204 matches
-
rămas până în septembrie 1918. Voiculescu, după cum s-a văzut, a sosit la 1 iunie 1917 și va fi transferat definitiv în București la 14 februarie 1919, pe un post de medic comunal. Târziu, în toamna anului 1917, spune el în « Lamura » din 4 ianuarie 1921, și-a luat inima în dinți și a îndrăznit într-o seară să-și însoțească prietenul care a bătut la ușa maestrului. — Ne-a primit în unica-i odăiță ce avea, așternută cu bruma de scoarțe
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Tutoveanu, după cum își amintea Voiculescu în primul caz, «se cina, se vorbea, se așezau temeliile viitorului, se punea la cale izbăvirea neamului, căci mai ales aceasta era preocuparea de căpetenie a maestrului... De aici, planuri de acțiuni mari și adânci» (Lamura nr.4). V. Voiculescu, autorul culegerii de poezii uitate într-o magazie din București, are prilejul aici la Bârlad să-și strângă recolta poetică a altor volume, Din țara zimbrului, care și apare la Bârlad în 1918, dar și pentru
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
arătată, iar toamna, la 22 noiembrie, primește decorația „Coroana României, în grad de ofițer”, devenind și medic-profesor de igienă la Institutul Pompilian, plus că, din 1922, devine și un publicist remarcat, ziarist de specialitate în presa vremii: Albina, Duminica poporului, Lamura, România administrativă. „Doctorul fără arginți”, cum i se spunea, de la 1 decembrie 1925 devine conducătorul Cabinetului de consultații medicale înființat de revista Albina chiar la sediul publicației, costul unei vizite - doar achitarea unui abonament la revistă. Ceva mai devreme, în
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
pe care o menținem, nu-mi pot explica pentru ce. Viața din hotarele României Mari, privită sub toate înfățișările ei destul de variate, nu mai poate fi aceea a fostului vechi regat, să recunoașteți aceasta.” Așa scria Vasile Savel în revista Lamura, an III, numerele 6-7/1922, pag. 391-392. El credea că presa ar fi trebuit să se despartă de metehne frecvente în „vechiul regat” (Caragiale le-a incizat în schițe de 129 felul aceleia intitulată Groaznica sinucidere din strada Fidelității). Jurnalistul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sunt) patronate sau scrise de foști agenți ai securității, acoperiți sau descoperiți, de informatori care nu și-au cerut niciodată scuze. Atâta vreme cât toți aceștia își fac un merit „patriotic” din ceea ce au comis, „tradiția rea” de care vorbea jurnalistul de la Lamura se menține. Pentru a schimba lucrurile care nu ne plac, credea același meseriaș de presă, ar trebui „să începem prin a ne schimba noi înșine”. Altfel-zis, să depășim tradiționalul regionalism lipsit de orizont, pentru a participa la problemele Europei și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
pe care o menținem, nu-mi pot explica pentru ce. Viața din hotarele României Mari, privită sub toate înfățișările ei destul de variate, nu mai poate fi aceea a fostului vechi regat, să recunoașteți aceasta.” Așa scria Vasile Savel în revista Lamura, an III, numerele 6-7/1922, pag. 391-392. El credea că presa ar fi trebuit să se despartă de metehne frecvente în „vechiul regat” (Caragiale le-a incizat în schițe de 129 felul aceleia intitulată Groaznica sinucidere din strada Fidelității). Jurnalistul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sunt) patronate sau scrise de foști agenți ai securității, acoperiți sau descoperiți, de informatori care nu și-au cerut niciodată scuze. Atâta vreme cât toți aceștia își fac un merit „patriotic” din ceea ce au comis, „tradiția rea” de care vorbea jurnalistul de la Lamura se menține. Pentru a schimba lucrurile care nu ne plac, credea același meseriaș de presă, ar trebui „să începem prin a ne schimba noi înșine”. Altfel-zis, să depășim tradiționalul regionalism lipsit de orizont, pentru a participa la problemele Europei și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de a rechema cunoștința oarbă a popoarălor din vremi în care aceasta nu avea nici o valoare. A reproduce scheme, coaje vechi este sărăcie, poezia adevărată e nemijlocită. Pons esinorum. Găsim cu toate astea un cuprins adânc. Metal curat iară de lamură. Heine. Lirică. Shakespeare în contul timpului. Ne va mișca numai ceea ce e în genere umană. Scenaria este romantică. Cuprinsul: pasiunea, mișcările vieței 410 {EminescuOpXV 411} sunt în Sh[akespeare]. Byron. // Înlăturarea superstițiunii. Trebuie poetul ca să fie servitorul credințelor populare? Goethe
