1,578 matches
-
româna are căldura senzuală a stihiei slave, de aici însuflețirea aproape viscerală pe care o capătă sunetele cristaline, de boltă luminoasă, a vocabulelor latinești. E uimitor contrastul dintre ecoul de mausoleu al originalului și colcăiala de șerpi a românei. Noțiunea latinească își îndulcește muchiile, iar cristalul se topește și curge. „Scilicet ab aestu carnalium desideriorum refrigeratio“ devine „și anume răcorirea văpăii dorințelor carnale“ (p. 196) Între „refrigeratio“ și „răcorire“ e aceeași distanță ca între „aestas“ și „văpaie“. Parcă treci de la răceala
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
de filosofie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, e chiar cazuistica menită a pune ordine în diversitatea acelor cazuri pe care le etichetăm ca fiind absurde. Și cum polisemia noțiunii de „absurd“ e copleșitoare, capitolele cărții urmează puzderia nuanțelor: „Latinescul absurdum trimite în primă instanță la ceea ce afectează auzul însuși: vocea falsă, exprimarea crudă sau primitivă, nepotrivită, ceva greu de suportat pentru urechea omului. Plecînd de aici, semnificațiile termenului s-au multiplicat: «îngrozitor», «nebunesc», «elucubrant», «aiuritor», «ilogic», «irațional». După cum vedem
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
unica tradiție ortografică, unele publicații și edituri prestigioase (Viața românească încă de la apariție: 1906) refuzînd s-o îmbrățișeze. Cît privește formele "mai eufonice" sunt, suntem, sunteți, lucrurile arată puțin altfel decît le prezintă scrisoarea a doua. Forma sînt, derivată din latinescul sint, a fost singura cunoscută și utilizată de români pînă spre jumătatea secolului al XIX-lea. O foloseau consecvent, în tipăriturile chirilice, chiar corifeii Școlii Ardelene, în toiul luptei lor pentru afirmarea latinității noastre. Forma sunt a fost practicată de
Scrisoarea a treia by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14982_a_16307]
-
Bloom!), - iar nopțile, în spot în spot." Și aici închei. Caleidoscop 10 sub "monoftalmu' Lunii", cu cele 7 "teme flu", cu tot.11 1 Iezuitul german Athanasius Kircher, savant și inițiatorul primului model de muzeu public. 2 Referire la monostihul latinesc Tibi vero gratias agam quo clamore? Amore more ore re. "Cum să-ți strig gratitudinea mea?" întreabă poetul pe Dumnezeu, care-i răspunde: "Prin dragostea ta, prin felul tău de a fi, prin rugăciunile și prin actele tale." 3 Oenologic
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/15025_a_16350]
-
substantivele lustruială și lustragiu. În presă și în mesajele de pe Internet, atestările lui lustrație și ale familiei sale lexicale sînt numeroase. De la substantiv s-a refăcut ușor verbul a lustra (prin derivare regresivă convergentă cu împrumutul cult, rezultatul corespunzînd verbului latinesc lustrare). De la verb, s-a format în contextul actualelor dezbateri politice derivatul lustrabil, cu sufixul -bil: adjectivul adesea substantivizat adaugă sensului tehnic o notă ironică, pentru a caracteriza pe insul pasibil de lustrare (acțiunea defavorabilă celui vizat este văzută și
Lustrație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10680_a_12005]
-
ia cu el, în roman, o teribilă pică pe cuvinte. Pe vorbele, moștenite, ale limbii române. Le întoarce, le siluiește, le scoate coarne, se joacă-n fel și chip cu firava lor dantură, ba le mai pune și ceva plombe latinești, rime, poezii scoase din uz și remaiate, dantele. Așa că nașterea parodiei se ,comite" pe o cergă pestriță, făcută din bucățele scrise cu evidenta plăcere a paradoxului, a aluziei glumețe, a dezmințirii cultului strămoșilor. Nimic nu-i făcut să lege altfel
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
o oarecare condescendență, ca ,petrecere de scurtă durată". Evident, cu peste o jumătate de secol în urmă cuvintele în cauză erau mai aproape de sursele lor franceze - distraire, distraction - care au păstrat pînă azi sensul mai curînd negativ, motivat de etimonul latinesc, de ,abatere", ,deviere" (spre deosebire de amusement și divertissement, în uzul curent; deși judecata morală pascaliană chiar pe cel din urmă îl folosește ca emblemă a absurdității condiției umane, aflate în permanentă sforțare de a se abate de la adevăratele întrebări). În Dicționarul
Distracție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11006_a_12331]
-
reali, mentori sau idoli. Universitățile mele poetice le-am făcut cu greu prin poduri și prin beciuri, dar mai ales prin pustia atât de obscură a libertății anapodiste. în scriitura mea nu prea folosesc citate. știu câteva vorbe de duh latinești, limbă ne-nvățată dar moștenită ancestral. Cunosc mari personalități pe care voit le țin anonime, cu care fac dialog și de la care fur înțelepciune. Din decență nu le divulg numele fiindcă, precis!, toți m-ar ocărî. știu că domniile lor se
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
