607 matches
-
doar pragmatismul zilelor noastre, când nu poate fi dat de model cineva care a scris un raft de cărți, chiar și niște capodopere, câtă vreme ultima vedetă de pe micul ecran câștigă infinit mai mult. Nu este de vină nici veșnica lamentație că nu se mai citește. (Se mai citește!) De vină este „marfa” oferită cu surle și trâmbițe multe, „marfa” bineînțeles cea mai vândută, „marfa” nici prea-prea, nici foarte-foarte. Concluzia păpușarilor este că „asta se cere”, iar pericolul cel mai mare
27., 2., 4. by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/3048_a_4373]
-
destins și întins între meditația gravă și cea frivolă. Aduse însă, amîndouă, în incidență cu condiția existențială. Gravitatea lui Mușina nu e însă niciodată onctuoasă. Ea abia dacă bate spre melancolie, antagonizată mereu de maliție, de un spirit irepresibil caricatural. Lamentațiile nu se dezic de vervă, ci, din contră, încearcă să și-o încorporeze. Cele mai severe admonestări au un aer gratuit, pentru că Mușina nu lasă nici limbajul, nici stările să se alerteze chiar la modul panicard, rezolut. El cultivă o
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
respect și stimă - ceea ce mă face să cred: 1) că n-am făcut rău nerăspunzând la feluritele atacuri de acum trei ani; 2) că încep a îmbătrâni" (p. 283). În 1940, Mihail Sadoveanu nu avea, totuși, decât 60 de ani. Lamentații în legătură cu vârsta lipsesc din însemnările sale. Multe pagini sunt ocupate și acum, ca în prima tinerețe, de observații, aforisme, maxime și proverbe, culese din cărți. În partea a cincea (1944-1956), avem însemnările scriitorului din mai multe călătorii la Moscova și
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
bicisnicii care i-au urmat!... Ura enormă și limpede din decembrie 1989, fluxul ei canalizat social și direcționat către o țintă precisă s-au pulverizat în milioane de firicele și vălurele, o spumă albă, de apă mică. Printre necazurile și lamentațiile prezentului, trecutul deloc îndepărtat începe să fie întrezărit într-o lumină dulce, blândă, odihnitoare. Un fel de eden socialist, din care au dispărut foamea, frigul și frica, întunericul din apartamente și turnătorii de pe scara blocului, cozile și rațiile la alimente
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
intempestiv convorbirea, trăgându-te de mânecă fără ezitare, ca și cum mâneca ta ar fi clanța unei uși mereu disponibile. Și dacă intri în instituția în care lucrezi, trebuie să asculți, înainte de a te apuca de lucru, istorisirile și confesiunile pline de lamentații ale femeii de serviciu. La întoarcerea acasă, printre gropi, gunoaie și câini vagabonzi, exact când crezi că nu-ți rămâne decât să deschizi ușa apartamentului ca să te regăsești, în sfârșit, pe tine însuți, își face apariția câte un vecin care
Valul de vulgaritate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10129_a_11454]
-
CV-ul tău să fie dat deoparte. Poți să ai și zece facultăți, degeaba ! și o virgulă pusă aiurea te poate scoate din competiția pentru interviu" (Evenimentul zilei - Joburi, 16.10.2006). Textul confirmă faptul că în societatea românească, în ciuda lamentațiilor despre decădere și degradare, folosirea corectă a limbajului, ca marcă a superiorității culturale, se bucură de prestigiu, creează diferențe sociale și aduce avantaje profesionale. Evident, recomandările sînt adesea departe de o realitate în care greșelile chiar ar descalifica intelectual; în
Limbajul autoprezentării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10177_a_11502]
-
