330 matches
-
care le va fi resimțit în notele aprobării sau ale umorului... Dar cum crează, de fapt, mai mult ori mai puțin iubiții noștri confrați? Să stabilim mai întîi cum se înscriu în orarul zilei. Declară Livius Ciocârlie, cu o emfază laconică, cu o modestie atît de crispată, încît devine stilistic savuroasă: „Scriu numai dimineața, foarte devreme, și asta îmi dă un soi de complex de inferioritate, fiindcă știu de la Lucian Raicu, prietenul meu, că scriitorii de linia întîi scriu nocturn. N-
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
trei avioane Potez. Comandantul aeroportului Timișoara va fi dl Lt-col. Boiangiu”; „Linia aeriană Timișoara - București a fost inaugurată în ziua de 20 Iulie a.c. Aeroportul provizoriu se găsește amenajat pe câmpul de exerciții militare dinspre calea Aradului”. În spatele acestor informații laconice din presa de acum 70 de ani - „Voința Banatului”, respectiv „Timișoara” - se află un eveniment important pentru capitala Banatului: era prima cursă de linie care ateriza în orașul nostru, precedată cu trei zile, în 17 iulie, de zborul tehnic. Un
Agenda2005-21-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283724_a_285053]
-
a intra în arenă, mănâncă o pară dulce tăiată într-un anume fel și se culcă cu câte „un bărbat nu prea inteligent, amabil, discret", convocat ad-hoc. Participă la prima competiție continentală a matadoarelor. Este răsfățata presei, replicile ei ambigue, laconice, disprețuitoare fac deliciul telespectatorilor. Ține ca moartea taurului „să fie cât mai elocventă". Avocata: Gertrudis Stuber. Nefiresc de înaltă, dură, lipsită de instinct matern și, în general, de sentimente. Partenerii sexuali pe care și-i comandă trebuie să semene cu
Logodiți cu moartea by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5994_a_7319]
-
Angelo Mitchievici Mitul potopului este unul dintre cele mai vechi pe care omenirea le-a cunoscut, așa cum Mircea Eliade reușește să demonstreze în impresionanta sa carte Istoria credințelor și ideilor religioase. Vechiul Testament ne oferă una dintre numeroasele variante, destul de laconică, asemeni unei sentințe. Ca în orice mit, nimeni nu își bate capul să intre în detalii, iar când o face, un scriitor admirabil precum Julian Barnes în O istorie a lumii în 10 și 1/2 capitole, acesta este extrem de
Noe și noema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2658_a_3983]
-
domnită Ruxandra, Farinet de fata lui Romailler. Amîndouă iubiri imposibile, inegale, nefericite. Dragostea se manifestă la fel: aproape fără cuvinte, cu gesturi delicate care-i pot costă viața - Farinet riscă să fie prins numai pentru a-i lăsa un bilet laconic fetei pe care n-o atinsese niciodată. Lirismul aspru, misterul moral pe care le observa Henri Zalis la Ramuz, sînt deopotrivă atribute ale personajelor lui Sadoveanu. Înfrînți fiind, cei doi eroi își găsesc alinarea în natură: cuconul Bogdănut consolîndu-se cu
Clasicii între ei sau Ramuz si Ruxandra by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17658_a_18983]
-
cod personal prin care ne înțelegeam fără să ne spunem nimic, și chiar fără să ne vedem. Am avut iar vești de la ea după o lună, pe 22 ianuarie anul următor, cînd mi-a lăsat la El Heraldo un mesaj laconic: „L-au omorît pe Cayetano”. Pentru noi nu putea fi decît unul singur: Cayetano Gentile, prietenul nostru din Sucre, animator de petreceri și veșnic îndrăgostit care era pe punctul de a deveni medic. Versiunea imediată a fost că îl omorîseră
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
își face simțită prezența inspectând locul asemeni unui general de divizie, punând întrebări și nelăsându-se deturnată de soldații care păzesc un obiectiv sau altul. Curioziatea și de o parte și de alta învinge obstacolele, însă dialogul se desfășoară minimalist, laconic, blocat adeseori de interlocutori. De fapt, tot ceea ce contează nu se adresează prin cuvinte, ci rămâne concentrat la nivelul privirii. Privirea spune ceea ce cuvintele nu reușesc să exprime, iar această privire redată în numeroase gros planuri devine limbajul poetic al
