2,832 matches
-
dispoziția oricui, spre a fi fotografiată, eventual. "Subtilă revenire într-o cușcă spartă." - pag. 346 Diesel 060203. A doua: Iar miriștea întinsă până la copilăria mea" - a lui P.G., - nu a lui C. Ț. Ciudată afinitate; ca și obsesia galbenului din lanul bărăgănean, pârjolit de soare. A treia: "Armele dimineața sunt frumoase și marea" (Tot Paul Georgescu, exclama pe hârtie). în continuare, ce scrisesem eu atunci, - să fi fost o dedicație copiată, nu ar fi exclus. Cert este că stă scris: Prozatorului
Cele trei fraze memorabile ale prozatorului Paul Georgescu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8815_a_10140]
-
motive obscure, voi rămâne fără ele. M-am regăsit cu totul, într-o formulă a nebuniei, în personajul din filmul "Teoria conspirației", care intra de zeci de ori în librării și cumpăra exemplare din cartea lui Salinger, "De veghe în lanul de secară". Deși amenințată de când o știu, industria cărții refuză să cedeze în fața vocilor de Casandre care-i anunță iminentul sfârșit. E adevărat: un anumit tip de difuzori, o anumită intimitate între librar și cumpărător au dispărut. Astăzi degeaba-l
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
istorice, din care trăiau romanele lui Lăncrănjan. Scria omul despre România anilor 50 - se bucurau și foștii deținuți politici, care își mai aduceau aminte de atmosfera acelor ani, se bucurau și noii politruci ai culturii, care stăteau de veghe în lanul cu realizări ceaușiste. Șopîrlele lui Ion Lăncrănjan aveau și ele coada tăiată, cel mai adesea: romancierul nu împingea realismul pînă acolo încît să se agațe de sistem și nici în reconstituirea epocii nu mergea prea departe cu fidelitatea. Cînd a
Șopîrlele de altădată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8901_a_10226]
-
Lenei Constante. Exista acolo o vibrație extraordinară. Parisul copilăriei, aburii ceaiului fierbinte, " Il était une bergčre...", Balcicul și albul orbitor al falezelor. Repet, fără să o cunosc, Clody Bertola a făcut parte din viața mea. Am văzut-o, invariabil, în lanul de grîu adus pe scenă de Paul Bortnovschi în "Livada de vișini" a lui Lucian Pintilie. Ranevskaia!... alintată de dantelele umbreluței ce nu putea să o ferească nici de soare, nici de neputințe, nici de eșec, nic de neliniștile stărilor
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
neputințe, nici de eșec, nic de neliniștile stărilor, iubirilor, minciunilor. De acolo privea înainte și înapoi cu în zîmbet ce ar putea să declanșeze filosofii nenumărate. Imaginea mea fetiș. Nu știu de ce, cînd Paulică Bortnovschi s-a prăpădit anul trecut, lanul meu de grîu s-a ofilit. Acum, foșnetul lui mișcă umbre. Viața lui Clody Bertola a fost departe de amorțeala noastră de azi. Departe. Inocența chipului fragil a cultivat un soi de provocare continuă. Pe scenă și în viață. Amețitor
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
litanie, totul sugerează o stare de trezie, dar, paradoxal, și o luciditate textuală capabilă să țină sub control vocabulele ce tind să se revolte: "... cu umbre, lande, doamne în crinolină albă. (În crin, o lină, albă, zadarnică ardoare.) Cu umbre, lan de doamne. (În crinolină albă: za darnică, ard oare?) Cu doamne-n voal (ten palid, ovaluri împetrite!) Cu doamne-n-voalate ('n palid, o, valuri împietrite!)" (p. 31). De tot hazul este proza In care debutează în stilul unui discurs critic modern
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
care de fapt l-a exclus din Sinagogă. Fie creștini ori evrei, teologii rar admit o gândire liberă... * La Paris, când am fost să văd impresioniștii, la Muzeul d^Orsay, ca să ajung mai repede am întrebat un paznic unde găsesc Lanul de grâu gata copt, abia ieșit din mare. Paznicul a clipit năuc - care mare, domnule? - și atunci m-am răstit cât puteam de tare: Olandezul acela, domnule, Van Gogh, ce naiba!...
