758 matches
-
-i zicem „w.c. public” ori „latrină publică” sau „water closet” , că, vorba aceea, suntem cunoscători de multe limbi și ... să revenim la subiect, că nu avem nevoie să sărim gardul, când să ies din piață, aud dinspre cealaltă intrare puțină larmă, ce mi s-a părut că ar crește în intensitate, așa că am făcut cale întoarsă și am mers să-mi casc și eu gura, curios din fire fiind. Pe măsură ce mă apropiam, interceptam, tot mai clar, tonuri înalte, ceva în gen
ALTE ŞTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384037_a_385366]
-
știa și el de cazna anului trecut, când fuseseră aproape îngropați de zăpada prăvălită cu zgomot ca de sfârșit de lume. În zori, un vuiet crescu și tot crescu, apropiindu-se cu învrăjbită iuțeală. Când simțise pocnindu-i urechile de larmă, tânărul ieșise-n drum, își dusese la gură șuierica și se pusese pe fluierat. Și țiuise până când zărise năvala dalbă apropiindu-se în iureș din fruntea steiurilor. Degeaba copilul cu ai săi îi strigaseră să intre degrabă la adăpost, omul
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
-și șnurul roșu alb în verbul albastru al viziunilor de o clipă conturul păcii noastre ca o pasăre de noapte aprinde candele pe linia lui șapte o lebădă cântă o singură dată apoi lasă inima cuvântului într-un sunet conturul larmei noastre ca un fulger mereu viu răsună pe creasta cea mai înaltă a muntelui așteptărilor tăcută forma revoltei noastre se destramă ------------------------------- rodește neroditul dintr-o sămânță pasărea sensurilor zbucnește libertatea în a fi cunoaște și forma și neforma și tăcutul
ŞNURUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382852_a_384181]
-
de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017. Lumea gaițelor(satiră) Ana Podaru Colo-n brad s-au adunat gaițele obosite, unele voioase foc, altele mai fandosite, poposesc pentru o noapte printre ramuri, zgribulite, se aude larma mare în poienile vestite. Azi se ceartă pentru locul care pare-a fi mai bun, ieri a fost un pic mai rece colo-n vale în alun, bradul e mai comfortabil că într-un hotel cu stele, stau pe ramuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
vorbeai cu o surata cum să-mi iei locu-n alun, ... Citește mai mult Lumea gaițelor(satiră)Ana PodaruColo-n brad s-au adunat gaițele obosite,unele voioase foc, altele mai fandosite,poposesc pentru o noapte printre ramuri, zgribulite,se aude larma mare în poienile vestite.Azi se ceartă pentru locul care pare-a fi mai bun,ieri a fost un pic mai rece colo-n vale în alun,bradul e mai comfortabil că într-un hotel cu stele,stau pe ramuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
la gară, nu mă putusem sustrage obligației de a le da amănunte colegilor, care săriseră la mine imediat ce mă înfățișasem înaintea lor, despre biletul extras și subiectele conținute, despre cum am vorbit și așa mai departe. La un moment dat, larma stârnită de întrebările curioșilor a încetat brusc, precum ciripitul unui stol de vrăbii la ivirea eretelui. Îndărătul meu, prin aceeași ușă cu canaturile scorojite de ploi, arșițe și vânturi, dincolo de care, așteptându-și verificarea, studenții pășeau oftând, de parcă deasupra i-
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
tine se tot tăiau copacii Și străzile și vremea ardeau a nenoroc În alb, precum în vară, pe cîmpuri, roșii, macii. N-am apucat un bulgăr să aruncăm în noi, Parcă ningea degeaba, pentru o altă lume, Și sărbători și larme cădeau pe amîndoi, La telefon, ca-n transă, te apelam pe nume. Și n-a fost să-nțelegem nimic din tot ce-a fost, Condiția umană și-a spus din nou cuvîntul, Pe masa cea de nuntă ningea omăt de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
inimă la tine se tot tăiau copaciiși străzile și vremea ardeau a nenorocîn alb, precum în vară, pe cîmpuri, roșii, macii.N-am apucat un bulgăr să aruncăm în noi,Parcă ningea degeaba, pentru o altă lume,Și sărbători și larme cădeau pe amîndoi,La telefon, ca-n transă, te apelam pe nume.Și n-a fost să-nțelegem nimic din tot ce-a fost,Condiția umană și-a spus din nou cuvîntul,Pe masa cea de nuntă ningea omăt de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
