320 matches
-
geam, cu motive inspirate din opere literare sau cu animale aducătoare de noroc, flori și fructe, unele tipărite, altele pictate. În picturile din sudul provinciei, în afară de temele obișnuite, sunt reprezentate în mare proporție imagini pe teme religioase și desene pentru lampioane. Pictura pentru Anul Nou în sudul provinciei Shanxi este fie imprimată, fie desenată, iar specific este contrastul mare între culori. Picturile pentru Sărbătoarea Primăverii sunt atestate încă din dinastia Han de Est (25-220 e.n) și au cunoscut o mare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
îi conferă un aer curajos și totodată simpatic. Cu ajutorul tigrilor confecționați din pânză, oamenii alungă duhurile rele și se feresc de boli sau exprimă, dăruindu-le, urări de bine ocazionate de sărbătoarea Duanwu sau cu ocazia altora, a Sărbătorii Primăverii, Lampioanelor sau la împlinirea a 3 și 100 de zile, 1 an și 2 ani de la nașterea unui copil. Eșarfa Yun Eșarfa Yun este un obiect de îmbrăcăminte apărut în timpul dinastiei Sui (581-618 e.n) și se purta înfășurată în jurul gâtului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mod detaliat, cu linii curgătoare. Măști folosite în opera Di Acest gen de operă este foarte răspândit în multe localități din provincia Guizhou din sud-vestul Chinei, mai ales în regiunea Anshun. În fiecare an, în perioada Sărbătorii Primăverii și a Lampioanelor, în zonele rurale din Anshun sunt peste tot organizate spectacole de operă Di, compusă și prezentată de artiști locali, menită a alunga duhurile rele, necazurile, fiind totodată și un prilej de distracție. Subiectele operei Di sunt exclusiv bătălii celebre sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mai răspândite. Cea mai reprezentativă este forma pentru plăcințelele dedicate Sărbătorii Lunii (15 august după calendarul tradițional chinezesc). Există însă și forme speciale pentru prăjiturile preparate cu ocazia altor sărbători precum cea a Îndrăgostiților (7 iulie după calendarul tradițional), a Lampioanelor (15 ianuarie după calendarul tradițional) și Duanwu (5 mai după calendarul tradițional). Pe lângă aceste forme speciale, caracterele ce exprimă longevitatea și cel al dublei fericiri au devenit și ele modele pentru formele de prăjituri. Reședința familiei Qiao din Shanxi Printre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Yafu în război cu cei șapte regi răzvrătiți 442 Bătălia de la Chibi 444 Tactica "orașului nepăzit" 446 Bătălia de la Feishui 447 Capitolul XIII TRADIȚII ȘI OBICEIURI 449 1. Tradiții și obiceiuri populare legate de sărbători 451 Sărbătoarea Primăverii 451 Sărbătoarea Lampioanelor 453 Obiceiuri legate de Sărbătoarea Primăverii la etniile minoritare 454 Sărbătoarea Duanwu 455 A 7-a zi din a 7-a lună a calendarului tradițional chinezesc 457 Sărbătoarea Chongyang 458 Sărbătoarea Laba 459 2. Obiceiuri populare 460 Solstițiul de iarnă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Era și cazul, se gândi ea, aducându-și aminte cât costase). —Mă distrez de minune cu nunta asta, zise Lorelei. A, va fi altă orchestră aici, desigur, și vom avea și un ring de dans în aer liber... Vor fi lampioane răspândite peste tot ca să dea un aspect de peșteră fermecată - îți promit că va fi cea mai frumoasă zi din viața ta. —Și cei de la catering? întrebă Nieve. —A, da. Ai văzut meniul, așteptam confirmarea ta înainte să-l tipăresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
unui pâlc de copaci, În curtea castelului. Anotimpul ploios trecuse, dar, din cerul Înnorat, continua să plouă, iar prunele verzi. — Probabil că mâine se va Însenina, Își spuse fratele lui Sado, Mimasaka, stând adăpostit sub ramurile prunilor. Ieșise să aprindă lampionul din grădină. După aceea, mai zăbovise un timp, privind În jur. În sfârșit, reîntors la ceainărie, spuse cu glas scăzut: — Nimic neobișnuit de raportat. Nu e nimeni prin preajmă, așa că putem vorbi În voie. Katsuie dădu din cap: — Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Era greu de crezut că se aflau Între zidurile unui castel. Ai fi zis că palatul shogunului fusese transportat acolo. Spre Atago și Kiyomizu, conul maiestuos al Muntelui Fuji se cufunda În penumbra Înserării. În nișele de pe coridoare erau aprinse lampioane, Întinzându-se cât vedeai cu ochii. Femei atât de frumoase Încât ar fi putut să fie luate drept doamne de la curte treceau pe-alături, ținând În brațe koto sau ducând ploști cu sake. — Cine-i acolo, În grădină? ridică Imagawa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de parcă ar fi fost salvat din confruntarea cu fiul său; porni pe culoar, În direcția opusă. De la bun Început, ceremonia nu fusese decât un șiretlic. Totuși, În chip potrivit pentru o ceremonie de seară a ceaiului, luminile pâlpâitoare aruncate de lampioane, alături de zumzetul insectelor, Învăluiau totul Într-o atmosferă elegantă. Dar, de cum intră Yoshimoto și ușa fu Închisă, prin jur Începură să patruleze soldați, atât de mulți, Încât nici apa nu s-ar fi putut scurge Înăuntru neobservată. — Domnia Sa, Își anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
