292 matches
-
al femeii era acela de a oferi plăcere și de a da viață, iar sentința finală a discursului bătrânei („Din viață și din lumea asta atâta ai cât îți iei singur”876) o determină pe tânără să nu caute doar lamentarea condiției ingrate în care se găsea, ci să trăiască după bunul plac. Este o altă donna demonicata ce poate fi disculpată, a cărei voință de neirosire a propriei vieți o va determina să-și găsească fericirea dorită. Uneori acești soți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
al femeii era acela de a oferi plăcere și de a da viață, iar sentința finală a discursului bătrânei („Din viață și din lumea asta atâta ai cât îți iei singur”876) o determină pe tânără să nu caute doar lamentarea condiției ingrate în care se găsea, ci să trăiască după bunul plac. Este o altă donna demonicata ce poate fi disculpată, a cărei voință de neirosire a propriei vieți o va determina să-și găsească fericirea dorită. Uneori acești soți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
socială. Oricât s-ar dezvolta nu pot determina avânt economic. dup în par pre deș se cal din cla me ben noi inf rap ma Pro Ko puț (do alte fur cel La Viața ă '89 se î 2004, 1 lamentare a are etnic învățăm i corpul menține itate. Cele județ, ș sele de serii, și ge eficiat d și dotă ormatizare ort de nagerilor) copiu", d gălniceanu Viața in pentru a) Pop ar suntem b) Exo părți ale Totuși turi
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
abil speculați în interes național, cum fac și alte popoare care au, asemeni nouă, vecini „incomozi și răuvoitori”; dar ei, acești factori ce scapă voinței noastre, nu trebuie să ne obtureze orizontul și să ne arunce în eterne contemplații și lamentări. Invoc din nou o situație clinică, pentru că în zona aceasta se cere diagnosticată astăzi starea de fapt în problematica unirii: un bolnav nu se salvează dacă nu depune un cât de mic efort volitiv pentru a se salva. Deci, înainte de
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
comporta nu ca un filozof a cărui misiune este să cerceteze și să descopere adevărul. A fost tot mai incert de credința religioasă a soldaților săi și totdeauna prudent față de fidelitatea lor politică încă din timpul neînțelegerii sale cu Constantius. Lamentările și răscoala trupelor care luptau pe Rin, lângă Mosa (358), și răzvrătirea garnizoanelor din Aquilea (360) i-au slujit de învățătură. Inițial, soldații îl iubeau prea puțin, fie pentru că erau obosiți de a mai lupta, de a pătimi de foame
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
că înfrângerea de la Adrianopol și avansarea pericolului gotic pretindeau exigența unei armate lipsite de elementul barbar. Ideea se regăsește și în Epitoma rei militaris (383) a lui Vegetius (secolul V), scrisă în timpul domniei lui Theodosius I, în care sunt frecvente lamentările sălbăticirii armatei. Predominanța barbară în armata lui Theodosius I este mărturisită de izvoare; elementul barbar nu era totdeauna și creștin când începea să slujească în armata romană. Dacă momentul convertirii vizigoților s-a petrecut între 382-395 când s-au stabilit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creează probleme În colectivul din care face parte, Îl vad ca pe un copil neînțeles la școală, Întrucât acasă, spun ei, este respectuos, cuminte și serios. În cazul În care sunt puși În fața unor fapte concrete, părinții respectivi Încep cu lamentări, promisiuni, scuze pe care În general nu le respectă. De aceea este foarte important pentru diriginte ca să știe să abordeze o problemă cu delicatețe și fermitate. Un prim semnal de alarmă apare atunci când părinții au o atitudine prea liberală, de
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
existenței sale, condiție, în care nu numai că nimeni nu face nimic pentru a ieși din această deja stare de fapt, ci chiar nimeni nu mai crede că se poate schimba ceva. Și se ajunge mereu și mereu, la jenanta lamentare națională, la penibila, de acum auto-plângere de milă și la cumplita smiorcăială existențială, cu care mulți compatrioți își hrănesc sufletul zilnic și pe care o transmit ca pe o boală urmașilor. Iar timpul trece, trece timpul nemilos pe lângă o nație
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
că nu se vor mai revedea niciodată. O notă a editorului confirmă lacrimile ce întrerup adesea scrisul: "Ca și în alte scrisori, și aceasta are urme de lacrimi care au decolorat cerneala și au fost apoi stângaci șterse"175. Lacrimi, lamentări, așteptarea nervoasă a scrisorilor și bucuria nespusă a lecturării lor, sfaturi, evocări răscolitoare, imaginea României în continuă transformare, începutul anchetei, confiscarea averii, sustragerea agendelor lui E. Lovinescu, condițiile grele de trai și speranța că fiica sa o duce mai bine