față. — Și voi susțineți teza meșterului Francesco? Întrebă el cu răceală. Voi toți? Bruno sări În picioare, Însuflețit de o vădită emoție. Părea pe punctul de a răspunde dar, oricare i-ar fi fost argumentația, ea fu Înăbușită de o larmă asurzitoare, provenită dinspre intrarea cârciumii. Un grup de oameni Înarmați dădea năvală, prin agitația mușteriilor din preajmă, care Încercau să se Îndepărteze În grabă, răsturnând bănci și mese. Dante se răsucise și el, În timp ce mâna Îi alerga spre daga ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de lemne dinspre mori, de-a lungul Arnului. Ocupați să lupte Împotriva flăcărilor spre a-și salva propriile averi, poate că oamenii aceia aveau să se potolească. Alungă repede gândul acela dictat de disperare. După o ultimă cotitură pe Lungarno, larma sporise În intensitate. În depărtare, se zăreau deja torțele celor două tabere care se Înfruntau. Era stranie această confruntare nocturnă, se gândi, În timp ce se oprea o clipă, aplecându-se din pricina efortului. Îi lipsea pe adversari de plăcerea de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe-un caimacan și citește-o geremea. Ce citește ăla, bre? - zice turcul către ovrei. — O geremea, efendi! - răspunde roșu la față ovreiul. Ce geremea, bre! - zice turcul și rap! jap! îi mai trage o pereche de palme. Deodată, toată larma, toată vânzoleala, tot umbletul se potolesc ca prin farmec. Dinspre plaiul Eschișer, în violetul înserării, iese stăpâna mării, semiluna. Păgân, creștin, ateu se aruncă în pulbere. Nu mișcă nimeni. Dinspre palat se aude un ropot și un pâlc de ieniceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
șuierat, pentru ca apoi să facă explozie și să cadă foarte încet, risipind întunericul și conferind peisajului, care era, în sine, fantasmagoric, o înfățișare și mai tenebroasă, dacă se poate imagina așa ceva. Noaptea se făcu zi. Și tăcerea se umplu de larmă, deoarece, aproape în aceeași clipă, zeci de vulturi își înălțară zborul, agitându-și zgomotos aripile, în timp ce hienele, șacalii, fenecii, antilopele, caprele, până și șobolanii, șerpii și un sprinten ghepard, ce abia sosise atras de duhoarea purtată de vânt până în inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nesfârșitele oglinzi ce păreau că se rabatează la fiecare privire aruncată mai puțin convingător spre vreuna dintre ele și care dădeau impresia că se sprijină una pe cealaltă la capătul lor, într-o negură absolută, iată că deodată am auzit larma unor petrecăreți voioși ce se distrau undeva la etajele superioare. Am auzit apoi clar vocea entuziastă și veselă a unui tânăr spunând următoarele cuvinte: „Haideți, maestre, vă rugăm!”. Clinchete de pahare: cliinkkkkk!!! și alte clinchete cristaline ale râsetelor mai multor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
molcom de astă dată. Deși stătea cu spatele la el, Cristian Toma ar fi putut să jure că Maricel făcuse un semn cu capul spre el, atrăgându-le țiganilor atenția că nu e bine să-l deranjeze pe domnul inspector de la poliție. Larma încetă imediat ce starostele ori ce o mai fi fost el se răsti cu voce puternică la ai lui. Ceata de copii se strânse în jurul celor bă trâni și se așeză pe scaunele din jurul meselor rămase goale. Poli țistul se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotînd În mareea cîntărilor care veneau În șuvoi, În sunetele trîmbițelor care tot dădeau de veste. Scăldat mereu de alte și alte voci, de larma mulțimii, de bocete și plînsete, de blesteme și rugi, purtat pe aripile a mereu alte izuri, de izul gloatei nădușite care-i năpădise deodată nările, chiar În clipa În care, Îmbălsămat de amorțeală și mucezeala beznei, va fi străbătut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și pe ochii-i vlăguiți, presimțind prezența caselor joase de după care soarele nu se adăpostea, dar la fel de prezente, de nevăzute și atît de reale, mai reale decît cerul de deasupra capului său, mai reale decît scîrțîitul oiștii carului și decît larma mulțimii care Îi Însoțea, murmurînd rugăciuni și cîntări. 16. Oh, fiți binecuvîntați, voi cei care ieșiți În Întîmpinarea Împăratului! - Nu, ăsta nu mai era vis; mai avea Încă În urechi glasul acela, deci nu atît chipul, ci glasul extaziat, Înfiorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
