1,501 matches
-
prin ceața densă. Deodată, mi s-a înfățișat ochilor un peisaj extraordinar. Se făcea că o armată poloneză înainta din greu pe un drum desfundat. Dar, ea arăta îngrozitor: toți luptătorii erau posomorâți, pesemne avusese vreo înfrângere în bătălia cu lacomii turci. Era un peisaj trist, cu nuanțe șterse, dominat de croncăitul jalnic al corbilor înfometați. În fruntea armatei erau trei călăreți: cei din spate păreau a fi hatmani, iar în față se afla însuși Ian Sobieski, regele Poloniei. Tustrei purtau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
iar tu să Îți vezi de drum, orbecăind prin memorie precum ai tăi În porcul de crăciun spânzurat În afumătoare. Adus pe jos din târg În fiecare an, pe străzi lăturalnice și aproape pustii, grohăind În ceața liliachie, cu ochi lacomi și tâmpi lipiți de știuletele de porumb din mâna doamnei Moduna, zăcea a doua zi pe ușa magaziei de lângă bucătărie, despicat În două, Înconjurat de lighene și găleți cu apă În care mai zvâcneau mădularele-i fierbinți. Rezemat de prunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu brațele Încărcate de flori. 13. Klaus e gata de drum. Eu rămân pentru Înmormântare. E cald. Mâncăm la Pescarul. Merlucius pane. Ce altceva să mănânci? Merge și Violeta cu el. O cunosc puțin. Destul de comună. Mai puțin o strălucire lacomă În ochi În timp ce mănâncă. Ambițioasă. Devorează tot. Chiar și bărbații. Pe Grațian Îl cunosc și eu. Adoră celebritățile. De orice calibru. Are totuși umor și e cultivată. A căutat mereu prietenia Sabinei: degeaba. Sabina nu o Înghițea. O snoabă, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
drumul ori prea devreme, ori prea târziu; asta era intrarea într-un parc, nu într-o parcare. Dincolo de stâlpii porții totul era furios: un râu umflat, gigantic, deformat și nebunesc, maluri surpate și ape ieșite din matcă într-o rostogolire lacomă, maronie. Mărimea și forța lui mă copleșea, mă amețea și-mi dădea o senzație de greață. Era prea mult. Ochii mei care se luptau, clipind, cu ploaia se desprinseră de torent și coborâră spre picioare. Apa care-mi înconjura cizmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
servit-o lui Ian pe fundul gamelei răsturnate a lui Scout, umplând capacul cu puțină apă. — Ți-am spus c-o să se întoarcă, zise, așezându-se din nou lângă foc. Ian torcea, dând din cap în ritmul fălcilor care mestecau lacome. — Așa-i, am încuviințat. Apoi am zis: Tocmai mă gândeam că n-am adus votca. Ea se crispă. — O scăpare. Dar nu face nimic, o să-ncerc să spun povestea cu mintea limpede. O pauză. — Nu știu cu ce să încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din depozit. Cu cheile pe care tot noi vi le-am Încredințat! Care vasézicé, ce concluzie sé tragem noi decît aceea cé dumneavoastré, Alexandr Timofeevici, v-ați pierdut demnitatea personalé și mîndria, transformîndu-vé dintr-un colhoznic de frunte Într-un lacom și Într-un hrépéreț? Așa ceva nu trebuie sé facé un cetéțean sovietic! - Dar cît de bine, dragii mei Ivan Kirilovici și Nicolai Pavlovici, cît de bine omul acesta, sub mască unui om cinstit, simplu și harnic, a știut sé-și ascundé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Atunci urcam până la ea sub înfățișarea mea fioroasă și priveam la fata din lună până mă săturam, fără să mai îndrăznesc să mai mușc din ea, de teamă să n-o rănesc pe fată. Și colții mei deveneau tot mai lacomi și mai avizi de sângele cald ce curgea prin văile lunii, dar la vederea fetei setea mi se potolea pe dată. Oamenii au fost tot mai înfricoșați de apariția pregnantă a lunii noapte de noapte și de nemicșorarea ei. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-lea anotimp, ca o încununare apoteotică a timpului astronomic, dar nu vreau să te plictisesc. Cum, vrei și plictiseala mea să o culeg pentru tine? La ce supliciu mă supui? E mult de muncă, semănătorul e atât de harnic și lacom și avar de a-mi oferi cât mai multe și a-mi lua totul pentru ca eu cu Mica Marie, păpușa mea, să rămânem singure, să putem cugeta la o nouă stratagemă, Mama știe, ce bună e Mama Maria, oferă fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cele mai gustoase pentru a ucide într-o secundă, după o înghițitură, în trei secunde, după trei înghițituri, în cinci secunde, după cinci înghițituri, pentru că moartea avea ceasul ei propriu, care trebuia hrănit în funcție de nesațul fiecărei