pînă mai ieri inculte, greșite. Această reacție provine dintr-o lipsă de educație relativistă, dintr-o incapacitate de a vedea convenționalismul normelor într-un domeniu anumit de cunoaștere, dar și dintr-o nevoie - mai profundă - de diferențiere și ierarhizare. Principala lamentație a participanților la discuții privește dispariția diferențelor dintre cult și incult, educat și needucat: o dovadă că la noi limba are - în ciuda aparențelor și a scepticismelor - un puternic rol de marcă socială. Cunoașterea normelor limbii, folosirea formelor corecte este considerată
Reacții la schimbarea normelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10826_a_12151]
-
o prezintă și Ion Druță în Povara bunătății noastre, roman care s-ar putea intitula foarte bine : țară frumoasă și amărâtă, eroică și nefericită. În tonalitățile lirice ale poemului patriotic despre o Basarabie mândră și oropsită se îmbină oda cu lamentația, elogiul marilor calități (frumusețile geografice, prezența dârză în istorie, pământul darnic și solidar, oamenii generoși) cu deplângerea unui destin nefericit și nemeritat. Diferența importantă constă în faptul că moldovenii lui Ion Druță nu cred, profetic, într-un viitor mai bun
Cântarea Basarabiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/10014_a_11339]
-
mlădiță stearpă fără putința rodirii cuvîntul trebuie să se nască în afara poemului dar să crească și să rămînă în el fiindcă atît de mult a iubit poetul poemul încît a dat pe singurul său cuvînt afară din el născîndu-i poema Lamentația De lumină am nevoie fiindcă ochi deși am sunt orb cuvintele-n pîrgă nu le văd le aud doar la nașterea lor întotdeauna particip doar pe furiș ciulind urechile se lamentă Scribul în urma Stăpînului mergînd cît timp acesta nu-l
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
curată": "Vino-ți în fire, și varsă fierea/ neputinței tale în sângele meu ș...ț Cât timp o să mai înduri tăcerea/ și parfumul pervers al acestei cuști?/ Prefă-te mut dacă vrei, dar mie/ umple-mi gura cu dinamită!" (Patru lamentații pentru poporul fisurii, pag. 38). Departe de a părea puerilă, violența acestui ton dă o variantă contemporană, validă a ideii (ce părea compromisă) de poet al maselor. Mai mult chiar, Komartin deține o raritate într-ale poeziei: o atitudine definită
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
o căutare, dar este și un rai în care amurgul este veșnic : Dedic această carte bunicilor mei: Ioana și Ion Mureș cei care mi-au transformat copilăria într-un vis etern” Poemele doamnei Emilia Țuțuianu, delicate și gingașe, sunt imnurile, lamentațiile, uimirile, interogațiile sufletului îngerului care se întoarce acasă, în copilărie , unde o așteaptă casa bunicilor ei, dar și Acasă, la Domnul. Căci ce este viața omului decât o întoarcere acasă, în lumea din care am venit, la Domnul? Întoarcerea este
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
Sfânt./ Să-L preamărească laic și monah./ Să-L adorăm cu toți. Hallelu Yah!” Ecclesiastul este, fără comentarii, cea mai desăvârșită (sic!) transpunere în versuri a vorbelor (în proză) ale fiului lui David. Amplul poem respectă cotele biblice. Satisfacția și lamentația, înălțarea și căderea, optimismul și deznădejdea contrapunctează versul epic sub cezura metrului endecasilab, care este pus în alertă de iamb, sub sentința tragică a fatalistului „Havel Havalim” (Deșertăciune a deșertăciunilor, în orig. ebraic - n. n.). Ecclesiastul lui Eugen Dorcescu reduce tragismul
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
că așa trebuie și că nu îi înțelege pe cei care nu muncesc, eu mă întrebam ce înseamnă pentru fiecare din noi muncă și de ce considerăm că alții nu muncesc, întotdeauna la noi, în această țară minunată am auzit această lamentație, eu muncesc și alții nu, oare chiar știu oamenii ce e muncă, dacă e așa de ce suntem ineficienți într-o sumedenie de domenii? Sau toți suntem niște Sisifi care muncim mereu în zadar? Ieri am dus la gunoi o pungă
