1,589 matches
-
primar al Sibiului între 1640 și 1643, iar apoi comite între 1645 și 1648. Valentin Franck a urmat liceul din Sibiu. După terminarea liceului, Valentin Frank continuă studiile în Germania, la Universitatea din Altdorf de lângă Nürnberg. Începe să scrie versuri latinești și, în special, lucrări cu caracter literar, istoric, filosofic și științific, majoritatea în germană și latină. În 1663 publică volumul "“Breviculus Pyrotehniae”" cu exemple practice în domeniul pirotehnic. Volumul dovedește că a avut acces la manuscrisul primului rachetist din lume
Valentin Frank von Franckenstein () [Corola-website/Science/310406_a_311735]
-
înrudit, se spune, pe linie maternă, cu Daniel O'Connell, un important politician irlandez din prima jumătate a secolului al XIX-lea, cunoscut în folclor ca „Eliberatorul”. Cuvântul "„Joyce”" ar proveni, conform lui Richard Ellmann din franțuzescul "„joyeux”" ("fericit") sau latinescul "„jocax”", un nume predestinat pentru un scriitor ce va considera literatura „duhul sfânt al bucuriei”. Fire expansivă, veselă și aventurieră, John Stanislaus Joyce a avut o viață foarte diversă. În 1859, a fost înscris de părinți la colegiul catolic St
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
a (din latinescul: "gratia"; "gratiae"; "gratus"; însemnând de la "frumusețe", "farmec", trecând prin "binefacere", "recunoștință", "favoare", până la "iertare", "indulgență") este un act de clemență (iertare), dictat din considerente social-politice și de politică penală, prin care puterea de stat (Președintele României sau Parlamentului României) dispune
Grațiere () [Corola-website/Science/337584_a_338913]
-
bisericii din Cristești cu hramul Sf.Mihail și Gavriil, 1854); Kiriacodromion, Sibiu, 1855 (Cu mai multe însemnări: “...un nebunatic din Italia ce îl cheamă Musolini ca să facă propagandă...”; “Trupele române învingătoare au trecut peste Lacul Balaton. Sept.1919”; o inscripție latinească din 1860 făcută de preotul “Maximilian Popovici, preot în Bănești și Cristești”; o altă inscripție din anul 1856 se referă la donarea acestei cărți pentru biserica din Cristești, pe când era preot la Bănești, Maxim Popovici, iar la Hălmagiu era protopresbiter
Biserica de lemn din Cristești () [Corola-website/Science/316824_a_318153]
-
spate. ul a fost conceput inițial pentru a îmbunătăți imaginea estetică a unei persoane, fie ea femeie sau bărbat, însă în timp a căpătat și funcții medicale. Denumirea cuvântului corset provine din francezul „corps“, care la rândul său provine din latinescul „corpus“, amândouă însemnând corp. De-alungul timpului s-a creat profesia de „corsetar“ (persoană care face corsete) și afacerea numită „corsetărie“. În Antichitate, anumite femei din Grecia și Imperiul Roman obișnuiau să-și înfășoare trupurile cu benzi late din material pentru
Corset () [Corola-website/Science/318872_a_320201]
-
Meranien) a fost o formațiune statală din cadrul Imperiului romano-german, cu o existență de scurtă durată, de la 1153 la 1248. A mai fost numit Ducatul de Dalmația, dat fiind că includea litoralul nordic al Dalmației. Numele de "Merania" derivă de la cuvântul latinesc "mare", cu referire probabilă la fâșia de coastă a Golfului Kvarner de la Marea Adriatică, la apus de orașul actual Rijeka din Croația, care aparținea Mărcii de Istria. Ducatul a fost creat ca un fief imperial de către Frederic I "Barbarossa" din dinastia
Ducatul de Merania () [Corola-website/Science/324951_a_326280]
-
componența comunei Lăpuș, fiind de altfel cea mai populată așezare rurală din Țara Lăpușului. Etimologia numelui localității este discutată: din substantivul lăpuș (= *lopus) „brusture” (Telekia speciosa) sau din hidronimul Lăpuș, el însuși putând proveni, fie conform legendei nedemonstrabile protocroniste din latinescul "lapis" (piatră, lespede), fie mai probabil din cuvântul maghiar "lápos" (teren mlăștinos, neted, plat). Satul Lăpuș este situat pe râul Lăpuș, la 12 km distanță de orașul Târgu Lăpuș, în partea de centru-nord a zonei etno-culturale Țara Lăpușului. Se află
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
la cele mai bune aproximații. Termenul este adesea folosit derogativ în literatura academică, probabil cel mai comun caz este cel al sociologilor, mulți dintre aceștia tinzând să prefere explicațiile structurale în detrimentul explicațiilor bazate pe acțiunile raționale ale indivizilor. Folosirea formei latinești "Homo oeconomicus" este în mod cert stabilită de mult timp; Persky (1995) o atribuie lui Pareto (1906) însă notează că poate fi mai veche. Conform Dicționarului explicativ al limbii române, "Homo oeconomicus" este un om conceput de economiști ca o
Homo oeconomicus () [Corola-website/Science/299901_a_301230]
-