ființe, astfel încât șobolanii mai lacomi mureau mai greu decât o primadonă care linchea puțin din cubuleț și cădea fulgerător. Cu lăbuțele în sus, nedumerirea imprimată pe chip îi oferea acea iluminare în fața uluitoarelor porți ale templului morții. Seara, cădea frântă în patul ei, pe perne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de cai puternici, să treacă de pe un mal pe celălalt. Plaja dinspre Cățălești era plină cu nisip fin și pietre aduse din munți, rotunjite prin rostogoliri repetate. Printre pietre, valurile aduceau apă, scoici și adeseori niște peștișori mici, argintii și lacomi, pe care localnicii Îi numeau, nu se știe de ce, porcușori. Dorița, cunoscându-și nepotul, se grăbea să Împrejmuiască cu Îndemânare patru palme de plajă cu pietre de râu și să facă un zid Întărit, inginerește, cu nisip și să obțină
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se putea hotărî ca să aleagă între cele două. Una era misterul nepătruns, femeia nefemeie, fructul în pârg văratec, pe care, poate, nici o privire pângăritoare de bărbat nu l-a văzut în acea splendidă goliciune; cealaltă era Eva, care cu gura lacomă s-a înfruptat din misterul suprem al vieții, ca să se împlinească la anotimpul culesului într-un buchet de nuri greu de descris.“ Grea problemă! Cu atât mai grea, cu cât autorul nu cade în vulgaritatea filmelor porno optând pentru o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
înecat ceva corăbii! Bine că nu toate. Moș Pantalon soarbe berea și face cîte un "ah" după fiecare dușcă. Am auzit că se cam dau la tine? Este firesc. Foamea, lăcomia, duc la reacții virulente. Nu-s ei prea flămînzi. Lacomi, da. Dar ce ți-a trebuit să te bagi iar? Uite, sînt mai mare cu cinci ani ca tine și, după cum arătăm, ar trebui să-ți spun nene. Așa crezi tu. Dacă stai culcat și mai pui mîinile pe piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că le cunoaște. Tu cum de n-ai mîncat? Mă temeam. Am așteptat să văd dacă nu crapă baba. Deci, cunoșteați ciupercile! Nu, dar așa sînt eu, mai prudent. Și ai îndopat baba... Singură, nu eu am îndopat-o. Era lacomă. Și ai omorît-o! Doamne ferește! Dar știai că ar putea s-o pățească. Asta da. Deci, ai dormit buștean în camera ta, deși știai... Cam da. Nu-ți păsa dacă crapă? Cinstit? Da, cinstit. Nu. Îți rămînea apartamentul, nu? Nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dacă după tine vin corbii și le mănâncă? La 15 ani, Petru era precum o bucata de puzzle ce întregea decorul; pe partea întunecată a oglinzii creștea șotronul. Decupajul inimii avea muchiile tocite, piesa se desprindea din întreg, celelalte piese, lacome, împărțeau absența în părți inegale. A zburat pasărea, au rămas pe ramură amprentele cuibului. Văzduhul păstra zborul ca pe o urmă de înger. Deasupra pământului, catapetesme fără sfinți; dedesubt, frânturile de nimic râvneau nimicul: Dumnezeu împărțea vouchere în icoană. Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
contradictorii împărțite între necesitate logică și imperativ istoric. După împrejurări, principele trebuie să se comporte cu franchețe, dar să aibă capacitatea de a disimula, să fie generos și crud, moral și imoral, bun și rău, onest și viclean, darnic și lacom, prietenos și distant, iubit și temut, sfetnicii să-i spună adevărul, el nefiind obligat s-o facă. Dacă vrea să domine, trebuie să fie astfel, indiferent cum a obținut principatul "prin crimă și nelegiuire" sau "prin favoarea concetățenilor". Etica are
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acesta absolutismul principelui e meritat. De preferat să fie mai mult temut decît iubit și nu invers, principele trebuie să-și regleze comportamentul știind că, de la natură, oamenii "sînt nerecunoscători, schimbători, prefăcuți și ascunși, că fug de primejdii și sînt lacomi de cîștig" etc., etc. Perfecțiunea nu este de partea omului, crede Machiavelli. Categoriile caracteriale, antinomice, fac obiectul capitolului XVI, o veritabilă pagină de manual despre psihologia umană. Aceleași adevăruri universale erau exprimate și în Discorsi. În statul civil, regat al
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
