299 matches
-
acesta s-a succedat cetăților și statelor feudale? Dacă finalitatea Europei este controversată, numai fundamentele normative ale proiectului fac obiectul unui consens: construcția europeană a fost concepută ca un instrument de stabilire a pacii. Începînd cu secolul al XVIII-lea, lamentările cresc pentru că Europa nu fusese pînă la acea dată decît spațiul unde s-au derulat "sîngeroase războaie între vecini"1. Secolul XX, în care au avut loc două razboaie mondiale în mai puțin de o generație, a făcut acest sentiment
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
cei care s-au grăbit să-l psihanalizeze înainte de-a dispune de documente autentice ale discursului său privat. Cioran este surprinzător de cald și de cordial în această corespondență, putând trece foarte repede de la reflecții despre spiritul european la lamentări pe tema dificultăților bătrâneții și de la remarci nihiliste la observații aplicate, pătrunzătoare, pe marginea cărților la care lucra Kraus. Simplul fapt că relația epistolară dintre acești scriitori, pe care nu îi leagă aparent nimic (în afara unei deziderale apartenențe la defuncta
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
ideologice», dar și vreo două antologii din gândirea Tovarășului, alături de manualele de chimie și de fizică păstrate din vremea liceului (sau îl făcuse de curând, la seral?)”. Permanenta distanțare critică, autoironică a naratorului de propriul discurs - ce alternează notații acide, lamentări legate de condiția navetistului, a profesorului de liceu cu aspirații superioare statutului său în lume, cu observații uneori cinice, alteori comice, despre aventurile sale amoroase - ține de altfel de tonul general al romanului. Dincolo de umorul de situație sau de reflecțiile
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
cotidiene, nu subestimez potențialul malign al situațiilor. În adolescență, una dintre mătușile noastre pentru care viața era un șir de calamități, ne scotea, pur și simplu, din minți. Împreună cu fiul ei, vărul meu primar, alcătuiam un grup iritat, comentând exasperați lamentările nesfârșite ale „tragedienei de serviciu” a familiei: „Ah, iar se crede Irene Papas!” (întâmplător, era născută în același an, la o zi diferență față de marea actriță grecoaică!). Din acest motiv, bucuriile mele nu au fost și nu sunt niciodată complete
Ești mulțumit de tine? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4351_a_5676]
-
normal, nu numai în cadrul retrospectivei. Ceea ce mi s-a părut impresionant la pelicula lui Jafar Panahi nu a fost atît tema (pentru că s-au mai făcut filme despre condiția femeii în țara ayatollahilor), cît abordarea ei care evită capcanele unei lamentări puțin interesante estetic sau ideatic. în plus, femeile din Offside, cărora, din motive moraliste, li se refuză accesul pe stadionul unde joacă echipa națională, afișează cu naturalețe un protest prefect funcțional atît în plan politic imediat, cît și într-un
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
fortificat odată cu trecerea anilor și a dobîndit noi argumente prin transplantarea lui pe sol autohton. Iașul legendar inventat de Anghel devine centrul lumii. Mai mult decît în poezie, psihoza sfîrșitului capărtă tonuri obsedante. Cîteodată, această uniformitate a plîngerii obosește cititorul, lamentarea continuă pe ruinele trecutului și auto-înduioșarea devin iritante. Nu e însă mai puțin adevărat că din această psihologie au luat naștere cîteva capodopere rămase pînă astăzi, dincolo de timp, exemple canonice de proză poetică românească (Mama, Fata din dafin, Garda imperială
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
după chipul și asemănarea lor... Nimic nu e destul", a mai precizat Diaconescu. Opoziția, o dreaptă care nu se mai "coagulează" Nici activitatea Opoziției nu a fost omisa în analiza critică a consilierului prezidențial: "2013 mai este și anul enervantelor lamentări pentru o opoziției care nu mai devine odată unită și puternică și a unei drepte care nu se mai “coagulează” de parca unirea, coagularea și însănătoșirea opoziției și a dreptei politice din țara aceasta s-ar putea face la comanda precum
Diaconescu, atac la politicieni: 2013 a fost anul lui “nu-i destul” by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33328_a_34653]
-
care să-l vizeze pe fiul acestuia . Una dintre aceste abordări este chiar a lui Popescu. Astăzi, 07.07.2011, pe site-ul el a scris un editorial, reacție la acest articol. În ceea ce îi privește pe Chirieac și Andreescu, lamentările lui CTP nu au obiect. Articolul era semnat, pe de o parte. În niciun caz nu aparținea redacției, în ansamblu. Pe de altă parte, dacă e pe asumatelea, mi-l asum eu: să mă facă ticălos doar pe mine! Nu
Popescu şi un om cu care a lucrat () [Corola-journal/Journalistic/25860_a_27185]
-