Alexandra și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6873_a_8198]
-
și cărți mai noi. Încerc să aleg. Alegere nu înseamnă judecată de valoare, ci preferința personală pentru acele opere care corespund nevoilor mele. Și totuși... Le théâtre ou l'instant habité (oare mai e nevoie să explic?). O culegere de laconice eseuri pe marile teme ale teatrului european și a oamenilor care l-au făurit; a clipei când teatrul făcut de ei s-a împlinit. O antologie a efemerului. Cartea despre Brook o iubesc mai presus de toate pentru că l-a
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
un fel de Art Nouveau ŕ la russe, a lui Șillingovscki, la hieratica voluptuoasă a Ninei Arbore, de la expresionismul nordic al familiei Ceglakoff la senzualitatea profundă a lui Anatol Vulpe și pînă la domesticirea măreției clasice de către Milița Petrașcu. Concluzia laconică a acestei remarcabile expoziții, care nu s-ar fi putut organiza fără sprijinul Muzeului de Artă de la Chișinău și al directorului său, pictorul Tudor Zbârnea, în mod special, este una singură: creația artiștilor basarabeni, privită, așa, cam pe întinderea unei
Basarabia mea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7070_a_8395]
-
stare de tensiune. Mai curând percepem cum fiecare sunet are valoare și în sine ca un corp sonor rotund, cu transparențe lucioase sau umbre felurite în clar obscur. Grupurile de sunete (mărgele?) se încarcă de sens și din totalitatea exprimărilor laconice se compune semnificația operei. Dansurile Davidienilor, așa numite de Robert Schumann, sunt de fapt piese de caracter concepute ca o provocare lansată tradiționalismului clasicizant de către cel mai fertil - individualist - spirit al literaturii muzicale germane. Davidienii existau numai în efortul lui
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
cel al personajelor și scrierilor sale. Un mare scriitor american contemporan, pierdut undeva la poalele Feleacului. Atunci am rostit întrebarea pe care probabil nu aș fi avut curajul să o scriu într-un scenariu: ce faci aici, Barry? În loc de răspunsul laconic și plin de umor prefer să redau mai jos cîteva rînduri din Cuvîntul Înainte al culegerii de memorii intitulată Tatăl Fantomă (Crane Hill, 2001): În noiembrie 1993 am călătorit la Viena unde cu ajutorul prietenului meu Daniel Schmid am descoperit adresa
În căutarea tatălui pierdut by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13223_a_14548]
-
lacrimi. Prin Aldo Raine mușcând din cuvinte, îi poți vedea defilând pe Gary Cooper, pe John Wayne, pe Robert Mitchum și chiar Marlon Brando din Nașul. La această șezătoare, Lt. Aldo ține prelegeri războinice, solicitând soldaților săi în diversele reformulări laconice ale unuia și același lucru, 100 de scalpuri naziste, pentru că asta fac cei opt Basterds, ucid naziști în spatele liniilor inamice, care cu cuțitul care cu bâta de baseball. Și Aldo Raine are porecla lui, Aldo Apașul, de unde și tradiționala scalpare
Carnavalul Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6956_a_8281]
-
are cîteva cusururi ce amenință viitorul unui gen care, deși la prima vedere pare minor, este în realitate extrem de pretențios. Primul defect este că expresia lapidară nu face casă bună cu textele de atmosferă. Maximele și cugetările, atunci cînd sînt laconice, au aerul unor notițe telegrafice cărora le lipsește aura sufletească. Pe cît de inteligente, pe atît de sarcastice, aforismele sînt niște fulgere reci din a căror puținătate lexicală nu răzbate fervoarea unei dispoziții. Așa se face că un volum de
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
subliniind iarăși că sarcasmul și malițiozitatea sînt germenii neapărați ai aforismului. Cine e pătruns de umoarea melancolică a apusurilor de soare sau dimpotrivă de exasperarea iscată de absurditatea vieții, acela nu scrie aforisme, ci pasteluri, imprecații sau eseuri speculative, maniera laconică cerînd, drept condiție temperamentală, ochiul coroziv. În concluzie, un volum cu multe aforisme memorabile, a cărui principală virtute este că îți sugerează ideea unui studiu de caz.