cuvinte care desem nează lucruri asemănătoare. Dau un singur exemplu: pentru denumirea calului noi folosim următoarele cuvinte: cal, armăsar, iapă, murg, cârlan, mânz, fiecare desemnând o anumită particularitate a categoriei generale de cal. Specialiștii noștri spun că iapă vine de la latinescul equa, dar acesta desemnează un termen general, căci din aceeași rădăcină avem equus, la masculin, desemnând armăsarul. De asemenea caballus este format din cal+balus, adică cal de bătălie. El nu putea să dea În românește cuvântul cal. Armăsar, mânz
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
Învățat corect pe daci și cum se numea noua limbă<footnote citat preluat de pe internet cu sursă necunoscută. footnote>. Despre filiația latină-română iată ce scrie D`Hauterive (Memoriu asupra vechei si actualei stări a Moldovei, Ed. Acad., p 255-257, 1902): «Latineasca, departe de a fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puțin În firea celei dintâi firi romane, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi si dacă nu m-aș teme
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
dau o Înfățișare paradoxală acestei observații juste aș zice că ea e cea mai nouă dintre toate, sau cel puțin a aceea În ale cărei părți se găsesc mai puține urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba latinească În adevăr se trage din acest grai, iar celelalte limbi mai ales moldo veneasca sunt Însuși acest grai». Herodot (Cartea II) ne transmite că faraonul Psametic al Egiptului (700 Î.H.) a menționat: Am făcut multe experiențe În viața mea
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
care are rolul de autoritate executivă oficială din cadrul Consiliului Local al municipalității. În lume există o varietate de legi locale și obiceiuri în ceea ce privește puterile și responsabilitățile primarului, cât și în privința metodelor de a ajunge primar. Termenul de „primar” provine din latinescul vulgar (limba populară) „primarius”, care înseamnă „primul, principalul, de prim rang”. Varianta franceză a cuvântului este "maire" (provenit din latina "major"). În Germania și în Țările de Jos magistratul șef al unui oraș era numit "magistru al cetățenilor" (G. "Bürgermeister
Primar () [Corola-website/Science/299835_a_301164]
-
acest loc a fost un oraș înființat de dacii antici, care trăiau pe teritoriul actual al României, Republicii Moldova și parțial pe cel al Ucrainei. Orașul s-ar fi numit "Petridava" sau "Klepidava", termeni ce provin din grecescul "petra" sau din latinescul "lapis", ambele însemnând "piatră" și din sufixul dac "dava" care însemna "cetate". Camenița actuală este atestată documentar din 1062 ca oraș al Rusiei Kievene. În 1241, el a fost distrus de invadatorii mongoli. În 1352, el a fost anexat de
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
orașul este cunoscut ca "Kladovo" (Кладово), în română că "Cladova", și în limba germană că "Kladowo" sau "Kladovo". În timpul Imperiului Român, numele orașului a fost "Zanes" în timp ce fortificațiile au fost cunoscute că "Diana" și "Pontes" (de la grecescul "pontos"-"mare", sau latinescul "pontem" - "pod"). Împăratul Traian a ordonat să se construiască o serie de forticații în zonă și podul care este cunoscut azi că Podul lui Traian, acesta a fost construit peste Dunăre, un capăt se află în Cladova iar celălalt pe
Cladova, Bor () [Corola-website/Science/318243_a_319572]
-
și coreeană. Prin urmare japoneza, chineza și coreeana dispun de un vocabular de neologisme comun (pe lîngă vechile cuvinte chinezești) într-un mod similar cu existența în Europa a unui vocabular comun de termeni compuși relativ recent din vechi cuvinte latinești sau grecești. Din vocabularul japonez se pot menționa numeroase cuvinte care au pătruns și în limba română. Cea mai mare parte din ele se referă strict la cultura și tradițiile japoneze, ca de exemplu: "haiku", "karaoke", "origami", "sushi", "kimono", "karate
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
din domeniul nobiliar, (de exemplu, plonezul "rycerz" ("cavaler") este derivat din germanul "ritter", iar polonezul "herb" ("însemn heraldic") este derivat din germanul "erbe" ("moștenire prin dreptul sângelui")] Pentru aristocrația poloneză mai pot fi folosite cuvinte precum polonezul "rycerz" - "cavaler" sau latinescul "nobilis" (plural: "nobiles"). Nobilii foarte puternici și bogați se numeau și magnați. Este posibil ca șleahta poloneză să fi fost clasa războinicilor slavi, care formau un grup distinct în rândul triburilor antice poloneze. Aceasta este doar o presupunere, deoarece există
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
și a creat un sentiment al unității aproape naționalist, ca și o mândrie a originilor aristocratice ale tuturor șleahticilor din perioada Libertății de Aur ("złota wolność"). Cunoscătorii de limbă latină erau numeroși, cei mai mulți șleahtici amestecând fără greutate cuvintele poloneze și latinești în conversația de zi de zi, ("macaronism" — de la italienescul "macaroni"). În formele de început, idealiste, sarmatismul a părut o mișcare culturală salutară care promova credința, cinstea, mândria națională, curajul, egalitatea și libertatea. Sarmatismul punea însă o clasă socială mai presus
