230 matches
-
mediului totalitar, care a coincis cu începutul activității lor. Nu doar simțindu-se altă făptura - situație pe deplin clarificatoare -, ci și, îndeobște plonjînd în atmosferă de aventură cvasiimpersonală a visului, Simona Popescu reflectă o insatisfacție difuza față de prezent, un proiect larvar al viitorului. Fiecare vis, afirmă Adler, tinde să creeze ambianța cea mai favorabilă unui scop îndepărtat". Sau cum spune, atît de penetrant, poeta aci comentată: "Visul e o clipă de aducere aminte din trecut și din viitor". Simona Popescu - Volubilis
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
atitudinile și activitatea politică până la raporturile conjugale și legăturile de alcov. După un timp relativ scurt aceste ședințe inchizitoriale s-au demonstrat a infesta viața de partid în așa hal, scoțând la lumină insanitățile și josniciile, toate stările de putreziciune larvare, încât desfășurarea lor publică a fost sistată și ,verificările" au continuat cu ușile închise. A contribuit la această decizie și inevitabila indiscreție cu care, în timpul ,spovedaniei" erau implicați ca martori sau ca părtași și pomeniți nominal chiar unii ,tovarăși" din
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
plia obligatoriu pe poreclă, adecvându-se întotdeauna, la fel ca la Ștefan Bănulescu. Cum porecla dictează destinul, Robert va fi candidatul perfect al depravării, fără urmă de resurecție morală. Cititorul se despărțea de personaj în romanul precedent fiind împăcat cu starea larvară a criminalului întors într-un București sodomic, ca un Ierusalim derizoriu. În Cronicile genocidului, Robert are, la 58 de ani, o experiență îndelungată de gropar, rememorează nostalgic mariajul bahic cu Neghiniță și încearcă să se împace cu noile responsabilități: e
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
ce se declara un mecreant, sau Paul Zarifopol, "necredincios" ce mergea "foarte departe cu înțelegerea fenomenului religios", (mai sunt amintiți T. Maiorescu și Jules Renard), lipsindu-le doar "puțin ca să ajungă pînă la capăt". Căci există vocații religioase în stare larvară. Rudimente ce n-au avut șansa de-a se conștientiza, contînd însă ca o "forță" sufletească de prim ordin. Se află în cauză acei oameni care, fără a face caz de credință, se comportă în viață, "mai ales în momente
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
forței enorme a imaginilor de televiziune cu violuri, infidelități conjugale, bătăi între tați și fii, cotonogeli între amanți, dansuri lascive și valuri de sânge proiectate direct în ochii insului instalat comod în fotoliu și bându-și, sedat de fetidul existenței larvare, doza de bere sau jumătatea de votcă răsuflată. Ce șanse are Vadim în fața spectacolului "total" oferit de tragedia iubirii dintre elev și profesoară, încheiată cu o defenestrare mai tare decât la Hollywood? Nici una. Absolut nici una. Încercările așa-zise de "modernizare
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
o senzație de curgere a materiei în inutilizabil, abandonul total al celorlalți oameni nu mai are nici un răsunet. O lume fără ecou. Cum ai striga în apă. Poate să înțeleagă cineva ceva din asta? Nu e deznădejde și nici măcar existență larvară. E o lume care protestează prin tragedie. Umbletul hoților prin iarba care abia dă, furișat și solemn, pentru că e auzit ritual, periodic, ca întoarcerea păsărilor, trebuie să simbolizeze bătăile lăptăresei în ușa lui Beethoven. Trece destinul. Îndoiala finală a lui
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
în goliciunea pură a malignității lui, oamenii, cînd au avut de-a face cu Diavolul, au întîlnit de fapt metamorfoza lui în ființe omenești. Urmarea a că în loc de Dracul cu majusculă avem de-a face cu surogate mai placide, forme larvare posedate de spirite malefice. De aici tot cortegiul de exorcizări și practici apotropaice servind la alungarea Nefîrtatului, pe care Duquesne nu ezită a le descrie. A doua trăsătură e că, înainte de orice, Diavolul înseamnă inteligență fără suflet, adică perspicacitate infailibilă
Portret de drac by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2429_a_3754]
-
copitele caprelor, împietrită în vîrtejul de ierburi și semințe, otrăvită de timpul ,curs ca un izvor". Făptura poetului nu e nici ea complet disociată de contextul natural, comunicînd cu regnurile, într-o devălmășie ce sugerează tendința regresivă, aspirația spre viața larvară precum o reflexă apărare a unui mediu condamnat la dispariție. Sub broderia de senzații se află jelania unei ,culturi minore" deși purtătoare a unei difuze conștiințe cosmocentrice, care-și presimte sfîrșitul: , Ascultam fîlfîitul aripilor uliului/ Simțind cum mi se pietrifică
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