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de lectură, de apreciere, când empatia lucrează. Am încercat să ajung la inima lectorului și, în bună parte, am reușit. Scriu versuri și proză. În ziare, în reviste, antologii, volume colective (”Civiscord”, ”Ziarul Văii Jiului”, ”Algoritm literar”, ”Fereastra”, „Noi, nu!”, „Lamura”, “Culorile sufletului meu”, ”Amprente literare”, ”Tratamente pentru inimă”, ”Poetic@”, ” Aud materia plângând”, ”Confluențe lirice”, “Cartea a treia. Poezii”). Particip la concursuri și mai și câștig (Premiul III la concursul de poezie online “Mai presus de sine” - nov. 2010;Premiul II
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fi aflat prea puțin. Dar meseria sa era să ucidă și să apere, iar datoria lui față de sine și de copiii lăsați departe acasă, peste mări, era să prade tot ce se putea prăda după ce stăpânii, căpeteniile și sutașii luau lamura prăzii. Soldatul nevolnic ce se încînta peste măsură de nurii femeilor străine sau de priveliștea locului străin, fără să prade, rămânea flămând și sărac: și aducîndu-și la foame copiii și femeia, era arătat de toți ai lui cu degetul și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dorește Și cu strugurii vineți și galbeni ce îmflați stau în soare. Vineți cu brumă sunt unii, iar alții cu boabele galbene c-aurul, Fluturii le-nconjoară ca dulci corăbioare de colori și lumini, Iară albine din bobițe crăpate sorb lamura mierei; Iar în mijloc de grădine, într-o luncă de verzi portocale Nalță-se ca într-un flor învălit palatul Selenei. Mare-i, cu zece intrări, la care duc scări înnălțate {EminescuOpIV 180} Și cerdacuri în aer - ținut de-argintoase
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cuvinte. Urechea mea pândește să le-auză - Abia-nțelese, pline de-nțeles - Cum ascultau poeții vechi de muză. În ochii tăi citeam atât eres, Atâta dulce-a patimei durere, Că-n suflet toată, toat-o am cules. Vorbirea ta mi-i lamura de miere, În ochii tăi de visuri e un caos, Și-atît amor c-auzi pîn-și-n tăcere. Frumosul chip în voluptos repaus Pătruns-au trist și dulce în cîntare-mi. Ființa ta gîndiri-mi am adaos Căci numai tu trăiești în cugetare-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Urechea mea pândea să le auză ? Abia-nțelese pline de-nțeles - Cum ascultau poeții vechi de muză. Și-n ochii tăi citeam atât eres, Atâta dulce-a patimei durere, Că-n al meu suflet toat-o am cules. A vorbei tale lamură de miere, Al gândurilor visătorul chaos, Al tău surâs precum ș-a ta tăcere Și chipul tău în voluptos repaos Pătruns-au toate limpede-n cîntare-mi, Când al tău suflet mie l-ai adaos. Stăpână ești pe gîndu-mi și suflare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ești, un suflet ce-i rătăcit de mult, Al cărui glas de noapte eu noaptea îl ascult? O, cine ești? Îmi spune, de ce mă prinzi în brațe, 450De ce zâmbirea lină E-amor și e dulceață? De ce cuvântul buzei e lamură de miere? De ce-mi întinzi tu gura, când sufletu-mi te cere? Și sânul tău de marmor lași pradă gurii mele Și buclele-ți în valuri ca să mă joc cu ele?... 455O, vin-a mea iubită! eu îngenunchiu, mă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
au alt bolnav decât pe cel de față. Oricui sunteți prieteni, dar și oricui îi pare Că numai pentru dânsul ați fost în lumea mare. În orice veac trăirăți neîncetățeniți, Și totuși nici într-unul străini nu o să fiți, Căci lamura vieții ați strîns-o cu-ngrijire Și dîndu-i acea haină de neîmbătrînire, Oricât se schimbe lumea, de cade ori de crește, În dreapta-vă oglindă de-apururi se găsește: Căci lumea pare numai a curge trecătoare. Toate sunt coji durerii celei neperitoare, Pe când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
reguli atât de constrângătoare, nu i-ar fi împins la o moarte inutilă și, de aceea, cu atât mai dureroasă. Didona, femeie puternică, întemeiase Cartagina, nu este lipsită de farmec: „Ca soarele frumoasă-ntre frumoase,/ [...] Își dobândise strălucit renume/ De lamură-a reginelor din lume,/ Aleasă, darnică, preaminunată:/ Ferice-acel ce o vedea o dată;/ De regi și domni dorită-așa de tare/ Cănflăcărase lumea asta mare/ și orice ins o îndrăgea cu foc.”687 Personajele feminine față de care autorul manifestă intenția glorificării
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
atunci când este cazul! - frontierele acestor discipline, spre filozofie, antropologie, folclor, psihosociologie, istorie, geografie etc. Mi se pare explicabil un asemenea comentariu multiplu, căci autorul stă pe lângă Eminescu, centru de iradiere a spiritului românesc în aria bogată a culturii. (Marian Barbu, Lamura, Craiova, feb. 2008, 10-2 febr. 2008 ) Gavril Istrate: De acum înainte, nici un editor al poeziei lui Eminescu nu va putea trece peste observatiile din cartea lui N. Georgescu. Este cazul să spunem, în final, că după cercetări de suprafață, datorate