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
valiza și așa neîncăpătoare, deoarece documentele păstrează o imagine înlocuită cu una pe care ea însăși și-a creat-o și pe care o ține sub control, iar caietele, pentru că nu are motive reale de revoltă adolescentină, conțin versuri nereușite, lamentări, texte copiate, mondenități. Ori aceste caiete nu se pot ridica la valoarea a ceea ce a devenit. Singur, autorul are dreptul de a decide imaginea finală a textelor sale. Varianta cea mai ilustrativă a unui text este cea asupra căreia autoarea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
speță, portarul) era medicul primar. Nu putem continua cu acest gen de analize, reținând doar semnificația faptelor care relevă decăderea administrativă și medicală la care ajunsese ospiciul de la Neamț, care, abia cu 5 ani înainte, constituia o unitate exemplară. Față de lamentările lui Onicescu, care se bucură de anumite sprijine ("mâine poimâine Ospiciul va putea lua foc și nu se va atribui neglijența D-lui Medic, ci subsemnatului..." și mai departe "...însuși D. Inspector Botzan sa (sic) încredințat despre aceasta și a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mare de ustensile de prelucrat carnea ne face să lămurim că alimentația era una similară cu aceea de la azilurile și ospiciile timpului. De altfel, în documentele timpului și în protestele unor umaniști, uneori vehemente, nu ne amintim să fi întâlnit lamentări asupra alimentației din ospicii. Am văzut că la Neamț au existat perioade de carență, lipsuri, în toate serviciile Spiridoniei se ținea post cel puțin de două ori pe săptămână, miercurea și vinerea (era respectate, de altfel, și posturile celelalte, suplimentare
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mecanisme de răspuns (în viziunea lui S. Freud sunt mecanisme de apărare a „Eului”), care vizează gradul organizării apărării „Eului”, capacitatea omului de a găsi un nou scop, a activitate care să-i ofere mai mari șanse de succes. Continua „lamentare”, „autocondamnare” și „autopedepsirea”, „obsesia culpabilității” etc., sunt și ele reacți care reprezintă un semn că organismul întâmpină dificultăți în procesul adaptării (ex. și-a pierdut vitalitatea, protecția împotriva agenților frustranți). Determinarea obiectivă/realistă a condițiilor situației conflictuale în procesul de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
simțită, așa, mai târziu, dacă aceste deprinderi nu se vor transforma, ele vor face pe individul respectiv să nu-și găsească niciodată vreo vină în acțiunile lui neizbutite și să dea vina pe alții, sursa delirului de revendicare. Conduita de lamentare perpetuă, în alte cazuri, de imprecații necontenite la adresa anturajului, nu sunt decât rămășițe ale deprinderilor infantile, ale obișnuinței de a primi mai mult și a da mai puțin”. („Examenul critică, p. 5). Cu alte cuvinte, trebuie găsită linia de mijloc
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
simțită, așa, mai târziu, dacă aceste deprinderi nu se vor transforma, ele vor face pe individul respectiv să nu-și găsească niciodată vreo vină, în acțiunile lui neizbutite și să dea vina pe alții, sursa delirului de revendicare. Conduita de lamentare perpetuă, în alte cazuri, de imprecații necontenite la adresa anturajului, nu sunt decât rămășițe ale deprinderilor în familie, a obișnuinței de a primi mai mult și a da mai puțin”. Egoismul și individualismul sunt factori psihologici care împiedică realizarea „reversibilității” în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cu paternalismul, gloria, înțelepciunea, autoritarismul, sfințenia („Ce spune stăpânul trebuie să fie sfânt”). Nesupunerea, când apare, nu ia forme agresive, faptice, ci rămâne în planul afectului, ca nemulțumire, resentiment sau în planul discursului, ca rumoare, scandal, bârfă, „vorbe de clacă”, lamentare, injurii, sfadă, ceartă. Rânduiala cosmică este condusă de legile firii. Este o armonie neconstrânsă de legea modernă sau de instituții (Barbu, 2000, pp. 50-65). Ea poate lua forma înțelepciunii celui puternic („voia domnului”, adică fie a stăpânului, fie a lui
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
fără emoție. Poeme ca "Oracol", "Silex", "Ritm" nu spun nimic. Poetul cântă reîntoarceri, trăiește amintiri, îl prezintă pe Pan cum invocă ancore uitate pe țărm și cheamă depărtări. Un univers în care bătrânii nu au ținere de minte, în care lamentarea este un pumn de cenușă și orice drum drept este o răspântie și devine sufocant. Toate bune și frumoase, dar poezia n-are sens și nici emoție. Rămân în picioare vrăjile depărtării, deși tonul este expozitiv și retoric: "La țărm