ș.urm. Am citat cu (amarnică) voluptate, fiindcă rezumă starea multora dintre noi, atât în ceau șism, cât și - oroare! - în prezentul cel mai concret. Oare nu retrăim tot mai acut senzațiile de umilință, stupoare și furie neputincioasă, de resemnare larvară și exasperantă inutilitate, încercate atunci!? Oriunde umblu și discut cu unii și alții, prin piață, magazine, redacții, metrou, în vizite banale ori simandicoase, la țară sau în edituri, corul lamen tațiilor mă proiectează direct pe mormanul lui Iov. Până nu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
iar noi, cei mici, profanii; și-ntr-adevăr, nu au toate misterele, și poate toate religiile, drept model această primă excludere? Nu este sexul un fel de nemurire la care capeți acces prin maturizare? Nu-mparte ea viața în două stadii, unul larvar, iar altul arzând în lumina eternă a conștiinței? Nu este copilul față de adult ceea ce adultul e față de îngerul ce va deveni, prin schimbare la față și-mbră-care în slava corpului duhovnicesc? Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prezervau în carnea lor de meduză eșantioane de înserare, mici focuri albăstrii, triunghiulare văpăi indigo. Le culegeam uneori și, mai târziu, pe masa mea de lucru, le aranjam în șiruri evolutive, ridicîndu-l pe primul ca să văd în el o lumină larvară, acel azur nediferențiat de la ora unsprezece a lunii martie, indolent și moale ca o femelă de păduche lânos, apoi al doilea, cu lumina deja structurată, cu foițele embrionare invaginate, cu canalul neural deja vizibil - era amiaza puternică de iunie -, al
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fi să fim. Timpul cronometrează vertiginos acest final, grăbit să descarce, În cele din urmă, memoria sa Împovărată. Dilemele și dramele libertății, ale „normalității” care Își tot reinventează frontierele pun Într-o cu totul altă perspectivă suferințele provocate de existența larvară și anomaliile brutale ale „coloniilor penitenciare”, Între ale căror ziduri bine păzite atâția dintre noi ne-am purtat vârstele. După Înfrângerea nazismului și prăbușirea comunismului, societatea deschisă occidentală trece la rându-i printr-o profundă criză de structură, În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
care o avusese, făcându-și de lucru În crescătoria de viermi de mătase. Ieșise din casă pe ușa din spate, trecuse pe sub vița-de-vie cu miros dulce și străbătuse curtea terasată, intrând În baraca joasă, cu acoperiș de stuf. Mirosul acru, larvar, de dinăuntru n-o deranja. Crescătoria de viermi de mătase era oaza personală, urât mirositoare, a bunicii mele. De jur Împrejurul ei, pe suporturi, viermii de mătase albi și moi stăteau agățați de mănunchiuri din rămurele de dud. Desdemona Îi urmări cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
e mizerabil iar viitorul e de neconceput. Un prezent etern alcătuit din dejecții, spume murdare, bucăți delabrate de obiecte nerecognoscibile, oameni urâți și terni, care se plictisesc. Beckett, dacă vreți, dar un Beckett umed, mânjit, lipsit de măreția cenușii. Crescând larvar, întîi copil, apoi adolescent, în fine matur, omul e cuprins de același urât, pentru că urăște totul și totul e urât în jurul său. Este axa verticală, diacronică, a plictisului: plictisul existențial. Pe orizontală și încrucișîndu-se cu acesta, plictisul social, sincronizat la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dezacorduri gramaticale; Pag. 230: „a accepta... acceptând” (tautologie de care ar râde și curcile); Pag. 246: „șapte graniți” (șapte granițe); Pag. 249: „De la invadarea turcilor În țările românești” (... invazia turcilor); Pag. 250: „Conflictul larvat dintre Moruzov și Armand Călinescu” (Conflictul larvar); Pag. 260: „Contribuția lui H. Sima la asasinarea celui deal doilea prim-ministru ucis de legionari nu este mică.” (... la asasinarea celui de-al doilea prim-ministru de legionari); Pag. 285: „Lui Nae Ionescu Îi plăcea misterul și harța...” (... Îi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
a lui Codreanu?” (Care au fost...); Pag. 476: „... cheferiștii de la depoul Piatra Olt” (... ceferiștii de la depoul Piatra-Olt); Pag. 493: „Ce căuta acolo Nicadorii?” (Ce căutau...); Pag. 506: „Criminalitatea și delicvența larvată Întrece pe cea deschisă și pedepsită.” (Criminalitatea și delincvența larvară Întrec...); Pag. 526:„... suntem deținuți politici, care nu discutăm artă culinară sau aventuri erotice.” (... suntem deținuți politici, care nu discută...); Pag. 526: „Biriș vroia dogme” (Biriș voia dogme. Verbul „a vroi” nu este atestat); Pag. 553: „... sufletele arhaice ale țăranilor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de ani de lucru, o capodoperă, mă întreb la ce bun... Pentru