327 matches
-
Herescu au jucat, în interbelic, și joacă și acum un rol esențial: acela de a intensifica acțiunea culturii clasice greco-latine (fundament al culturii europene) și de a combate, cu argumente științifice, aberațiile tracomane. Căci Herescu și, în general, solida școală latinistă modernă din România, nu fac propagandă, ci știință. Iar știința poate fi ignorată, însă nu poate fi escamotată: după decenii de interdicție, ea revine și înlătură falsurile și interpretările tendențioase. În paranteză fie spus, probabil că un motiv serios pentru
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]
-
a alcătuit cărțile: primul volum din Milliarium încorporează, într-o versiune revăzută și adăugită - spune Liviu Franga în Notă asupra ediției -, volumul Pentru Clasicism (reiau mențiunea editorului: majuscula îi aparține lui N. I. Herescu însuși). Astfel, ne este redată arhitectura gândirii latinistului, fiind respectată totodată și norma preluării textului în ultima lui versiune antumă. Editorul a adaptat, evident, ortografia autorului la normele actuale, îndreptând tacit și greșelile de tipar din volumele interbelice, iar notele sale personale au fost separate de cele aparținându
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]
-
N. I. Herescu, constituie o triplă metaforă. Mai întâi, a culturii și civilizației greco-romane, pe care se sprijină întreaga Europă. Apoi, a latinismului în cultura română, în care reprezintă patul germinativ din care aceasta își extrage sevele. În fine, a operei latinistului însuși: deși interzisă decenii de-a rândul, aceasta se întoarce acum, la fel de actuală și într-un context la fel de angajant. Studiul introductiv al profesorului Franga, reconfortant prin deplina cunoaștere a domeniului și a operei autorului, este infuzat de un spirit afin
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]
-
Se vede ușor că fără aducerea la zi a acestor cuvinte, lectura celor trei volume de prelegeri s-ar fi preschimbat în supliciu livresc, dar îngrijitorii ediției, Vianu Mureșan și Dana Grigoriu, ducînd la bun sfîrșit un proiect început de latinistul clujean Vasile Sav (mort între timp), s-au achitat de datorie: l-au îmbrăcat pe Lucaciu în cusătura recentă a limbii actuale, spălîndu-l de ingredientele indigerabile ale graiului din trecut. Și totuși aceste ingrediente, oricît de oțioase ar părea ochiului
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
titlul Recviem, sugestiv pentru tema suferințelor poporului rus în perioada dictaturii staliniste. Poemul fără erou, cea mai lungă lucrare a Annei Ahmatova nu a fost publicat decât în 1976. Cercul de prieteni ai familiei cuprinde biologi de marcă, filosofi, filologi latiniști de excepție, muzicieni și melomani de finețe, eleniști și experți în ebraică, psihologi. Aceștia vizitează cuplul Mandelștam, polemizează, lor li se adaugă episodicele „cadre demascate“, spioni ai regimului autoinvitați, care îl flatează pe poet în speranța că acesta ar putea
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
și faptul că, aflând că Dositej părăsește Anglia, bogatul comerciant de porțelanuri, John Levy, s-a oferit să-i fie el însuși profesor de engleză și să-i asigure masa de prânz și cina. Iar Sir William Fordis, un cunoscut latinist și faimos chirurg al vremii, a poruncit ca „toate cheltuielile pentru cărți, haine și banii de buzunar să fie trecute în contul său“. Cum a cucerit el atât de lesne inimile chiar și ale unor englezi reci? Simplu. Conduita-i
Agenda2003-47-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281730_a_283059]
-
și 60 de ani. Între exemplele oferite de Raluca Alexandrescu, două sunt de-a binelea șocante: leagănul civilizației mondiale (să sperăm că numai europene!) s-ar situa în spațiul carpato-danubiano-pontic, iar limba latină s-ar trage din româna noastră! Nici latiniștii cei mai fanatici din secolul XIX, cu excepția lui Petru Maior, n-au mers atât de departe. Ideea nu de la ei provine, ci de la tracologii de dată mai nouă, unii din SUA, organizatori de congrese în patria mumă, pentru care protocronismul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2420_a_3745]