1965), are ca motto primele două și ultimele două versuri ale poeziei respective - șuieră o cvadrigă pe câmpia / secundelor mele. [...] / aleargă-n afară, aleargă-n afară / și nu se mai văd.; umorul fin provine din „discrepanța“ angajată - prin titlu - între latinescul „quadrigă“, din care, într-adevăr, a rezultat apelativul valah, „cotigă“, dar și din substituirea „quadrigii“ de către „locomotiva cu aburi“: șuieră o locomotivă cu aburi pe câmpia / secolelor mele. / Are mai mulți cai, are doi luptători. Unul e cu ochii-n
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Iași. Vechile cărți ale cronicarilor moldoveni în care doamnei îi plăcea să se cufunde, au intrat apoi în posesia lui. Și citindu-le în lacrimi își spunea că în Moldova de odinioară au viețuit cărturari care au scris cu slovă latinească, în vreme ce în Rusia nu era decât un abecedar din care bărbatul putea afla de câte ori pe săptămână să-și bată muierea (p. 24). De mare însemnătate fusese pentru însoțitorul lui Sadoveanu faptul că înainte de douăzeci de ani îl cunoscuse pe conducătorul
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
cuvinte care desem nează lucruri asemănătoare. Dau un singur exemplu: pentru denumirea calului noi folosim următoarele cuvinte: cal, armăsar, iapă, murg, cârlan, mânz, fiecare desemnând o anumită particularitate a categoriei generale de cal. Specialiștii noștri spun că iapă vine de la latinescul equa, dar acesta desemnează un termen general, căci din aceeași rădăcină avem equus, la masculin, desemnând armăsarul. De asemenea caballus este format din cal+balus, adică cal de bătălie. El nu putea să dea În românește cuvântul cal. Armăsar, mânz
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
Învățat corect pe daci și cum se numea noua limbă<footnote citat preluat de pe internet cu sursă necunoscută. footnote>. Despre filiația latină-română iată ce scrie D`Hauterive (Memoriu asupra vechei si actualei stări a Moldovei, Ed. Acad., p 255-257, 1902): «Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puțin În firea celei dintâi firi romane, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi si dacă nu m-aș teme
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
dau o Înfățișare paradoxală acestei observații juste aș zice că ea e cea mai nouă dintre toate, sau cel puțin a aceea În ale cărei părți se găsesc mai puține urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba latinească În adevăr se trage din acest grai, iar celelalte limbi mai ales moldo veneasca sunt Însuși acest grai». Herodot (Cartea II) ne transmite că faraonul Psametic al Egiptului (700 Î.H.) a menționat: Am făcut multe experiențe În viața mea
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
alta decât tradiția dacică, astfel că, devine necesar să cercetăm ce a reprezentat Crăciun pentru această tradiție, iar în acest scop putem să ne raportăm la o civilizație contemporană din antichitate, și anume, la civilizația greco-romană. Etimologic, „crăciun” vine de la latinescul creatione, astfel că face trimitere la „ciclu”, „veac”, „eon”; cum personajul cu acest nume este arătat în tradiția românească ca „Bătrân”, „Moș”, îl asimilăm imediat cu zeul timpului, tată al zeilor la greci și romani, și anume Cronos sau Saturn
POVESTEA SFINTEI SĂRBĂTORI A CRĂCIUNULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361251_a_362580]
-
Ungaria. Va vizita Cluny, Chartres și Brogne, apoi abația normandă Bec, Insulele Britanice, Spania. Deși pe vremea aceea erau la modă pelerinajele în Palestina, Gerard va alege calea opusă, ajungând în cele din urmă la Pécs. Ținând acolo o predică latinească, el îl va uimi pe craiul maghiar. Acesta îl va convinge să-l însoțească până la Oradea, cetate proaspăt cucerită de unguri, unde venețianul va mai ține o predică. La curtea regelui Ștefan I, Gerard va avea rolul de dascăl al
Agenda2005-37-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284188_a_285517]
-
nu a scăpat transformărilor și adâncilor prefaceri ale timpurilor, numele ei cunoscând modificări de substanță, în funcție de importanța ei în diferitele epoci istorice și de evenimentele care i-ai marcat existența. Astfel, Bulevardul Regele Ferdinand a purtat, la început, un nume latinesc și anume „Platea Pontis” - adică strada Podului - datorită faptului că ducea din centrul cetății până la podul de peste Someșul Mic, pe care îl traversa. Pe la jumătatea secolului al XV-lea, denumirea latină a fost înlocuită cu cea ungurească, „Hydwcha”, având aceeași
CALEA REGELE FERDINAND, PUNTE PESTE VEACURI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384438_a_385767]
-
declară: „acasă e locul unde deschid ușa și mă întâmpină soția și copiii”; Vasile Maftei, un pensionar din învățământul românesc, de loc din Zăpodeni-Vaslui, Vasluiul lui Ștefan cel Mare, care a bătut turcii și la Podul Înalt, ne reamintește expresia latinească „Ubi bene - ibi Patria”, care înseamnă „unde mi-e bine - acolo îmi este Țara”, dar precizează, nu doar sentimental, ci românește: „la români expresia nu are substanță”. Și spune și de ce: „fără Țară, eu al cui aș fi? Și dacă
