654 matches
-
Acasa > Literatura > Naratiune > REÎNTOARCEREA HANEI Autor: Silvia Katz Publicat în: Ediția nr. 230 din 18 august 2011 Toate Articolele Autorului REÎNTOARCEREA HANEI DE SILVIA KATZ De ceva timp mă simt ca o salcie plângătoare. Mă lamentez tot timpul și sunt nemulțumită. Simt că mă risipesc în timpul care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța de a
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364432_a_365761]
-
personaje complexe care au ceva de ,,divulgat,, despre etapă respectivă. Oamenii mei sunt ca și reali, nu sunt tragicomici, nu sunt eroi, nu sunt trădători, sunt oameni normali în adevăratul sens al cuvântului. De aici credibilitatea cărții. Ei nu se lamentează, nu dau test de curaj,pur și simplu își trăiesc viața ca indivizi, ca societate. - „Un roman tragi-comic care reprezintă alegoria condiției umane contemporane în marșul ei triumfal spre apocalipsa”, astfel caracteriza Lucian Gruia, „Miercurea din cenuța”. Despre ce apocalipsa
DEŞI A PUBLICAT 20 DE CĂRŢI ŞI A PRIMIT 30 DE PREMII, SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA MELANIA CUC CONTINUĂ SĂ FIE EA ÎNSĂŞI, CEA OBIŞNUITĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361490_a_362819]
-
încă destul de subtilă pentru a simți dincolo de metaforă?! Computerul, în timp ce scriu, îmi dă un mesaj: “It's never too late to learn to play the piano.” Să înveți, să știi, să înțelegi, să oftezi, să speri, să visezi, să te lamentezi ... Aici este punctul critic! În seara asta am fost la o nuntă, din întîmplare. M-am dus să cumpăr două kilograme de zahăr, ca să facem dulceață de mure. La bar era nuntă mare. Un ginere ca bradul, bărbat tînăr și
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
viața. Pe cîțiva îi știam din vedere. Oameni harnici, cu mulți copii acasă, cu umerii rupți de coasă, cu spinările frînte de poloagele răsturnate cu furca, bărbații aceștia se plîngeau de munca grea cu o mîndrie nedisimulată și nu se lamentau de greutățile vieții. Unul dintre ei, ars de soare, cu mușchi de atlet, povestea cum frînează căruța încărcată cu lemne, cînd urcă dealul: Cînd obosește calul, răsuflă de zici c-o să crape, amețește și cade lat pe-o parte și
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
În clipa aia, hop și Ionuț cel viteaz și mămica lui de aur. Parcă era la București copileșu acum vreo două minute, ai?! Mămicuța era pe canapea și urla că a orbit. Mămicuțo, ce ai? Ce are mămicuța mea? se lamenta zelosul imberb. A luat-o în Mercedes și a dus-o la București. A doua zi apare madama acasă cu ochelari pe nas, cu niște lentilele groase cît degetul, care îi măreau ochii ca în povestea cu Scufița Roșie: “Bunicuțo
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
o privire piezișă, rea. Cu siguranță, uica Iulian o fi și ajuns acolo, își spusese, la căpătâiul moartei, și comenta întârzierea iubitului nepot. Iată pe cine crescuse Augusta, Dumnezeu s-o ierte, în loc să i se devoteze lui, fratelui bolnav, se lamenta, fără îndoială, în fața celor adunați la priveghi. Pe lângă ce avere are, acum mai moștenește și din partea ei. „Cacă dracu’ la grămadă!” parcă îl auzea rostind. Era spusa lui, după ce îl iscodea cu cât își mai sporise avutul. Mai ales această
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
doriți. Sebastian observase că femeia nu-l mai lua cu dumneavoastră, că încerca o apropiere, folosindu-l ca pe un confident. - Nu, nu, nu se cade! Dacă ne vede cineva, se pot auzi vorbe urâte prin școală cum că... se lamentă ea parcă fără vlagă. - Nu vă faceți probleme, colega, aceste întâlniri sunt normale și firești în ziua de astăzi. Oamenii se întâlnesc, discută, beau o cafea, o răcoritoare sau o bere, fără să impacienteze pe cineva. Se vede că ați
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363157_a_364486]
-
Chiar dacă nu am făcut nici o faptă rea, ne putem simți responsabili de răul din jurul nostru. Și cu cât suntem mai indiferenți în fața răului, cu atât suntem mai departe de prezența binelui în viața noastră. De multe ori tergiversăm intervențiile, deciziile, lamentăm sau chiar nu luăm în seamă oamenii care aduc nepăsarea, golănia, mârlănia, necinstea în viața noastră de toate zilele și nu luăm în seamă nici pericolul declinului societății în care trăim sau, începem să-i judecăm târziu, de multe ori
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]
-
scrii despre traiul lipsit de iluzii, străin de dulcegării și frumuseți convenționale, cosmetizate, este greu să scrii despre viața reală, despre viața ca succes în eșec (dacă pot spune astfel), cu detașare și sinceritate, fără să pozezi, fără să te lamentezi, fără să filozofezi. Este greu, dar nu imposibil. O probă, între numeroase altele: 72 totul e în paragină chiar și aceste poeme neterminate, rămân defuncte și fără glas într-un maldăr de hârtii îngropate de gunoaiele timpului sub felinarele încremenite