Amsterdam, Spinoza, Centrul Mondial al doctrinelor nonconformiste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9919_a_11244]
-
un amurg perpetuu purtându-mă printr-un oraș subteran pe care-l dărâmam și-l reclădeam neîncetat și-l populam cu mii de figuri familiare și necunoscute. Trebuia într-un târziu să ies eu și să ordonez la infinit ruinele, lanurile de blocuri și casele, așezările scurse ca o lavă întărită și prăfuită peste marginile Platformei Industriale, străzile transformându-se în șosele și parcurile transformându-se în păduri, lacurile și grădinile și terenurile virane." (pp. 70-71). Fuga eroului prin lumea de
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
o tradiție pe care road movie-ul celor doi regizori americani o exprimă în felul său și care se regăsește în cîteva din cele mai bune romane americane. Ce altceva este Holden Caulfield al lui J.D. Salinger, din De veghe în lanul de secară, sau familia cu un sinucigaș din Frannie și Zooey, pe care prozatorul îl (i)mortalizează într-una din cele mai frumoase povestiri pe care le-am citit vreodată O zi desăvîrșită pentru peștii banană. Cei care l-au
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
părut prea lung, fetița a ajuns în sfârșit la bunici. Acolo, s-a bucurat de peisajul ca din vis. Se simțea ca într-o poveste. Darnica toamnă făcuse multe daruri naturii. Copacii se aflau sub greutatea roadelor coapte,iar în lan porumbul copt aștepta să fie cules. Bunicii au primit-o cu căldură și i-au spus că trebuie să meargă la cules porumbul. În loc să rămână la joacă, fata a mers cu ei să îi ajute. După o zi întreagă în
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
multe ori este secetă, alteori sunt ploi torențiale cu trăsnete și potop de apă. Zilele sunt mai lungi, iar nopțile sunt luminate de milioane de stele. În grădini se coc cireșele, caisele și piersicile; în păduri apar fragii și murele. Lanurile de grâu, galben-aurii, se înconvoaie sub greutatea spicelor. Pe câmp oamenii cosesc fânul, îl strâng cu greblele și îl adună în căpițe. Vara este anotimpul vacanței. Școlarii merg în excursii și tabere la munte sau la mare. Copiii au mai
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
fost o surpriză prea importantă pentru așteptările ei... Acum trebuie s-o găsim, pentru că a ajuns undeva, și o să aflăm unde... Am hotărât să mergem mai departe, în sus pe deal. Am urcat până în vârf. De-acolo, se întindeau câmpuri, lanuri de grâu și porumb, în nesfârșita căldură a soarelui. Se înseninase de tot, ne era din ce în ce mai sete și apa se terminase. Am urmat cărarea uscată de căldură, pământul se stârnea în nori de praf sub tălpile noastre, ridicându-se peste
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
de grâu și porumb, în nesfârșita căldură a soarelui. Se înseninase de tot, ne era din ce în ce mai sete și apa se terminase. Am urmat cărarea uscată de căldură, pământul se stârnea în nori de praf sub tălpile noastre, ridicându-se peste lanurile de grâu. Am trecut pe lângă un cal care păștea liniștit la marginea drumului. Dacă e un cal aici, înseamnă că trebuie să fie și o fântână, am presupus, pentru că un cal n-ar fi stat în arșița amiezii fără să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
drumului. Dacă e un cal aici, înseamnă că trebuie să fie și o fântână, am presupus, pentru că un cal n-ar fi stat în arșița amiezii fără să aibă apă prin apropiere. Și așa a fost. După cotitura cărării, dincolo de lanul de grâu, era o fântână cu capac de lemn. Ne-am umplut sticlele și ne-am răcorit, turnându-ne apă în cap. Era răcoroasă și limpede, în acel câmp pustiu, deși părea că acolo se adunaseră toate minunățiile acelui tărâm
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
auzeau doar greierii și foșnetul grâului și al plantelor sălbatice... Solzul însă n-a dispărut, așa că l-am prins în vârful șepcii, agățându-i zimții de pânza subțire. Apoi, am plecat mai departe. Cum mergeam noi pe cărarea prăfuită, printre lanurile de grâu și ierburi coapte de soare, am auzit un galop. Ne-am uitat în urmă, crezând că era calul pe lângă care trecusem. Era chiar acela, însă se transformase într-o creatură fantastică, părea de două ori mai mare, coama
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ferec, să te-ncălzesc cu ochiul meu ce arde și trosnește ca un foc. să-ți cânt un cântec ce îndoaie lumea ca pe-o nuia abia-nverzită și vocea mea în flaut preschimbată, să te cutreiere ca pe un lan cu maci și-n roșul florilor să se închidă, cum se închide mustosul vin în mari butoaie, întru beție lungă să te ție, șoptindu-ți amânat, din timp în timp, cum geana lumii te îmbie, dar nu-i ca mângâierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