puțin de patruzeci-cincizeci de oameni. Atât de puțini erau, atât În castel, cât și Împreună cu Nobunaga. Calul pe care-l luase Nobunaga În ziua aceea se numea Tsukinowa. La poartă, foșnetul frunzelor tinere se auzea În vântul nopții, iar luminile lampioanelor pâlpâiau. Nobunaga sări pe cal, Într-o șa bătută cu sidef, și porni În galop spre poarta principală, cu tasetele armurii și sabia lungă zăngănind În mers. Cei rămași În urmă, la castel, uitară de orice stăpânire și Începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
grea și era extenuat. Cu toate acestea, lăsând calea luminată de lună În seama calului, avea inima ușoară ca și cum ar fi purtat un kimono de vară subțire. În comparație cu Atsuta, la Kiyosu domnea un vacarm nemaipomenit. Toate ușile erau Împodobite cu lampioane, la răscruci ardeau focuri, iar bătrânii, copiii și până și tinerele fete ieșiseră cu emoție pe străzi, privind soldații victorioși și strigându-le bucuria lor. Mulțimi dense se Îmbluzeau pe marginile drumului. Femeile se uitau să vadă dacă soții lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să se retragă. — Poate Îmi faci cinstea de a rămâne la cină, Îl invită Yoshiteru. Se servi sake. Sala de banchet avea vedere spre o grădină elegantă. În penumbra serii, culoarea hortensiilor și roua de pe mușchiul umed scânteiau la lumina lampioanelor. Caracterul lui Nobunaga era lipsit de formalisme stricte, indiferent În ce companie și În ce situație se afla. Se comportă fără rezerve când fură aduse respectuos ploștile cu sake și când se servi masa, În maniera pedant tradițională. Yoshiteru Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Nu se poate să poarte sandale vechi. Trebuie să poarte unele noi, până la casa miresei. Apoi, diseară, tatăl miresei va dormi cu sandalele În mână, ia mirele nu va părăsi casa nici o clipă. O bătrână chițăia: — Oamenii trebuie să aibă lampioane de hârtie. Nu putem merge până la casa miresei cu făclii În mâini. Pe urmă, lampioanele se dau familiei miresei, care le pune În fața altarului din casă, timp de trei zile și trei nopți. Vorbea cu bunătate, ca și cum mirele ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Apoi, diseară, tatăl miresei va dormi cu sandalele În mână, ia mirele nu va părăsi casa nici o clipă. O bătrână chițăia: — Oamenii trebuie să aibă lampioane de hârtie. Nu putem merge până la casa miresei cu făclii În mâini. Pe urmă, lampioanele se dau familiei miresei, care le pune În fața altarului din casă, timp de trei zile și trei nopți. Vorbea cu bunătate, ca și cum mirele ar fi fost propriul ei fiu. Cam tot atunci, În casă intră un mesager, aducând prima scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ca s-o facă. Veniseră să se bucure de nuntă de parcă ar fi fost direct implicați. Lumini strălucitoare jucau În fața fiecăreia dintre casele arcașilor din vecinătate și toate porțile erau deschise. Ici și colo ardeau focuri și veneau oameni cu lampioane de hârtie, așteptând Împreună cu familia miresei sosirea mirelui. Mame cu copii În brațe făceau cu mâna, iar voia bună le strălucea pe fețele luminate de felinare și de focuri. Chiar atunci, dinspre răspântia de peste drum, sosiră În fugă câțiva copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
impresionat. — Hm! Spuneți asta doar ca să vă admir. — Nu, e adevărat. Sunt nerăbdător, dar, dacă aș fi profesorul tău, așa te-aș lăuda. Nu te mint. Chiar În acel moment, cineva ieși dintr-o bucătărie Învecinată, ținând În mână un lampion de hârtie. O voce femeiască Îl strigă de mai multe ori pe Kokuma și, Întorcându-se, Hideyoshi văzu, ca prin ceață, o fată de vreo șaisprezece-șaptesprezece ani, Îmbrăcată Într-un kimono imprimat cu flori de cireș de munte și cețuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Kokuma și, Întorcându-se, Hideyoshi văzu, ca prin ceață, o fată de vreo șaisprezece-șaptesprezece ani, Îmbrăcată Într-un kimono imprimat cu flori de cireș de munte și cețuri, legat cu un cordon de culoarea prunei. Fața Îi era luminată de lampionul de hârtie din mâna ei, În Întunericul ca funinginea. — Ce e, Oyu? Kokuma se apropie de ea și ascultă ce avea de spus. Când fata termină de vorbit, mâneca Împodobită cu flori de cireș coborî prin intrarea Întunecată a holului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