noroi, ridicând stropi și abia mai izbutind să se țină pe picioare. În spatele său izbucniră râsetele pizmașe ale străjerilor, care se solidarizau cu tovarășul lor din gardă. Nici bargello nu reușise să Își Înăbușe un zâmbet. Între timp, atrași de larmă, pe bastioane Începuseră a se Îngrămădi ceilalți soldați din corpul de gardă, care căscând sonor, care zornăind din armuri. Fețe vineții și Încă somnoroase se iveau printre creneluri, azvârlind sudălmi și făcând gesturi obscene În jos. - Deschide poarta, canalie! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cuvântului. Dar Își amintea bine nasul frânt și barba nerasă care Îi confereau acelui om aerul unui satir, ca și privirea lui pierdută În imagini tulburi. - Maestru al figurii moarte... de ce? Îl mai Întrebă Dante. Nu mai auzea nimic din larma din jur, captivat doar de acea Întrebare. - Știu eu cum l-a făcut, repetă bătrânul. Topit pe trupul iubitei sale moarte. Carne pierdută În loc de ceară... Eu l-am văzut. În clipa aceea, câțiva oameni se interpuseră Între ei, Împinși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-l de lume. Pe trăsăturile sale Încă nu coborâse masca batjocoritoare a morții. Avea o Înfățișare senină, ca și când ieșirea sa din scenă ar fi fost ultimul act dintr-o reprezentație pregătită din timp, o ultimă poartă căutată și trecută fără larmă, cu pasul solemn al unui roman din antichitate. Iar dinaintea lui, Încă aproape de mână, cupa de aur. Probabil că nu Întâmplător Își alesese Arrigo modul acela de a se omorî. Ca pentru a-și plăti o veche datorie. Însă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
îngust, Dar ființa noastră pură desprinsă de gândire Va asculta cum sparge a orei îngrădire, Cum urcă din adâncuri un mare imn august. Și-ntregi în trâmbițarea de dincolo de vreme Și năzuind înalte și albe biruinți Ne vom zvârli prin larma asaltelor fierbinți Mai sus de noi... în largul destinelor supreme... LUNTREA Teorbele sonore și cântecele toate Au adormit în burgul târziei noastre nunți; Și în stăruitorul declin, chiar tu renunți Să întîrzii pe culmea posomorâtă. Poate El doar să mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Manuscris > Scriitori > IUBIRE DE ALB Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului iubire de alb Alb și verde-i la mine în iarnă Și brazii așteaptă cuminți și sfioși Se-aude iar larma vieții ce-ntoarnă Copiii pe deal alergând bucuroși Și-n albul acela eu sunt ca acasă Și iar simt aroma cu moșul Crăciun Că iată-s copilul cu cușma păroasă Ce bulgări aruncă la capăt de drum. Ninsoarea în horă mă
IUBIRE DE ALB de LEONID IACOB în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364543_a_365872]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ORICE FES ARE UN ÎNȚELES Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului S-a făcut prea multă larmă C-au să vină gunoierii Inimă, să nu te sperii Că tu n-ai permis de armă! Sluga care nu e slugă Nu știe cuvântul rugă - Ce frumoasă ești în păr Cu atâtea flori de măr: Delicată și involtă Păcat
ORICE FES ARE UN ÎNŢELES de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364590_a_365919]
-
biserica pierde însemnătatea mesajului creștin, se ajunge la această situație, în care formele iau locul esenței. În acest sens, Petru Lascău ne spune: „Produsul religiilor noastre este mai degrabă, slujba sau serviciul, decât caracterul asemănător al lui Hristos. Și când larma slujbei se ridică spre cer, Divinitatea Își astupă urechile. Sărbătorile și slujbele, ritualurile și închinările nu pot sta alături de lipsa de caracter. Dreptatea și neprihănirea trebuie să fie ape limpezi, care să curgă viu și etern de sub altarul religiilor noastre
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
doar mâini pricepute pentru a-i mângâia clapele și a-i smulge din „măruntaie” huiete neștiute din necuprinsul zorilor dintâi, sălbatec de vulcanici și asuzitori la „zămislirea de lumi ” la care nădăjduiam nu doar visez ci și să fiu martor !. Larma siderală și tainică a nemărginirii celeste - venită din eter de cine știe cât timp și pe ce unde - îmi cotropea simțurile, eram „miezuit” de curcubeie de culori și sunete astrale ajunse la oameni ca un dar de neprețuit al Dumnezeului ceresc... Aveam
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
și acestea. Atunci Cap de Pisică se înfurie și începu să miorlăie ca o pisică. Și toți balaurii care ajunseseră mai târziu se repeziră spre cei care veniseră înainte, ținându-i isonul. Primii veniți erau obosiți, sătui și deranjați de larma ce se auzea din burțile lor. Se mișcară greu, pregătindu-se de un atac contra celorlalți. Săriră unii la alții, lovindu-se cu capetele și împroșcându-se cu venin. Dar primii veniți nu rezistară atacului prea mult și fură doborâți
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]