scopul meu final, pentru marea miză a mea (pe lângă care toate capodoperele lumii sânt țărâna din clepsidră și puful păpădiei), ajunge să înșir în trei rânduri etapele vieții larvare a unui psihopat: copilul brutal, cu fața întunecată, care taie în bucăți insecte și omoară cu pietre păsările cântătoare, pasionat de jocul cu bile de sticlă și de aruncarea potcoavei la țăruș (mi-l amintesc pierzând, pierzând mereu bani, bile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vertebre. Dureri în degete, în urechi, în pielea feței. Ce va fi, ce va fi după moarte? Aș vrea să cred, cum aș vrea! - că se va deschide de acolo o nouă viață, că starea noastră de acum e una larvară, în așteptare. Că eul, de vreme ce există, trebuie să fi găsit un mijloc de a-și asigura permanența. Că voi trece în altceva, infinit mai complex. Altfel este absurd, și nu văd un loc pentru absurd în proiectul lumii. Miliardele de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai mari decât cei alergători și cu labe scurte, musculoase. Într-un cui strâmb și ruginit erau înfipte pagini rupte dintr-o carte cu figuri geometrice. Gaura neagră care se căsca în scaunul lustruit mișuna și ea de o viața larvară. Ca un gest de suprem curaj, închideam ușa și puneam cârligul de sârmă. Stăteam în picioare, pândind. Raze galbene de lumină pătrundeau printre scândurile ușii, ivind din penumbră sutele de muște care zbârnâiau rapid în spațiul acela de iad. Dacă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și apotropaică, adică are sens de catharsis, de criză provocată și, apoi, stinsă. În lumea gloatei, a mulțimii, totul este amorf, nici o mișcare nu are intenție precisă, adică, de fapt, tocmai caracterul de imprecizie haotică are aici putere, o putere larvară, fără direcție, ca un fel de scurgere în toate părțile, în orice direcție, adică fără nici o intenție urmărită. De aceea, ceea ce se întâmplă nu aparține, ca eveniment, nimănui, este vorba de o formă mlăștinoasă a actelor, adică actul și acțiunea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
înghițit de ea. Arta și poezia presimt această receptivitate ca ceva venit de departe, dintr-o sferă care există, dar în mijlocul căreia nu ne mai aflăm: nu mai avem orgasmul receptivității ca atunci când eram prinși ca un cocon, în mod larvar și amniotic, în mediul placentar al naturii. Acuma resimțim numai prin efluvii, intuitiv și artistic, această stare, ca și cum ea ne-ar parveni în timpul somnului și ni s-ar transmite pe o cale nocturnă, ca iluminare indiscernabilă. Ca transmisie a unei
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Decît, desigur, atunci, la început, pe Violeta. A făcut-o pentru că-i era ciudă. Și nici nu o cunoscuse încă pe Doamna Ana... Pentru el, tînărul venit dintr-un Iași patriarhal, Violeta era o femeie tînără, complăcîndu-se într-o existență larvară. Se îndrăgostise de ea. Ar fi dorit-o înaripată de idealuri, sau măcar s-o fi simțit receptivă la insistențele lui de-a se ține serios de școală, mai ales că el îi promisese ajutor la toate obiectele. Chiar dacă Tamara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Să te trezești cu noaptea-n cap, el comportă o modernă elipsă a secularului și mereu proaspătului proverb Nu se crapă de ziuă mai devreme, oricât de cu noaptea-n cap te-ai trezi, deja Înregistrat de Correas În stare larvară. Și acum, la roman. Herrera ne-a vândut ciorna acestuia, care constă În patru volume manuscrise, și ne-a interzis să le publicăm pentru moment, așa că așteptăm să moară, pentru a o Înmâna bătrânului tipograf Rañó. Chestia-i de durată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fericire nemuritoare. Sărman V. tînăr! Scriind, simți o putere nemărginită de parcă ai putea săruta ciocîrlia în miezul cerului. Gîndești, gîndești, dar ai să te întorci, pînă la urmă, neîncrezător, ca un atomist la măsurarea umbrei. Renuntă la visul vreunei nemuriri larvare! Nu vom supraviețui ca embrioni și nici ca umbre abia energizate în vreun infern dantesc. Tot ce contează în suflet, char dincolo de persistența persoanei, e învierea trupurilor. Privește la trupul întins pe pat! Pare un manechin pe care numai tentaculele
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mai face atâtea lucruri iraționale, aberante. Mi s-a părut așa dintr-o dată absurdă toată alcătuirea corpului meu, uitându-mă printre degetele răsfirate la cărțile de pe rafturi și auzind gălăgia din stradă și eu între ele, nici carte, nici ființă larvară. Și o femeie grasă, grasă, una dintre bibliotecarele de serviciu, se așeză pârâind pe un scaun și începu să se uite tâmp în soarele toamnei și să-și mângâie în neștire grăsimile care îi acopereau gâtul. Am început să tremur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]