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
sale atunci când contrapune etosul uman, născut din tradiția creștină și lipsa oricărui etos în tradiția postmodernă sau existența unui etos uman distorsionat, cu efecte dezastruoase pentru condiția umană. Domnul Stelian Gomboș nu doar că strigă sau clamează, și nu se lamentează doar în mod livresc sau cu iz ceremonial, ci și propune idei noi pentru reușita acestui demers, indicând soluții, mijloace și căi pentru împlinirea acestui deziderat. Printre altele domnia sa propune o mai mare implicare în dezbaterea sau dezbaterile publice pe
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA A II A de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/367586_a_368915]
-
nu, din capitală. - Da, dar... - Niciun dar! Știți destulă matematică ca să obțineți punctaj maxim la această olimpiadă. Poate cunoașteți mai mult decât vă trebuie, dar nu-i nimic. Asta vă va scuti de emoții. - Dar avem destule, domn profesor se lamentă Brigitte, nu vedeți cum tremur? - Lăsați-le aici afară, în fața liceului, nu aveți nevoie de ele în interior. Emanuelei îi transpirau palmele de atâtea emoții și Condurache îi spunea să le lase afară. Cum naiba să scape de ele? Și
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
zorilor acestei ierni mocirloase telefonul nu mai sună din afară nuanțele vagabonde ale iernii îmi anulează toate reacțiile totul este ceea ce este pentru vecie cu excepția că eu ar trebui să tac la o margine de prăpastie să nu mă mai lamentez că istoria are ca marea flux și reflux precum o femeie în frigurile dragostei conștiința se scufundă foarte departe atingând eternitatea cu aripa visului geografiile mele sunt fără substanță nu le ferește timpul sunt un fel de valuri ce se
FLUX ŞI REFLUX de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363681_a_365010]
-
trei, mai are patru ani de facultate plus rezidențiatul. - Și noi tot în anul doi ne-am culcat prima dată. - Deja trăiesc împreună? Doamne, cred că înnebunesc.Cum să ne facă fiica noastră așa ceva după educația primită? - Nu te mai lamenta ca o femeie isterică. Nu ai aflat cine este acum familia băiatului. Ramona începu să-i povestească tot ce a aflat de la Andrada despre familia Trăistaru. Cele auzite l-au mai liniștit pe Viorel. Nu averea și starea socială a
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349484_a_350813]
-
cultivatorul român, supercepele de Pericei ar trebui să se găsească, alături de alte produse românești, pe rafturile prietenoase ale superboldurilor pomenite. Cu atâtea supercuvinte și priviți din spațiu, s-ar putea crede că avem o superviață. No, acum urmează să te lamentezi pe versurile lui Adrian Păunescu: „Viața noastră, unde e/ viața noastră ce-ați făcut cu ea”, mă veți maimuțări Multimilionari Zeflemetici Apatrizi. Nu este problema voastră pe versurile cui mă voi alina eu! După cum nici Nicolae Labiș nu este de
MIGDALE DULCI-AMARE: „SECETA A UCIS ORICE BOARE DE VÂNT” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349684_a_351013]
-
29 O zi bună, Webmaster, Romanian-Portal.com ------------------------------------------------ Domnul să vă aibă în pază! Am trăit cutremurul de la noi în 1977, la Ploiești. Am avut blocul de locuințe chiar pe undă de șoc. A fost groaznic!... nu e cazul să mă lamentez. Știu prin ce trece Nouă Zeelandă acum. Multă încredere în bunul Dumnezeu! Cu multă compasiune pentru cei trecuți la cele veșnice... Gențiana Groza și familia mea ------------------------------------------------ Sunt îngrijorat de situația profesorului de informatică Vasile Sinescu despre care nu mai am
CELULA DE CRIZĂ de CRISTI DUMITRACHE în ediţia nr. 56 din 25 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348984_a_350313]
-
Tatăl meu nu a fost unul care avea nevoie să atragă atenția asupra sa, a fost mai degrabă tăcut, confident, un adevărat turn de tărie - îmi scria zilele trecute Rodica Stoicoiu, fiica chirurgului - nu cred că l-am auzit vreodată lamentându-se, dimpotrivă, el putea să împrumute din tăria sa și altora și să se îngrijească de problemele lor. Tot timpul liber l-a dedicat familiei Traian Stoicoiu se căsătorește cu Helen, asistentă medicală la spitalul la care lucra - irlandeză de
DR. TRAIAN STOICOIU, CHIRURGUL PREFERAT AL PACIENŢILOR DIN CALGARY, CANADA, LA MIJLOCUL SECOLULUI XX ( CAPITOLUL XIX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348465_a_349794]