hârtie din mâna ei, În Întunericul ca funinginea. — Ce e, Oyu? Kokuma se apropie de ea și ascultă ce avea de spus. Când fata termină de vorbit, mâneca Împodobită cu flori de cireș coborî prin intrarea Întunecată a holului, odată cu lampionul, și dispăru, după perete. — Cine era? Întrebă Hideyoshi. — Sora maestrului meu, răspunse Kokuma simplu, cu glas blând, ca și cum ar fi vorbit despre frumusețea florilor din grădina stăpânului său. — Ascultă, te rog. Doar ca să fiu sigur, nu vrei să mai intri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
armata lui traversă lacul, trecu munții și i se alătură. — Sângele fratelui meu și al lui Mori Yoshinari Încă nu s-a uscat. Fie ca sufletele lor de o neabătută loialitate să doarmă În pace. Fie-le sângele asemenea unor lampioane care să lumineze lumea! Nobunaga Îngenunche pe pământ și-și Împreună mâinile În rugăciune. Își făcuse un dușman din sfântul munte și ordonase ca armata lui să-l Înconjoare. Acum, pe un dâmb de pământ, Nobunaga Își Împreună mâinile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe cel al lui Nobunaga. Frumoasa și tânăra soție a lui Nagamasa stătea așezată lângă el, Împreună cu copiii, ascunși după un paravan pliant argintiu. Se strânseseră laolaltă ca irișii Înfloriți pe marginea unui eleșteu. Hideyoshi privi cu coada ochiului licărirea lampionului argintiu, dar nu se uită direct la ei. Îi Înapoie ceașca lui Nagamasa, cu respect. — Pentru moment, s-ar cădea să uităm că suntem dușmani, spuse el. După ce am acceptat acest sake la adunarea de față, aș dori, cu permisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ca niște refugiați din calea unui uriaș cataclism, care continua zi și noapte. Evident, erau Întinse perdele chiar și În grădină, scuturile erau instalate unul lângă altul, iar soldații nu mai aveau timp de somn, patrulând noaptea prin zonă, cu lampioane mari de hârtie. Mesagerii erau preluați, din oră În oră, direct de la intrare și conduși prin poarta centrală, până În grădină, unde Katsuyori asculta personal veștile. Tot ceea ce În anul trecut făcuse doar parte din construcție - mirosul de lemn proaspăt, intarsiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
dormitor. Ușa masivă de cedru, care se deschidea spre coridor, fusese lucrată rafinat, astfel că, atunci când era trasă, pragul scotea un sunet aproape ca o chemare. Când pajii auziră acest zgomot, În odaia lor Îndepărtată, tresăriră atenți. Lumina pâlpâitoare a lampionului de hârtie se reflecta pe scândurile și coloanele groase ale verandei, care luceau ca și cum ar fi fost lustruite cu ulei. Dându-și seama că stăpânul lor se trezise, pajii grăbiră pasul spre baia de lângă bucătărie. Pe drum, auziră un zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Dar, Întocmai cum spusese Tatewaki, nu depășeau cinci sute de oameni. Miyake Tobei era comandantul Castelului Shoryuji. Nici aici nu se vedeau decât semne de rău augur ale Înfrângerii, iar În castel domnea un sentiment abătut, de osândă. Înconjurați de lampioane ce pâlpâiau slab, toți cei prezenți căutau o cale de a se salva. În timp ce căutau o concluzie rațională, până și Mitsuhide Își dădu seama că nu mai era nimic de făcut. Santinelele din afara castelului raportaseră, de mai multe ori, apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
prea mare grabă. Grupul ajunse la Templul Sanjuin la miezul nopții. Hideyoshi crezuse că aveau să-i ia complet prin surprindere pe călugări, dar, spre uimirea lui, când aceștia deschiseră poarta principală, văzu că interiorul templului era viu luminat cu lampioane, curtea fusese stropită cu apă și peste tot se măturase. — Trebuie să fi venit cineva Înainte ca să anunțe că sosesc. — Eu am fost, anunță Sakichi. — Tu? — Da. M-am gândit că probabil aveați să vă opriți aici pentru a vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din nou, spre statuia lui Kannon. Până În acel moment, Nene stătuse la distanță de Hideyoshi și de mama lui, cu modestie. Când Onaka Îi ceru să se apropie, Însă, se ridică grăbită, pentru a intra În sanctuarul principal. După ce aprinse lampionul din altarul buddhist, se Întoarse și, pentru prima oară, se așeză lângă soțul ei. Toți trei se Înclinară Împreună În direcția luminii slabe. După ce Hideyoshi Înălță capul și privi statuia, se mai aplecară o dată. În altar, fusese pusă o placă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]