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acest context și-a făcut simțită prezența Enrico Thovez (1869-1925) care, în pofida diferitelor interpretări ce replăsmuiau ironic scrierile și imaginea romanticului, s-a apropiat fără prejudecăți de operă lui.49 El a subliniat exemplaritatea modelului sau etic în opoziție cu lamentările consolatoare ale crepuscularilor, a readus în atenția publicului tonul lui, pe alocuri tăios și vibrant, accentuând curajul eului poetic ce avea puterea să mistuie hic et nunc convențiile de orice tip. Impulsiv și vulcanic, Thovez s-a referit în același
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fără orizont. Scindat între sentimente contradictorii, tulburat emoțional și aflat în plină frămîntare etică, avocatul-narator exclamă ultimativ: "Ah, Bartleby! Ah, humanity!" (tradus de Petre Solomon "Vai ție, Bartleby! Vai ție, umanitate!", p. 109), lăsînd oarecum în suspensie semnificația imediată a lamentării sale. În fapt, aici, un ochi atent descoperă incursiunea psihologică cea mai relevantă a povestirii. Ea nu îl include pe Bartleby așa cum s-ar putea crede la prima vedere -, un personaj mai curînd schematic, liniar, încremenit într-o singură trăsătură
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
acesta s-a succedat cetăților și statelor feudale? Dacă finalitatea Europei este controversată, numai fundamentele normative ale proiectului fac obiectul unui consens: construcția europeană a fost concepută ca un instrument de stabilire a pacii. Începînd cu secolul al XVIII-lea, lamentările cresc pentru că Europa nu fusese pînă la acea dată decît spațiul unde s-au derulat "sîngeroase războaie între vecini"1. Secolul XX, în care au avut loc două razboaie mondiale în mai puțin de o generație, a făcut acest sentiment
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
încasări, dar nu de la „spectacolele” de teatru susținute de către „celebrii” actori vasluieni prin orașele „vizitate”: „...în luna aceasta am avut un venit lunar de 1.713 lei care a rezultat din vânzarea timbrelor culturale ale T.P. (tineretul progresist, n.n.)”. Urmează lamentările și lacrimile grele de crocodil sadea ale tovului Bighiu: „...ținem să arătăm cu această ocazie că cu aceasta nu s’a putut rezolva nimic din tot ce are nevoie organizația noastră. Urmează ca având sprijinul moral (intervenții și „pile”, n.n.
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
violent pe alții. *** Nu a existat, în nici un caz, în acea perioadă, un consens general asupra faptului că eforturile împotriva necivilității erau un lucru bun. Inventarea civilității ca antidot împotriva necivilității era sinonimă cu polemica. Au existat, de exemplu, multe lamentări privind ipocrizia civilității, în mod deosebit din cauza modului în care aceasta servea drept mască egoismului și violenței ascunse ale oamenilor cu reputația de a avea maniere rafinate. Binecunoscuta remarcă făcută de Mahatma Gandhi, că ideea de civilizație britanică ar fi
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
personaje sunt caractere excepționale a căror viață este răscolită în adâncurile ei, dăruită fără condiție și alegere iubirii, luptei, faptei, țintei precis direcționate. Conștiința, luciditatea și maturitatea spirituală a eroilor determină voință decizională pentru răspunderea integrală a acestui drum. Contestările, lamentările și suferințele trăite de aceștia angajează însăși umanitatea. Ei nu pot fi anonimi, iar dispariția în moarte a eroului tragic aici Bodea, ulterior Manea este doar fizică. Iubirea dintre Bodea și Mala sau aceea dintre Manea și Ana rămâne dincolo de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a lui Pascal dă măsura transformării profunde pe care cosmologia materialistă a adus-o în raport cu poziția metafizică a omului în univers. Prăbușit în nesfârșita imensitate a spațiilor pe care nu le cunosc și care mă ignorează, mă înspăimânt (...)"20. Această lamentare îngrijorată semnalează faptul că noua cosmologie schimbă situarea spirituală a omului. În universul fizic al cosmologiei moderne, el nu mai poate locui și nu se mai poate simți acasă, așa cum se simțea în cosmosul antic și medieval. Universul este perceput
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
munca, organizată conform imperativelor tehnicii, este cea care mobilizează toate resursele planetei, care eliberează tot ceea ce poate oferi ființa. Vidul de "valori" și de "sens" pe care tehnica l-a produs nu suscită în el o atitudine pasivă și de lamentare, ci un nihilism eroic al acțiunii. La rigoare, în această etapă a gândirii lui Jünger ar trebui să evităm o folosire în sens pozitiv a termenului de nihilism. Tema care îl interesează nu este încă nihilismul, nici ca fenomen european
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]