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
numit-o Dumnezeu cer. Și a văzut Dumnezeu că e bine... (ca un meșter atent) 9. Și a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc și să se arate uscatul!". ȘI A FOST AȘA... (Comunicat laconic). Cine se mai îndoiește de această FACERE, spunând că este un basm, o copilărie, față de ultimile cuceriri ale științei, de explorare a cosmosului, dă dovadă el însuși de naivitate. Una mai mare fie chiar și decât a celui ce crede
Facerea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12403_a_13728]
-
geometru în reprezentare, dar de o mare sensibilitate în realizarea propriu-zisă, George Tzipoia este un spirit clasic transplantat în plină agitație preapocaliptică. Echilibrul compozițiilor, seninătatea atemporala a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extremă codificare a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătură spirituală a semnului și puritatea abstractă a culorilor îl apropie de imaginea-hieroglifă, de lumea în epura din viziunea bizantina și postbizantină. Pînă la
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
că obiectul în cauză va fi declanșatorul tragediei. Așa că mai degrabă aș spune că povestea e suficient de subtil manevrată ca să pară directă, spusă de la om la om. Poate senzația simplității e dată de replicile foarte la obiect, de dialogurile laconice. Care sunt compensate, și acest lucru singularizează acest film, de un excelent joc corporal al actorilor. Este primul lungmetraj care mi-a dat senzația unei alchimii între personaje, exprimate atât de bine de trup, încât era firesc să schimbe doar
Un regizor de milioane - la propriu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11239_a_12564]
-
în același cerc al dominației bărbatului de către soție, bărbat legat (și) cu funiile de matase ale meșteșugitelor verbe... Programul zilnic al Cellei este încărcat peste poate. E programul unei femei de lume, de-o energie debordanta, a cărui relatare e laconica și nervoasă, presărată cu mici ironii și autoironii, al unei femei ce-și cunoaște prețul, dorlotîndu-se în succesul sau: "Ieri am avut o zi care a făcut din capul meu un balon pînă seara. 9 h 1/2 la domnul
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
Kierkegaard a fost neașteptat de mîhnit de recenzia nefavorabilă pe care o autoritate critică a vremii, Johan Ludvig Heiberg, a scris-o pe marginea ei. Heiberg îi reproșa lui Kierkegaard că nu știuse să găsească o formă de expunere mai laconică și mai sistematică. Pe scurt, îi imputa prolixitatea și fuga de idei. Kierkegaard a fost atît de lezat de aceste constatări că i-a purtat ranchiună lui Heiberg pentru tot restul vieții. Tocmai teoreticianul celor trei stadii ale evoluției spirituale
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
calamități naturale, pe care o putem numi simplu "ravagiile timpului". Dicționarul e un cimitir al romanelor mai ecologic decât o bibliotecă. El le înregistrează, le descrie în spații tipografice mici (trei-patru sute de pagini se păstrează în zece-douăzeci de rânduri laconice), echivalente ale unor urne de cenușă. Să parcurgi un dicționar al romanelor poate fi la fel de trist ca o vizită la cimitir. Respectul tradiției ne impune o astfel de datorie. Dar poți să ai satisfacții neașteptate dacă administrația acestui cimitir e
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
care explicația unor fapte izolate este lăsată an suspensie, spre a conchide că, dacă episodul final nu este terminat, atunci nici celelalte nu sunt, cu atat mai mult cu cât ultima narațiune n-ar fi "nici mai misterioasă, nici mai laconica decât precedentele." Un argument material că episodul final nu a fost lăsat neterminat - sau mai precis că aceasta a fost voința autorului de a lăsa cititorului ultimul cuvânt - ar fi folosirea, cu oarecare frecvență, de către Mateiu, a punctelor de suspensie
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
mulți tineri să descopere cuvântul mai curând în literatură, în dicționare sau pe internet. Or, dicționarele descriu mai ales obiectul iadeș („os, în formă de furcă, de la pieptul păsărilor, format din oasele claviculelor sudate în partea inferioară”, DEX), fiind destul de laconice în prezentarea jocului („rămășag care începe prin ruperea acestui os”, ibidem). O descriere mai amănunțită apare la Lazăr Șăineanu, în Influența orientală asupra limbei și culturei române (1900): „un fel de prinsoare cu acest os între două persoane: cel ce
Iadeș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5505_a_6830]
-
la Giraudoux, apărut la Editură Fundațiilor Regale, în 1946... Rapidă și sumbră evoluție a istoriei avea să rupă în două continentul european pentru câteva decenii. Lucian trimite două ultime mesaje la Paris, în iulie și în octombrie 1947, cu o laconica înștiințare: "Noi - bine."... Editoarea termină secțiunea epistolara Lucian Blaga-Basil Munteanu cu un vis al poetului, două zile înainte de a se stinge. "În 1965, i se trimite lui B.M. visul..." Formulă stângace și reticența "i se transmite visul" - nimic mai precis
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
o vădită accelerare a ritmului vieții, dar o accelerare care nu este defel prielnică largilor desfășurări orale. Pur și simplu repeziciunea nu face casă bună cu perorația. Gîndurile iuți nu pot fi stufoase la rostire. Cum s-ar spune, sîntem laconici nu fiindcă am prețui expresia lapidară, ci fiindcă sîntem siliți de iureșul colectiv. Cînd trăiești în galop nu-ți mai arde de fastuoase împletiri de ghirlande lexicale. Preferi scurtimile argotice și șabloanele subînțelese, adică exact elementele care nu cer un
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
dintr-o matriță precumpănitor rațională. În al cincilea rînd, Nicolae Manolescu scrie alert, economicos, în fraze scurte, sensul logic coincizînd cu sensul lexical al propozițiilor. Fiind bine strînse, frazele sunt tăiate cu un bisturiu precis, scrisul lui avînd o claritate laconică de tip concis, dar nu de tip succint. Deosebirea ține de motivul din spatele laconismului. În cazul expresiei concise (latinescul concisio = a tăia), scurtimea vine din tăietura prozodică, adică din ritmul imprimat cuvintelor, pe cînd expresia succintă (succingo, succinctum = a fi
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]