-
Noroc cu doamna Trifan că m-a susținut să nu cad din picioare. - Ha, ha, ha. Așa te lauzi? Tu, bărbat tânăr, la doar cei cincizeci de ani ai tăi? - Tânăr pe dracul. Nu vezi ce târăsc după mine? se lamentă el în continuare arătându-și abdomenul său voluminos. - Ei! Așa se întâmplă dacă te înfrupți numai din prepelițe fragede, mai spuse Ștefan cu subînțeles. - Lasă mă prepelițele. Mai ușor cu ele că sunt doamnele la masă, răspunse Valentin râzând cu
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348592_a_349921]
-
bărbății a omului care are curajul de a-și asuma chemarea spre veșnicie a vieții sale. În acest război nevăzut, libertatea umană este chemată să intre în comuniune cu voința dumnezeiască prin ascultarea față de ea. În Postul Mare, credinciosul se lamentează pentru că nu are nimic bun să Îi ofere lui Dumnezeu: „Nici lacrimi, nici pocăință nu am, nici străpungere; ci Tu Însuți pe acestea dăruiește-mi-le mie, Mântuitorule, ca un Dumnezeu“ (Canonul cel Mare, Oda a 2-a, Troparul al
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
care trec toate personajele. Teama, jena, inconstiența, furia, bucuria, altruismul, ... XXVI. REÎNTOARCEREA HANEI, de Silvia Katz, publicat în Ediția nr. 230 din 18 august 2011. REÎNTOARCEREA HANEI DE SILVIA KATZ De ceva timp mă simt ca o salcie plângătoare. Mă lamentez tot timpul și sunt nemulțumită. Simt că mă risipesc în timpul care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța de a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
o pădure sau într-un deșert și să-mi aștept în liniște sfârșitul. Nu cred că în urma mea voi lăsa prea multe goluri în inimile ... Citește mai mult REÎNTOARCEREA HANEIDESILVIA KATZDe ceva timp mă simt ca o salcie plângătoare. Mă lamentez tot timpul și sunt nemulțumită. Simt că mă risipesc în timpul care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța de a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
pleca, spune-mi! Vreau copilul meu! De ce te uiți așa la mine? Unde este, unde?!... XXX. REÎNTOARCEREA HANEI, de Silvia Katz, publicat în Ediția nr. 71 din 12 martie 2011. De ceva timp mă simt ca o salcie plângătoare. Mă lamentez tot timpul și sunt nemulțumită. Simt că mă risipesc în timpul care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța de a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
inimile celor care spun că mă iubesc și pe care încerc să-i cred deși, eu nu simt în ființa mea iubirea lor. Iubire! Ce cuvânt Dumnezeiesc, ... Citește mai mult De ceva timp mă simt ca o salcie plângătoare. Mă lamentez tot timpul și sunt nemulțumită. Simt că mă risipesc în timpul care trece prin mine și mă doare tăcerea celor din jur. Aș dori să pot râde de tot și de toate și poate așa îmi voi găsi forța de a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/364790_a_366119]
-
Îl găsesc mereu jovial, pus pe glume, pe complimente mai mult sau mai puțin ironice, pe când mă ia la întrebări: - Ce faci? Ai terminat volumul x? tot cu Lira aia a ta? Ia mai scrie și pentru tine! Apoi se lamentează că nu vreau cafea și fursecuri și-mi mai spune despre vreun scriitor, îl citează hâtru. Da, este un mare poet, un mare scriitor și turnul său de fildeș se numește Președenția Filialei USR Bacău. De spiritul său mă leagă
CALISTRAT COSTIN- SOLUȚII LA ‘NEANT’ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366114_a_367443]
-
unicul / Mai mult el, - / decât piatra / Mai mult eu, - / decât singurătatea... // în ființă, a frigului / și a căldurii, / a de os a digului / și a murmurărei / a murmurelui / a sufletului, - / a esteiului / lui. În Pana de soare, eroul liric se lamentează de pierderea trupului de trestie din adolescență, amintindu-și totodată că o vreme, înainte de a descoperi ce se spune în Biblie / Geneză (9, 16), desigur, «a mai crezut tâmp» despre curcubeu că este «sufletul ploii»: S-a dus pe apa
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
rădăcini, la stările arhetipale ale ființei, în poeme interogativ-exclamative, ea se mărturisește lumii pe care o recreează, chiar dacă presimte cum spumega fereastră unei păduri că o limbă de clopot (În ploaie). Eleonora Stamate își asumă durerile lumii, dar nu se lamentează, nu face din durere un spectacol. Metaforele țâșnesc din toate zonele ființei sale, fantezia poetei este debordanta, sondând și prelucrând continuu toate datele lumii într-o coerentă revelatoare a verbului a fi care ne supune pe toți. „Ca să-mi cunosc
„DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR” DE ELEONORA STAMATE (TECUCI, GALAŢI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351989_a_353318]