ceva mai suportabile, asta se datorează și tenacității nespectaculoase a unor asemenea oameni. Călătoarea neobosită și fără complexe descoperă că imbecilitatea, lăcomia și meschinăria nu au granițe. Se vede că românii n-au de ce să se autoflageleze în mod excesiv; lamentările pe marginea stigmatului identitar nu mai sînt, din fericire, la ordinea zilei. Autoarea scrie cu o căldură controlată despre locurile unde e fericită; în general se simte bine în lumea aceasta, ce se transformă într-un ritm nemaiîntîlnit; totul respiră
Cultura și spectacolul vieții by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/9061_a_10386]
-
mai micile sau mai marile lui stări de disconfort fizic, plângându-i-se ba de gripă, ba de un furuncul sau de intoleranța lui bolnăvicioasă față de zgomote, dar scuzându-se uneori pentru că „te plictisesc probabil de moarte cu veșnicele mele lamentări". Chiar dacă presupunerea lui era îndreptățită (într-o scrisoare adresată unuia dintre fiii ei, Sand se declara exasperată de pisălogeala „tânărului (ei) prieten"), scriitoarea a rămas până la sfârșit perfect conștientă de disparitatea dintre ei în prezentul de atunci și în eternitate
Poștașul nu mai sună la ușă (II) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6381_a_7706]
-
și căscau din când în când, în vreme ce tocmai despre ei era vorba. Cu un cuvânt: se simțeau plictisiți. Când profesorul D. ajunse la finalul lecturii sale monotone, unde cele mai sacre convingeri ale lui Tolstoi luau forma celor mai obișnuite lamentări (așa mi se părea în momentul acela), și era vorba despre faptul că sufletul uman rupt de natură este condamnat la pieire, apoi despre planurile unei mutări generale de la oraș la sat și despre alte asemenea lucruri... atunci el începu
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
cu o seară înainte de Congres. Ipoteza pregătirii acestui teatru politic naște două posibile scenarii: 1. s-a dorit animarea unui Congres fără miză și forțarea unui impact mediatic care n-a fost în niciun moment așteptat să se producă. În ciuda lamentărilor presei apropiate președintelui, că meciul Simonei Halep a umbrit Congresul PMP, adunarea de la sala Cuza avea toate ingredientele unui eveniment șters: partidul are 6%, Elena Udrea era președinte înainte de începerea Congresului (cum de altfel a fost, de facto, de când s-
Culisele Congresului PMP: Cum s-a regizat teatrul retragerilor în favoarea Elenei Udrea. Diaconescu, suspectat de pesedism by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/29598_a_30923]
-
clasici și care „Ceartă" avea să fie reluată secole mai târziu... De precizat, anul 1668... Din epoca homerică și mai de din coace... Tibul, Propertiu, Catul, - scandaloșii, - nu mai scriau ca Virgil, Horațiu, Ovidiu, - deși acesta din urmă tulburase cu lamentările lui oglinda splendidă, celebrată de Horațiu, a fântânei Blanduziei - mai splendidă, mai clară decât cleștarul, „splendidior vitro"... Prea multă claritate strică, ziceau moderniștii, „furioșii" antici, excesiv de senzoriali, cântăreții curtezanelor romane, care introduceau în literatură femeile, milioanele de săruturi și vrăbiile
Modern ești cât nu devii clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6097_a_7422]
-
și coatele celorlalți. Prea multe rubricuțe, care se încurcă unele pe altele, articolașe ușurele, titluri, subtitluri, intertitluri și supratitluri, pozișoare și chenărașe, aldinuțe și reclămuțe, mici păreri și mici accese de autoadulare sau de autocompătimire, micuțe și drăguțe răsfățuri și lamentări, veșnice acuze la adresa criticilor care sunt marii vinovați (bine că mai există și ceva mare) dacă o carte n-are succes, dar care n-au nici un rol dacă are. Cînd toate sunt mici, se știe, și literatura e mică și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11221_a_12546]
-
cuprinsese frica.O frică la fel de intensă ca cea care m-a făcut să vreau să o iau la goană, așa legată cum eram, de masa de operație. Dar a trebuit să îi zâmbesc puștiului care, sfidând interdicția lui Cornel și lamentările Clementinei, m-a condus la aeroport atunci când plecam din țară. - ...nu-mi mulțumi, n-ai de ce! mi-a șoptit în taxi, nici nu știi cât de mult îmi place aeroportul! de fapt, n-am mai fost decât acum trei luni
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
ascuțimea lor jupuitoare de meninge, instrumentele lui Bacovia, este Nihil: ,Privește și-ascultă - / Ce liniște goală?/ Solemnă?/ Și mută!...". Înapoi, însă, la ,iubire, bibelou de porțelan", Minulescu este el însuși. , Tot mai străin de cel ce-am vrut să fiu". Lamentări de circumstanță, avînd regia la vedere. Înstrăinările, retragerile, dialogurile la distanță, cu un Dumnezeu destul de inaccesibil, ca mai tuturor moderniștilor, au aceeași ușurătate a vorbelor, cum se spune, mai mari decît inima. O mostră: ,Doamne!.../ Lasă-mă să stau de
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
comunității tradiționale diferențele comportamentale se manifestă instantaneu, într-un interval temporal scurt. Prin urmare, e aproape acceptabil să spui că "doliul nu reprezintă o manifestare naturală a sensibilității afectate, rănite de o pierdere crudă; este o îndatorire impusă de grup. Lamentările nu sunt provocate numai de tristețe, ci și pentru că ele constituie o îndatorire. Avem de-a face cu o atitudine rituală ce trebuie adoptată din respect pentru uzanțe, dar care este, într-o largă măsură, independentă de starea afectivă a