o, ce neașteptat sfârșit și prea frumos. plâns de nai din verdele ofilit nu crește vara, din soare oxidat lumina nu mai curge. în ochiul împăstat lacrima putrezește și îngroașe orbita, de cerul coșcovit de nori se-mbată marea, în lanul secerat lentorile pământului își scuipă sarea. din urletul de lup rănit, pustiul iernii se-ndesește și umple aerul de scrum ce vătuie ecoul. din trupul vămuit de ani, ca dintr-un flaut părăsit, se-nalță sunete ce-au adăstat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Rusca ori - vai! - Silvester Andrei Salvează abatajul ? Iată că aici nimeni nu mai izbutește să salveze nimic, nici un schimb de onoare nu se mai poate încheia cu bine și nici un avion nu mai e capabil de a survola eliberator & extatic lanurile de grâu. Roșul antiutopiei lui Bican nu vine de la Răsărit, ci neocolit și lichid din câte-o rană deschisă. Măcelarii lui, veniți de neunde, sunt în fond torționarii cu program și dogmă desprinși din rândurile clasei muncitoare. Citite separat, cărți
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
generalul Maximus în Gladiatorul. Și pentru că tot am ajuns aici, urmărind filmul, ai senzația că o serie din cadre au rămas de la Gladiatorul (2000) lui Ridley Scott și au fost utilizate în filmul lui Zack Snyder, mai ales cele cu lanurile de grîu sau secară vălurind, ca și cele cu despărțirea bărbătească dintre Leonidas și soția sa. Ca să nu mai vorbim de coloana sonoră care aduce, pe alocuri, ca două picături de apă cu cea a Lisei Gerrard. Discursul reginei în fața
Spartachiada de la Termopile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9758_a_11083]
-
altădată. Când Fofo a întâia își culca botul pe genunchiul profesorului, în timp ce conducea mașina, ea privind câmpia săracă, oltenească, pe când moțăia... Să vă spun cum am văzut eu, întâia dată, o prepeliță, vie, cu puzderia ei de puișori. într-un lan de ovăz, la coasă cu Vodă, după cum ziceam mai sus, pe la Cotorca... El dădea rar cu coasa, culcând în stânga ovăzul, pentru cai, la iarnă. Veneam încet după el, atent să nu-mi ia glezna, cum mă uitam după gâzele răscolite
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
undeva înaintea lui și ducând un deget la buze în semn de luare aminte. Era un om bun. Nu dădea niciodată în câini, în vite. Nici în caii pe care îi mâna. Cel mult vorbea cu ei. înlemnisem în ovăz. Lanul, abia secerat, la începutul lui... Și-atunci, urmărind cu privirea brațul lui stâng întins, am văzut în ovăzul rar, nesecerat, o prepeliță durdulie. O mamă prepeliță, în mijlocul unei droaie de puișori agitați, cum fac ăi de găină, cu găina mamă
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
lăcuste-verzi-gigante cum sar peste cetatea cu ziduri groase a maimuțelor lumii noi, picioarele lungi ale insectelor dărâmă fortificații întregi, antenele lor tăioase fac măcel în rândul femeilor și bebelușilor maimuțelor nancy ma, gurile flămânde ale uriașelor săritoare fac prăpăd în lanurile de grâne ale maimuțelor cu gât roșu. hanuman, împreună cu cei mai temuți membri ai forțelor speciale ale speciei, luptă vitejește, însă pierderile lor sunt uriașe. nouă deasupra: în semn de rămas bun, stolul de vrăbiuțe-soldat formează pe cer imaginea prințesei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
îl reasamblez cu precizie. șase în primul loc: te trezești cu bună dispoziție și mare impuls de hărnicie, ieși pe prispă zâmbitoare și scrutezi întinderile grădinii suspendate a dragostei tale, florile sunt mari, roadele sunt către rumenit, împingând în sus lanurile sunt late, fiii dudelor de aur s au înmulțit, până și tărtăcuțele acre ale baobabului-bătrâncapricios, cel care poartă pe umeri cuibulețul tău drag, s-au făcut cât capetele de oameni, acum, de bine ce ți-a mers, încep problemele, nu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe de o parte, la fisc, să nu dai de bănuit că ți-ai construi vreo grădină suspendată a dragostei, pentru care impozitele sunt uriașe, iar pe de altă parte, chiar când nu împrăștie mireasma de suflet curat în jur, lanul de levănțică foșnește foarte plăcut, face șșșîîî, șșșîîî, șșșîîî, dând o stare de bine tuturor vietăților tale. șase în al doilea loc: are loc încă o naștere grea a dudului-înalt-cu-dude-mari-de-aur, mai întâi se aude un țipăt prelung de crengi rupte
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tine începe-o nouă zi... Dar cine le poate socoti? Iubirea mea nebună, de-abia trezită-n zori, adună mănunchiuri mari de flori. Se-ntreabă ce să facă? Și, făr-a pregeta, ea pleacă întins la casa ta. Târziu, când peste lanuri coboară pe câmpii noianuri de umbre argintii, iubirea mea fugară de-abia s-a liniștit, și-afară, ca un copil trudit, pe-un maldăr de sulfine, cu cel din urmă gând la tine, adoarme suspinând... * B3: Dacă liniștea pădurii adormite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]