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
într-un fel sau altul, de viață, de ceasul rău, de... nici nu mai conta ce, și asta însemna că era în pericolul imediat de a deveni captivă și de a zăbovi în preajma ei minute bune, pentru a-i asculta lamentațiile. Și nu-și dorea pentru nimic în lume asta. Cu atât mai mult cu cât îi știa obiceiul de a se plânge tuturor de viața ei, doar pentru a nu da cumva prilejul unora, sau altora, să o invidieze, sau
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
surprinsă proza - îi povestise despre ceea ce îi spusese și ei, tocmai acea persoană pe care o considera ca fiindu-i prietenă. Pentru că prietena i se tot plângea mereu Voicăi că este foarte obosită de nepoții săi, aceasta, neînțelegând că sub lamentații se ascundea așteptarea celeilalte de a fi gratificată fie chiar și printr-o laudă formal, pentru tot ceea ce făcea, o sfătuise să mai facă o mică pauză și să nu se mai istovească atâta cu nepoții. Dar replica pe care
TĂBLIȚELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383905_a_385234]
-
vei constata că emblema și mândria acesteia o constituie catedrala, nu șoselele mărginașe, numite „centură“. Quartetul format din românul consumerist, cârcotașul de profesie, alogenul proaspăt vopsit român și cel care se află în elementul său atunci când este manipulat a început lamentația împotriva construirii unui templu de artă și spiritualitate ca acoperiș spiritual peste capitala țării. Așadar, au și apărut acțiunile de împiedicare a realizării acestui edificiu, necesar unui popor care vrea să lucreze la propria lui demnitate. Un popor își arată
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
la trecători, căutând să le atragă atenția. - Cu doar câțiva ani În urmă, pe vremea lui Giano della Bella, ar fi fost azvârlite la Stinche pentru hainele alea. Dar acum... comentă el. Dante se mărgini să dea din cap. Erau lamentații inutile și fără de speranță. Îl plictiseau. - Iar acum, nici asta nu e de ajuns. Acum bărbații s-au apucat și ei să practice meseria asta. - Sodomiții? - Poponari afurisiți, messer Durante. Ca aceia care ticsesc taverna lui Ceccherino În fiecare noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Împiedică că devenim vreodată malițioși. Ți-am scris un bocet pe care-l găsești alături. Îmi pare rău că obrajii tăi nu se ridică la Înălțimea descrierii mele, dar vei fuma și vei citi poezia toată noaptea... Oricum, iat-o: Lamentație pentru fiul vitreg; el pleacă la război Împotriva Regelui Străin Ochone Pleacă de lângă mine fiul sufletului meu Și e În floarea tinereții ca Angus Oge Angus al păsărilor strălucitoare Cu mintea tare și subtilă ca a lui Cuchulin la Muirtheme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mijloc, propriul său creier, lob de funcțiuni centralizatoare și medii. Cu formațiunea de spaimă, cum să mă bat? Enormă ca plictiseala, tenace ca orice democrație, meduza "Sburăto-rul" mă va uza și supune. Idealul poeziei de totdeauna, înșelat, coborât până la mizeria lamentației iudeo-romîne, va fi, prin "Sburătorul", trecut viitorimei. Nu însă fără acest îndărătnic protest înfipt, răsunător, aici. * aplicarea sistematică a procedeului aritmetic, al mediei. Absență de relief, câtuși de puțin măsura: legea identică a personalității impusă materialului amorf. În ciuda acestei ambiții