Mic tratat despre doliu (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6943_a_8268]
-
nu există. Nu există chiar dacă sunt prezenți, în mod strategic, în revistele literare, întrucât bătaia peștelui este în marile cotidiene. Și, desigur, pe sticlă. Iar, astfel, „neaveniții” nu se pot plânge: iată, fiind publicați chiar de noi, nu există obiectul lamentărilor lor nedemne! Și ce dacă nici măcar nu li se răspunde la propunerile lor de tipărire? Editurile sunt suverane în politica lor editorială! (Sunt suverane pe naiba...) Anul trecut, într-o anchetă, crezând că voi termina Cei o sută abia prin
27., 2., 4. by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/3048_a_4373]
-
totul alte epoci decât cele sugerate de timpul prezent al povestirii, pare o țesătură foarte densă în structura căreia este imposibil să identifici firul epic. Primele care se plâng de această harababură epică sunt chiar personajele cărții. Firește, în spatele acestor lamentări se simte privirea ironică adresată de autor cititorilor: "Dar Paul Bárány, gândi Iștvănescu, pare a ști ceva despre drumul ce aveau să-l urmeze, nu degeaba bâiguie el despre consistența păienjenișului... Păienjeniș ca țesătura unei cărți, ghem des în miezul
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
ca atunci când încercam să-mi amintesc momentul în care am alunecat în somn. Clipele astea de amnezie îmi trădau superficialitatea, dar, era, evident, o superficialitate salvatoare. Numai așa reușeam să nu mă afund permanent în penibile și false depresii, în lamentări sterilizante și epuizante”. Sigur că neajunsurile de construcție și-ar putea găsi, oarecum, salvare în intenționalitatea ironică și umoristică a prozatorului, evidentă din primele pagini ale romanului. Doar că scenele comice sunt atât de banale, încât mă tem că, departe
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
cu elan quijotesc, pentru tot ce este tînăr și tot ce e nou, admirația necondiționată în fața marilor modele Eminescu și Călinescu, neobosita luptă pentru apărarea miturilor fondatoare, în contrast cu demitizarea vieții literare (și nu numai) de azi, micile sale țîfne și lamentări, fac interesant aproape orice rînd scris de Marin Mincu. De fiecare dată autorul are ceva de spus. Niciodată nu scrie, precum alții, doar din obligația de a umple un spațiu tipografic care i-a fost rezervat. Elegant și drept ca
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
fireștilor sale frustrări. Valeriu Stoica a găsit resurse pentru a părăsi funcția de președinte al PNL fără a trînti ușa în nas foștilor săi parteneri politici, fără a încerca să scindeze partidul - dimpotrivă, făcând un apel la unitatea lui -, fără lamentări de un gust îndoielnic în talk-show-uri și fără interviuri incendiare în presă. O ieșire din scenă demnă, cerebrală, de adevărat gentleman, deloc specifică vieții noastre politice. În momentul în care s-a anunțat că Valeriu Stoica a publicat o carte
File dintr-un album politic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14326_a_15651]
-
ireal al eului meu. Credeam că mi-a sosit ceasul." (pp. 205-206) Restul întîmplărilor de la Canal intră în suita "clasică" a nenorocirilor penitenciare. Nu ele impresionează, ci maniera în care sunt descrise: lapidar, fără acuze retrospective și fără risipă de lamentări inutile. Autorul nu pare să fie o natură afectivă: din dispozițiile fondului său sufletesc, ironia e umoarea predilectă, umorul salvîndu-l de pericolul de a aluneca în zone vindicative. Adrian Oprescu are tactul de a nu-și chinui cititorul printr-o
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
însuflețit de un fățiș spirit de frondă, revoltîndu-se împotriva autorităților politice, a mitropolitului, a semenilor și chiar împotriva bolilor îndurate (s-a îmbolnăvit la un moment dat de holeră). Numai că ceea ce dăunează textului făcîndu-l sîcîitor este înclinația autorului spre lamentare. E o pornire vădită spre văicăreală la acest călugăr cu umori melancolice și tente răzbunătoare. De aceea, Eufrosin Poteca este un duios iremediabil fără sfieli morale și fără ținută dogmatică. E un nostalgic cu recidive dese de furie pedepsitoare, dar
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
pentru reflecții: "există cauzele comune și cîinii. comunicatele/ șosetele metropolei și mortul de la fereastră ca/ și cum duminica/ eu sub asfalt creșteam și meditam la clandestinitatea modelului meu vicios". Asociațiile uneori șocante de noțiuni cu referent abstract și predispoziția pentru lamentări și nostalgii construiesc un discurs poetic obositor la lectură: "un copil. alerga pe sub piele (gratii revelatoare)/ pe șantierul silențios/ o! gratii revelatoare cimitirul de mult ridicat e/ cu macaraua la cer/ și ce mai tată avea; aplecat peste rîu agățat
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]