd și eu, disprețuindu-mă chinuitor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
demnitatea lui nu-i permite să pufnească în râs, lacheul îi arată toaleta cu mâna lui în mănușă albă. Mama se ridică, sprijinindu-se greoi de masă. Acum toți se uită la ea și râd. Râd cu toții. Râd oaspeții, râd lacheii, râde Sonia, râd și eu, disprețuindu-mă chinuitor pentru acest râs. Mama trebuie să treacă pe lângă această masă, pe lângă gurile și ochii care râd cu atâta cruzime, pe lângă mine care râd și care, râzând, mă înstrăinez de ea. Și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și care, râzând, mă înstrăinez de ea. Și a trecut. Micuță, gârbovită, tremurând, a trecut, zâmbind și ea, jalnic și umil, de parcă ar fi cerut iertare pentru slăbiciunea trupului ei bătrân, neputincios. După ce a plecat mama, s-a lăsat tăcere. Lacheii continuă să zâmbească, Sonia râde și, în chinuitor dispreț de sine, râd și eu, dar nu de cele întâmplate, ci presimțind cele ce vor urma. Aud cum la ușa sălii se oprește o patrulă militară cu puștile la baionetă. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe lumea asta ! Ce însemnează și să vezi omul, și femeia chiar, mai de aproape ! Există o maximă franțuzească, poate a lui La Rochefoucauld, ce spune cam așa : că nici măcar un geniu nu arată a fi ceea ce este în ochii lacheului său, care desigur îl vede în posturi neconvenabile. Proverbul (sau maxima) doar enunță, nu cade în vulgarități pentru a explicita. Așa că terminaseși masa, peștele fusese bun, idem pilaful de raci, varza cu carne nepotrivită cu căldura, te lăcomiseși, știind din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acestei idei, modelul acesta a întors spatele istoriei reale, "evenimențiale", socotită a fi "simplă meteorologie" (cînd plouă, când e senin, când e furtună) și ca atare nedemnă pentru o investire mai adâncă. Dialogul cu oamenii politici, cu reprezentanții puterii - acești "lachei ai istoriei" - îi apărea lui Noica drept un total nonsens, motiv pentru care îi desconsidera pe disidenți ca victime ale unei iluzii, prinse într-o încleștare neesențială. În acest fel ființa unei civilizații era apărată, dar puterea nu era amenințată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la corridă. Ușa ascensorului se deschise la etajul patru; ajungeau pînă la ei acordurile ghitarelor eu muzică flamenco pe care o instalație stereofonică perfectă Îți permitea să le apreciezi În toată splendoarea de cum intrai În apartamentul rotofeiului Luis Martin. Un lacheu Îi aștepta la ușă invitîndu-i să intre și acum se puteau auzi bine toate aceste glasuri bărbătești, toate aceste accente spaniole, toate aceste expresii de tipul e dat dracului, ori e dat În paște, pe care bărbații din lumea bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
doamna se grăbea să deschidă: era valetul care lustruia geamantanele domnului. Era Încărcat de geamantane și zîmbea cu gura pînă la urechi cu gîndul la bacșișul gras care-l aștepta. CÎnd Susan Îi spuse să intre, aproape rugîndu-l să intre, lacheul Îmbrăcat În uniformă verde Înaintă fericit, gîndindu-se că și doamna făcea parte din plată, de ce nu?, dar dădu cu ochii de cealaltă femeie și se dezmetici pe loc și ceva mai Încolo Îl văzu pe domnul care citea ziarul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lăsa În plata Domnului cu gîndurile lui. Claxona din nou, dar degeaba. „Asta pentru că nu e mașina stăpînului, Își spuse, căci atunci ar da fuga Îndată prăpădiții ăștia, sigur, don Juan nu cheltuiește bani pentru porți automate fiindcă are doi lachei care-i deschid automat poarta, e dat dracului stăpînul cu Jaguarul lui, știe să trăiască, nimic de zis.“ În sfîrșit Îi deschise Celso și, cînd intră Mercedesul, Julius parcă se trezi din somn, atras de un automobil incredibil. Carlos parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
intre ca să mănînce și nu putea. Citește mai rar și fără să țipi, Îl Întrerupse profesoara, adăugînd că făcuse grave greșeli de sintaxă, probabil și de ortografie și mai mult ca sigur de prozodie. „Și fiindcă nu ajungea la masă, lacheul a trebuit să meargă să-i aducă un morman de pernuțe și bucătarul, care știa că se uită așa de crunt, i-a pregătit un biban și i-au potrivit bibanului ochii ca să se uite fix la el și domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]