187 matches
-
abia putându-și stăpâni plânsul, se adresă elevilor școalei de institutori: - Băieți, al vostru a fost Eminescu; datoria e să-l luați voi, pe umerii voștri, să-l duceți la mormânt. Iar în fața mormântului deschis, abia putu rosti, înecat în lacrămi, o scurtă cuvântare Dr. Neagoe, admirator și intim prieten al defunctului. N-a putut să-și termine cuvântarea, copleșit fiind de-o durere nespusă: - Adio, Eminescule, o să ne revedem în curând, te voiu urma! Doctorul Neagoe și-a ținut promisiunea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
din această lume este posibilă prin împărtășirea din cuvântul originar, transfigurat în arhetipuri: "Veniți frați și surioare / Și-mi puneți flori la picioare. / Veniți frați și verișori / Și mă-mpodobiți cu flori. / Veniți ai mei veri și frați / Și cu lacrămi mă scăldați. / Și-mi stropiți fața cu apă, / Că de luni mă duc la groapă, / Și-mi stropiți fața cu vin, / Că mă duc la loc străin / Și-napoi n-am să mai vin./ Și-mi stropiți fața cu bere
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ca, de pildă, în nuvelele din Mărin ocnașul, 1923), e moleșită într-un sentimentalism fără speranță. Emotiv ca un adolescent întârziat, „trubadurul”, invadat de amintiri duioase și atașat de „nimicuri dragi”, are - ca și în stihuirile lui - „ochii scăldați în lacrămi”. Așa, în schițele și în însemnările pretins epistolare din Priveliști și amintiri (1912), Floarea iubirei (1914) și Dragostea unui trubadur (1916). Printre înduioșări, înfrigurări, deprimări, o „inimă tristă” bate și un peisaj, la rându-i, plângător intră numaidecât în rezonanță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
ispravnicilor din județul Mehedinți pentru abuzurile comise de căpitanul Răduțoiu, din aceeași localitate, care a fost căpitan de panduri (sub comanda lui Tudor Vladimirescu) În războiul ruso-turc din 1806- 1812. Prea cinstiți Dum( nea ) v (oastră) boeri ispravnici, Cu neîncetate lacrămi și cu smerită umilință fac Dum ( nea ) v ( oastră ) plecată arătare să am dreptate cu un căpitanu Răduțoiu ot satu Steicu din plasa Baia, că numitul aflăndu-se căpitan În vremea răsvrătiri (i) muscalilor și că după vreme ne pusasăm și
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
-o aruncă. Dosoftei are vorba materială ce dă corp mâhnirilor abstracte: La apa Vavilonului Jălind de țara Domnului; Acolo șăzum și plînsem La voroavă, ce ne strînsem. Și cu inimă amară Prin Sion și pentru țară Aducîndu-ne aminte, Plângeam cu lacrămi fierbinte, Și bucine ferecate Lăsam pren sălci aninate. Un brașovean, Teodor Ivanovici Corbe, stihui și el la 1720, în Kiev, Psaltirea, iar înaintea lui un Istvan Fogarași, român calvin, în versuri, precum se vede dintr-o copie a lui Ion
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
să faci! Trebui să taci! Mult celebrata Într-o grădină, socotită traducere din Goethe, vine dintr-un izvor grec. Alecu, fiul lui Ienache, strânge și el, într-o "condicuță" pentru "trebuințele" lui, câteva strofe, caracterizate printr-un patos jălalnic: De lacrămi vărs pîrae Cu groaznică văpaie. Și poeziile lui sunt cântece de lume, cu un mic totuși proces de elaborațiune cultă, imagini de interior boieresc, tablouri, oglinzi și chipul femeii răsfrânt în ele: Oglinda când ți-a arăta Întreagă frumusețea ta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
șoapte, Sărutîndu-se-amîndoi. MATILDA CUGLER Poezia Matildei Cugler (1852-1931) e la modul cuviincios al liricii pentru albumuri de pensioane, cu situații de convenție, cu o certă legănare visătoare cîteodată: Ai plâns și tu odată? Eu zău, nu pot să cred! Ah! lacrămi lasă urme, Ce ani întregi se văd. Un ochi, care odată A plâns de dor și chin, Mă crede, nu degrabă Se face iar senin. Un ce fără de nume Rămîne-n el ascuns... Dar ochii tăi sunt limpezi, Nu pot să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fie că vorbește bărbatul: Tu care vrei alături cu mine să pășești, Nu crede că sunt robul pe care-l miluiești. Cu ochii tăi cei galeși în van vei aștepta Să îmi aplec genunchii cerșind iubirea ta. Nici lingușiri, nici lacrămi deșarte-n ochii mei, Chiar dac-ai fi "minune aleasă-ntre femei"... Un biet pribeag sunt, însă merg drept, cu fruntea sus, Și n-oi ști să fiu orbul care se lasă dus... Ci ți-oi întinde mâna, și vino
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sufletului și al corpului: „Ei sînt pricinuitorii focului ce vezi aprins, Ei și viața, ei și moartea și ființa mi-au cuprins. De la dînșii, nu de la tine scăparea mea o aștept, Ei pot numai să-mi dea viață cu o lacrămă pe piept.” Alegerea ochilor este, de aceea, un moment capital În iubire. Conachi Îi dedică mai multe poeme, Între care o alegorie cu titlul de mai Înainte. Afrodita organizează un concurs de frumusețe a ochilor și Însărcinează pe Amor să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
l-ar băga În mormînt. Erotocrit se hotărăște să fugă, dar Înainte de asta ia chitara și cîntă În stilul lui Ienăchiță: „Arz fără de Încetare, mă usuc și mă topesc, Fără să cunosc pricina de ce atît pătimesc, Plîng, vărs păraie de lacrămi, dar toate-mi sînt În zadar, Că nu pot să-mi stingă focul, cît de puțintel măcar...”. Un Ienăchiță Într-un vers Însă de 15-16 silabe. CÎntecul purifică („parcă Îmi piere focul și simț că mă răcoresc”), dar Amor nu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a reinventaria și degaja tezaurul popular din ceața miturilor, l-a captivat pe Dan Deșliu și din alt punct de vedere. El se hrănește cu o strașnică poftă din ritmurile populare: «plugurile cu gliile, zâmbetul cu mistriile, flăcările cu clocotul lacrămile cu hohotul». În același cadru i se integrează și predilecția pentru limbajul ușor arhaizant, a manierei solemn patriarhale cu care se Încheie „uricele” sau cronicele. «Și felurite jivine, nesățioase foarte și haine, s-au fost stârpit de Întristare, de spaimă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
au arestat și pe mine ca cap (sic) al rebeliunii, dar nu sunt cum strigă cei (ce) suntu vinovați care zicu: «nici noi nu scăpăm, nici tu să nu scapi». Să binevoiți a primi cererea mea care mă rog cu lacrămi în ochi, cu genunchile plecate ca să mă liberați. Că la Dumneavoastră este nădejdea mea, cum și în războiul din 1877-78 ați fost mama răniților, așa și acum milostiviți spre mine, viteranu Costache Hagiu, că multu să roagă copilașii rămași fără
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]