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Vulpe a dat următorul exemplu de bibliografie analitică, din Dacoromania. Bibliografie: Bogrea, V., Studii de semnatică. I. Observații semantice asupra „Irodot”-ului de la Coșula, III, pp. 406-460. Sub raport semantic, această bibliografie se ocupă de unele cuvinte ca: pildă, vers, lamură, păretar(iu), strajnic, har, a căsători, supărare, obraz, obraznic, vărhovnic, procajen, a răduce, troian și Calea lui Troian și de expresii cum ar fi: a rupe prețul etc. din traducerea românească a lui Herodot publicată În 1909 de N. Iorga
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
sînt împrumuturi neologice (antiteză, axiomă, obiect, spațiu, subiect, temă etc.), fie că sînt cuvinte vechi (adevăr, mișcare, timp etc.). Dacă terminologie înseamnă la el cuvintele și sintagmele analizate (fire, ființă, întru, rost, rostire, trecere, petrecere, troienire; ba nu, bădișor, depărtișor, lamură, lămurire, vremea vremuiește etc.), se pierde din vedere faptul că filozofarea (cea care uzează de terminologie) nu coincide cu obiectul ei, cînd acest obiect este limba, filozofarea și rezultatul ei (filozofia) uzînd de metalimbaj. La fel ca Blaga, Constantin Noica
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
În 1933 își reia activitatea la Universitatea din Iași, la Catedra de sociologie, condusă de Petre Andrei. Va fi profesor și la Școala Normală „Vasile Lupu” (din 1933, director). Publică numeroase studii de istorie literară, filosofie și pedagogie în revistele „Lamura”, „Minerva”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața Basarabiei” ș.a., colaborează cu articole și traduceri și la „Viața românească”. În 1936 se transferă la Chișinău (șef de catedră la Liceul „Alecu Donici”, director la Liceul „B.P. Hasdeu”, din 1939), iar în 1940 se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287413_a_288742]
-
referent, coordonator al emisiunilor literare și colaborator permanent la „Ora satului”, multe contribuții de aici sau de la emisiunea „Sfatul medicului” intrând în volumul Toate leacurile la îndemână (1935). Alte lucrări de popularizare ale medicului V. preiau texte apărute inițial în „Lamura”, „Albina”, „Vatra”, „România administrativă”, „Tribuna medicală”, „Farul căminului”. Între timp devenise un nume în literatură. Prima poezie, o odă dedicată lui Eminescu, datează din 1901. Va debuta însă cu poezia Dorul în 1912, la „Convorbiri literare”, sub inițialele V.V. Publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
literatură. Prima poezie, o odă dedicată lui Eminescu, datează din 1901. Va debuta însă cu poezia Dorul în 1912, la „Convorbiri literare”, sub inițialele V.V. Publică ulterior în „Flacăra”, „România”, „Dacia”, „Revista copiilor și a tinerimei”, „Însemnări literare”, „Răsăritul”, „Luceafărul”, „Lamura” (va face parte din redacție), „Cugetul românesc”, Năzuința”, „Ilustrațiunea națională”, „Flamura”, „Ramuri”, „Graiul nostru”, „Duminica Universului”, „Azi”, „Herald”, „Vremea”, „Satul”, „Muzică și poezie”, „România literară” (1943) ș.a. Împreună cu G. Tutoveanu, Tudor Pamfile și Mihail Lungianu scoate la Bârlad „Florile dalbe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
1928-1936) și „Cuget clar (Noul «Sămănător»)” (1936-1940). Creându-și organe de presă proprii, I. nu a contenit să-și împrăștie slova și în alte periodice. A colaborat la „Universul”, „Junimea literară”, „Gazeta Transilvaniei”, „Timpul”, „Patria”, „Excelsior”, la reviste literare precum „Lamura”, „Gândirea”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar” (pe care l-a și dirijat câteva luni în 1925). Semnătura lui apărea (mai ales între cele două războaie mondiale) în diverse publicații străine, de la ziare și reviste franceze sau în limba franceză („Le
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
363, 373; Stan Velea, Maximum de sensuri în minimum de cuvinte, OC, 2003, 173; Stan Velea, Cracovia - iradieri europene, „Dilema”, 2003, 531; Nicolae Mareș, Metropole culturale europene și relațiile lor cu România. Cracovia, „Ecart”, 2003, 230; Stan Velea, Revitalizarea eseului, „Lamura”, 2003, 21-23. St.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
Pagini literare” din Arad. Debutează editorial cu Poemele luminii (1919), apărute parțial în „Glasul Bucovinei”, în același an publicând culegerea de cugetări Pietre pentru templul meu, ambele obținând Premiul Academiei Române, la propunerea lui Sextil Pușcariu. Trimite versuri revistelor „Luceafărul” și „Lamura”, scoase și conduse, după război, de Al. Vlahuță, pe care, sosind în București, îl vizitează. În casa bătrânului poet, face cunoștință cu Nichifor Crainic și V. Voiculescu, amândoi admiratori ai tânărului și practicând, ca și el, o lirică de „concepție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]