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
dintre puterea ecleziastică și cea seculară prezentă în Biserica Catolica și păstrată de Protestantismul teritorial. Această aripă a Reformei a fost numită „radicală” fiindcă milita pentru o reformare completă, până la rădăcină, a Bisericii și a Statului [cuvântul radical provine din latinescul radius - rădăcină]. Mișcarea radicală era constituită din multe grupări distincte, între care existau vaste diferențe și puțină cooperare. Aceste grupări au fost considerate a fi parte din aceeași mișcare, din , datorită unor elemente comune de doctrină sau practică. Ceea ce le
Reforma radicală () [Corola-website/Science/303655_a_304984]
-
ul (din latinescul "nihil", nimic) este o poziție filozofică care susține că a fi, în special trecutul și prezentul existenței umane, nu are nicio însemnătate obiectivă, scop, adevăr comprehensibil, sau vreo valoare esențială. Nihiliștii afirmă, în general, unele sau toate din următoarele: Așadar
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]
-
adjectivala. Participiul poate avea următoarele compliniri: Participiul poate exprima părți de propoziție care țin de natură să adjectivala, adică poate fi: În gramaticile limbii franceze se iau în seamă un participiu prezent și unul trecut. Participiul prezent provine din gerunziul latinesc, aceeași formă care este la originea formei numite gerunziu în gramaticile românești: "cantandum" > "chantant". La verbele regulate la acest mod, se formează din rădăcina formei de indicativ prezent, persoana I plural (aceeași că a indicativului imperfect), cu sufixul "-ant". În
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
realizat o activitate intensă pentru a identifica toate aluziile lui Poe, în special Thomas Ollive Mabbott, deși alți savanți sugerează că numele din cuprinsul poemului trebuie să fi fost folosite numai datorită sunetelor lor poetice. Titlul însuși sugerează jalea (din latinescul "ululare"). Numele ar putea fi, de asemenea, o aluzie la latinescul "lumen", o lumină ce simbolizează întristarea. Naratorul își personifică sufletul ca grecescul Psyche, reprezentând partea irațională, dar atentă a subconștientului său. Psyche este primul care simte că ei merg
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
în special Thomas Ollive Mabbott, deși alți savanți sugerează că numele din cuprinsul poemului trebuie să fi fost folosite numai datorită sunetelor lor poetice. Titlul însuși sugerează jalea (din latinescul "ululare"). Numele ar putea fi, de asemenea, o aluzie la latinescul "lumen", o lumină ce simbolizează întristarea. Naratorul își personifică sufletul ca grecescul Psyche, reprezentând partea irațională, dar atentă a subconștientului său. Psyche este primul care simte că ei merg pe jos și primul care își dă seama că au ajuns
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
în portugheză) ca urmare a exploatării de lemn nativ brazilian, în acel moment singura resursă care este exportată de pe acele pământuri. În portugheză, lemnul brazilian este numit pau-brasil, cuvântul "brasil" având sensul etimologic de "roșu ca un tăciune", format din latinescul "brasa" ("tăciune/jar") și sufixul "-il" (din "-iculum" ori "-ilium"). Hărți maritime au identificat o insulă numită "Bracile" în largul coastei de vest a Irlandei, în Oceanul Atlantic, începând cu 1325, într-un portulan realizat de Angelino Dulcert. Mai târziu, a
Brasil (insulă mitologică) () [Corola-website/Science/331668_a_332997]
-
este o limbă indo-europeană, vorbită în Antichitate, în Dacia și în Peninsula Balcanică de o populatie numeroasă. Este cunoscută numai din ceea ce s-a păstrat în notațiile aproximative din textele latinești și grecești (c. 100 de cuvinte izolate și 2200 de nume proprii). Materialul lingvistic păstrat este sărac: cele mai multe date sunt nume de persoane sau toponime. O inscripție pe un inel găsist la Ezerovo, Bulgaria, este unul dintre puținele materiale lingvistice
Limba tracă () [Corola-website/Science/313999_a_315328]
-
1946, p. 6, col. 1-2, sus. 6. Lumea. Săptămânal literar, artistic, social. Apare în București (23 septembrie 1945 - 16 iunie 1946). 7. Epistola este însoțită de manuscrisele: Cina, Copacul, Invocație, Solilocviu și Stingere. 8. Forma corectă este abstinența. Provine din latinescul abstinentia. 9. G. Mărgărit - Tânguire. Conține cinci strofe, dactilografiate, a câte patru versuri fiecare.
Noi contribuții la bibliografia lui George Mărgărit by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6151_a_7476]