deoarece avar, în limba noastră, este și acela care vrea să dobîndească un lucru prin jaf; noi numim meschin pe acela care nu își îngăduie decît prea puțin să se bucure de ceea ce îi aparține); unii sînt considerați darnici, alții lacomi, unii cruzi, alții miloși; unii sperjuri, alții oameni care își țin cuvîntul; unii lipsiți de vlagă și lași, alții cutezători și curajoși, unii binevoitori și apropiați, alții mîndri; unii iubitori de plăcere, alții caști; unii oameni întregi, alții vicleni; unii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
este mai înțelept să-ți păstrezi reputația de om zgîrcit, care îți creează o faimă proastă dar lipsită de ură, decît să vrei să-ți cîștigi faima de om darnic și pentru aceasta să o dobîndești pe aceea de om lacom și jefuitor, ceea ce va însemna pentru tine atît dezonoarea cît și ura oamenilor. CAPITOLUL XVII Despre cruzime și milă, și dacă este mai bine să fii iubit decît temut sau mai curînd temut decît iubit Trecînd mai departe la celelalte
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
unul din două trebuie să lipsească, este mult mai sigur pentru tine să fii temut decît iubit. Căci despre oameni se poate spune în general lucrul acesta: că sînt nerecunoscători, schimbători, prefăcuți și ascunși, că fug de primejdii și sînt lacomi de cîștig; atîta vreme cît le faci bine, sînt ai tăi în întregime, sînt gata să-și dea sîngele pentru tine, îți oferă averea, viața și copiii lor; aceasta, după cum am mai spus, atîta vreme cît nevoia este departe; dar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fost pentru mulți cauza căderii lor, deoarece nu era ușor să satisfaci și soldații și poporul; căci poporul iubea liniștea și de aceea îi plăcea ca un principe să fie cumpătat, pe cînd soldații preferau un principe cutezător, crud și lacom. Ei voiau de asemenea ca acesta să facă uz de însușirile lor, împotriva poporului, pentru ca la rîndul lor, ei să obțină o soldă îndoită și să-și satisfacă din plin lăcomia și cruzimea. Se întîmpla astfel ca împărații care, nici
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
atras disprețul oamenilor, iar armata a conspirat împotriva lui și l-a omorît. Analizînd acum, dimpotrivă, caracterul lui Commodus, al lui Sever, al lui Antoninus Caracalla și al lui Maximin, veți vedea că aceștia au fost oameni foarte cruzi și lacomi; căci, pentru a-i mulțumi pe soldați, n-au lăsat deoparte nici un fel de nedreptate dintre acelea care se pot săvîrși împotriva poporului, și toți, afară de Sever, au avut un sfîrșit trist. Sever a avut într-adevăr însușiri atît de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și că nu-și vor încălca legământul. Acești îngeri rebeli sunt în număr de două sute. Ei „se spurcă amestecându-se cu femeile” (7,1), care dau naștere unor uriași „înalți de trei mii de coți” (7,2) și atât de lacomi, încât nu se satură niciodată. Foamea lor, niciodată astâmpărată, îi face să mănânce oameni, animale, ba chiar să se devoreze între ei. Pe de o parte, îngerii le învață pe femei „leacurile, farmecele și botanica” (7,1); pe de altă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că tot ce se petrece azi se adapă din sângele și suferințele trecute. Măcar dacă tot ce se construiește acum ar fi ridicat pe temelii sănătoase și trainice... Dar cine știe câte suferințe rezervă viitorul, căci oamenii sunt mai răi și mai lacomi decât câinii. Iar lăcomia după avere, după putere, după o ciozvârtă mai bună, după femeia altuia, după un pat mai moale și o mână încărcată de sclipitoare inele inutile, este nemăsurată. Când aud ce se întâmplă acum nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pentru a obține ceva. Ce? Acele clipe, învăluite în lumină și aureolă protectoare, îmi învăluiau întreaga viață. Peste tot, în mintea mea, făceam scrimă. De mică vroiam să fiu actriță pentru a le avea pe toate (încă de atunci eram lacomă!). Numai că acum mă interpretam pe mine. Într-o zi o colegă mă rugă să am eu grijă de apartamentul unui prieten de al său: Nu am la cine apela. Vlad, un prieten de-al meu m-a rugat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vezi! Au încălzit ciorba. A mâncat întâi Cecilia din farfuria ei, făcându-i poftă lui Matei. —Iiii! Ce bună este!, sorbea o lingură. Ce gustoasă!, sorbea altă lingură. Atât de mult îmi place! își lingea buzele sub privirile admirative și lacome ale lui Matei. —Ești atât de apetisantă că mi-ai făcut poftă și de ciorbă și de tine. Sunt gata, spăl lingura și ți-o dau și ție. Suntem cu analizele la zi, i-o smulge Matei și începe să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]