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Râmnicu Sărat,2001,80 pag. .”Incursiuni în viața unui actor.George Mihalache-Buzău”,monografie,Ed. „Rafet”,Râmnicu Sărat,2001,100 pag. .”Poeme”,versuri,Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat,2003,70 pag. .”La spartul târgului”,proză scurtă,Ed.”Anastasia-Ina”,Buzău,2004,70 pag. .”Lamentații de mucava”,proză scurtă,Ed.”Anastasia-Ina,Buzău,2004,70 pag. .”Suprafața lucrurilor”,versuri,Ed.”Rafet”,2004,100 pag. .”Scriitori buzoieni și scriitori din țară”,critică literară,două ediții,Ed.”Rafet”,Râmnicu Sărat,2oo6,170 pag. Fiecare cuvânt pentru Nicolae Pogonaru
MARIN IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361495_a_362824]
-
cafenelele literare. Muzicalitatea poeziei e un artificiu tehnic de amplificare a sunetului melodic, o agresiune asupra urechii, menită să contracareze indiferență auditorului, textul are o fonetica turbulenta de efect. Apoi aduce sonoritatea neologismelor, sonoritatea numelor proprii, el schimba șoaptă, îngânarea, lamentația cu declamația și emfaza. Nouă romanța practică un narcisism agresiv, pe un fond muzical asurzitor: „Eu sunt o-ncrucișare de harfe Și trompete De leneșe pavane Și repezi farandole, În lacrimi port impertinente sonorelor mandole.” Sau: „Eu sunt o-mperechere
ION MINULESCU-POETUL CARE A REABILITAT ROMANŢA TRADIŢIONALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362368_a_363697]
-
fruntea ridicată, fără jenă Sfidează adevărul și ce trenă De făr'de legi și de păcate mari Târăsc în noi parade. Și ce tari Se cred în Parlamentul de hârtie, Scuipați de oamenii de omenie Ce nu mai rabdă false lamentații Și nu-s soluții să ne-avem ca frații. Ei , prea sătui de toate și de tot Noi, mulțumiți cu zeama din compot De coji de fructe de pe la gunoi Și de speranță și de zâmbet, goi. O, Doamne, răstigniți suntem
POPORU-ACESTA , CE PĂCAT ÎŞI DUCE? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361240_a_362569]
-
o căutare, dar este și un rai în care amurgul este veșnic: „Dedic această carte bunicilor mei: Ioana și Ion Mureș, cei care mi-au transformat copilăria într-un vis etern” Poemele doamnei Emilia Țuțuianu, delicate și gingașe, sunt imnurile, lamentațiile, uimirile, interogațiile sufletului îngerului care se întoarce acasă, în copilărie , unde o așteaptă casa bunicilor ei, dar și Acasă, la Domnul. Căci ce este viața omului decât o întoarcere acasă, în lumea din care am venit, la Domnul? Întoarcerea este
O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368468_a_369797]
-
furie trezitoare. Întâi împotriva propriei noastre netrebnicii. Apoi împotriva lehamitei înseși. Aflu din dicționare că ''lehamitea'' e un cuvânt de proveniență bulgărească (liha-mi-ti, ''mi-e silă, m-am, săturat''). Cert este că nu era musai să ne blocăm într-o lamentație. * Sunt convins că a fi bun scriitor înseamnă să încerci să nu faci compromisuri. Cu plecăciune, Pompiliu COMȘA Referință Bibliografică: jurnal cu capul in jos / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 210, Anul I, 29 iulie 2011. Drepturi
JURNAL CU CAPUL IN JOS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367374_a_368703]
-
acest context faptul că tristețea, ca și categorie estetică, implică preponderent trăirile subiective, dar nu arbitrariul. Poeta redă în detaliu propriile trăiri sufletești aflate în conexiune cu experiența creștină acumulată, păstrând însă un ton grav, serios, fară a cădea în lamentație. Mai mult, tristețea se actualizează prin categorii artistice precum ritmul, rima sau melodia, pe care Cristina Frâncu le stăpânește în mod exemplar. Autoarea însăși afirmă că atât experiența de viață, cât și cea religioasă reprezintă pentru ea surse de inspirație
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]