DESPRE DORUL DE-ACASĂ, ANTOLOGIE COORDONATĂ DE ION N. OPREA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384600_a_385929]
-
viață și în istorie pentru iubire și pentru a face cât mai mult bine în existența sa, dar ce se întâmplă pe Terra de multe ori arată exact contrariul... - Păcat! Se pare că societatea nu a evoluat prea mult dacă latinescul ”Homo homini lupus” încă ne reprezintă, în egală măsură, ca indivizi și ca mase. Ne schilodește sufletul ura. Și ne îmbolnăvește. Ne erau de ajuns cancerul si calamitățile naturale! Dar nu cred că se mai poate schimba ceva: probabil că
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
fost crescut de mama sa, de bunica după tată, Păuna Greceanu, și de unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, ceea ce i-a prilejuit primirea unei educații alese. Copilăria și-a petrecut-o în casele părintești din București, deprinzând carte grecească și latinească, dovedindu-se iscusit la învățătură. Murind cei doi frați ai săi mai mari, toată moștenirea părintească rămâne tânărului Cantacuzino. Se căsătorește cu Marica, nepoata lui Antonie Vodă din Popești. În 1678, unchiul său, Șerban Cantacuzino ajunge domnitor, astfel că tânărul
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
Lucian Blaga avea perfectă dreptate când spunea, în Trilogia culturii, că vechii greci au fost cuceriți numai sub raport militar de romani, dar i-au cucerit spiritual pe aceștia. Una dintre funcțiile cele mai importante exercitate de Ananke este cenzura (latinescul censura - control). Ananke efectua - se poate spune așa - o cenzură cosmică. După cum același Lucian Blaga vorbea, în cadrul sistemului său filosofic, de o ,,cenzură transcendentă’’, pe care o instituie Marele Anonim (metafora blagiană pentru divinitate) pentru a opri cunoașterea paradisiacă. Deci
Autocenzura sau ceea ce ne lipseşte Prof. univ. dr. Ovidiu GHIDIRMIC [Corola-blog/BlogPost/93423_a_94715]
-
212, legenda spune că, În timpul asediului orașului Siracuza, grecul Arhimede, care, nederanjat de iureșul luptelor dimprejur, desenase pe nisip o figură geometrică și era adâncit În studierea ei, i-a adresat soldatului roman care Îl amenința cu sulița celebrele cuvinte latinești: noli tangere meos circulos - să nu te atingi de cercurile mele! Nu este imposibil, prin urmare, ca printre grecii din timpul lui Alexandru cel Mare să fi existat călători la Roma, deprinși să vorbească latina sau care știau măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În demența mea, am sperat că poate vreuna dintre ele are un sens ascuns, care să deschidă povidențial o pistă pentru dezvoltări ulterioare. De pildă, la un moment dat, mi-a ieșit un șir ce părea să conțină două cuvinte latinești: MANU REX CDL. La descifrare Însă m-am blocat. Bun: să spunem că ar fi fost vorba de „mâna regelui” - care mână și care rege, nu contează. Ce semnificație putea avea Însă grupul de litere care rămânea: CDL sau DLC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-nvețe carte, la părintele Micodim care-i deslușise primele litere pe un vechi Evangheliar, la preacuviosul Afanasie care-i arătase fraza ritoricească, la munții Neamțului pe unde hoinărise întovărășit doar de-un Octoih, la Barzovie-Vodă care-l învățase elineasca și latineasca, la moș Pafnutie care-l învățase a fluiera în dește, la mătușa Despina care-l scăpase de râie, la toți cei care, într-un fel sau altul, îi desăvârșiseră personalitatea. Tuturor acestora le aducea acum mulțumire în cuget și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
târziu, imperiu. Ivan a fost ultimul Mare Cneaz al Moscovei și primul Țar al Rusiei. Numele conducătorului statului rus a fost împrumutat de la monarhii autocrați ai Imperiului Bulgar și mai apoi ai Serbiei. Cuvântul "țar" derivă cel mai probabil din latinescul Caesar devenit pe filiera slavonă țesar fiind înrudit cu titlul germanic Kaiser. Deși în 1721, Petru cel Mare s-a proclamat împărat, termenul de "țar" a continuat să fie folosit până în zilele noastre pentru a defini conducătorii ruși. Ivan cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cultură, grâu, secară, meiu, orz, alac, parâng, tot astfel, pământ, câmp, arie,falce, moină, câteva unelte între care jug, furcă, secere, arat (în locul plugului), toate sunt de origine latină. De asemenea, în viticultură și grădinărit folosim, în principal, tot denumiri latinești: vie, viță, poamă, must, vin, vinaț, poașcă, oțet, coardă, lăuruscă, călcătorul și cada, beat, bețiv, a îmbăta, ceapa, aiul, varza, curechi, ridichea, napul, pepenele, lăptuca, lintea și leguma. O parte dintre arborii fructiferi - mărul, părul, cireșul, nucul, gutuiul, pomăt (în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]