-
în special nemți și austrieci -, însă avea preocupări avansate în materie de psihologie și o viziune spiritualistă, deși nereligioasă, asupra existenței. De asemenea, anii în care însemnările românești sunt redactate într-o limbă etimologizantă, cu nimic deosebită de cea a latiniștilor ardeleni, pun într-o altă lumină reforma lingvistică pe criterii fonetice, pe care, în ciuda opiniei dominante, a patronat-o, la Academie și în spațiul intelectual. Imaginea unui Maiorescu conformist, care urmează cu abilitate curentul principal, e falsă: avem de-a
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
variabile în timp și i-au atribuit conotații simbolice. Literă (preluată din alfabetul grecesc) a alfabetului chirilic folosit timp de secole în cultura română veche, k a fost înlocuit cu c în trecerea la alfabetul latin, substituirea reprezentînd o opțiune latinistă și mai ales o manifestare a voinței de apropiere de ortografiile limbilor romanice moderne (franceză, italiană etc.). K e totuși internațional: din alfabetul grecesc a trecut (cu folosire limitată) în cel latinesc, fiind apoi utilizat diferit în variantele de alfabete
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
Întemeierea societății Junimea (1863-1864) și apoi apariția "Convorbirilor literare" (1867) au marcat reluarea dezbaterii privind identitatea culturii și a literaturii române. De această dată, argumentele erau însă de ordin istoric, evoluționist și criticist, net antiraționaliste, drastic opuse celor ale adversarilor latiniști. Deși se declarau deschis europeni, aceștia ignorau una din cerințele esențiale ale axiologiei moderne, anume respectarea specificului valorilor. În replică, axiologia practicată de junimiști pleca nu de la ierarhizarea, ci de la definirea și respectarea granițelor fiecăreia dintre valori (istorice, artistice, juridice
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
latinizant-istorică a Școalei Ardelene) ci o atitudine de scriitor, literat, dornic de a fi citit și înțeles de contemporani (chiar dacă uneori cădeau în excesele vorbirii ardelenești). Am putea spune, în termenii de astăzi, că aceștia ar fi fost "populiști", în timp ce latiniștii puriști manifestau un istoricism "elitist". Aceste două tendințe se continuă și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Excesele latinismului lui A. Treboniu Laurian (1810-1881) din Tentamen criticum in originem, derivationem et formam linguae romanae in utraque Dacia
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
cu etimonul latin. în explicarea sensurilor, a expresiilor și a sintagmelor libere în care intră oră ("la optu ore înainte de amedia", "la or'a septe", "in ora septima", "d'in ora in ora", "ora de lucru" etc.), autorii, consecvenți purismului latinist, nu foloseau deloc termenul ceas. Oricum, dicționarul atestă construcția cu numeralul cu valoare adjectivală, "douesprediece ore", care justifică opțiunea normei de azi pentru ora douăsprezece. Pentru a înțelege cum se formulau indicațiile temporale precise în limba mai veche, putem urmări
Ora unu, ora două by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15569_a_16894]
-
din Cronica de Crăciun a lui Caragiale, în care copiii lui Caracudi și ai gentilei sale soții Florica - "eminenta profesoară de istorie" - primesc, pe rînd, în ordinea nașterii, numele Traian, Decebal (prestigiul maxim aparținînd mitului fondator), Aurelian (ținînd de moda latinistă a numelor romane), apoi Mircea și Dan (nume semnificative pentru reînvierea romantică a trecutului medieval); în aceeași linie istorică, fetițele primesc numele necalendaristice Despina și Kiajna (grecesc și slav). Tot la Caragiale, într-o Cronică de joi, e prezentată dezbaterea
Onomastica și moda culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9611_a_10936]
-
Ungureanu - i se dă ce i se cuvine. De ziua lui, i se închină în Vasiova o poezie entuziastă: " Pentru astă trudă mare/ Vecinic recunoscători/ Am venit astăzi la tine/ Noi, ai tăi admiratori/ Ca să poți ridica neamul." Bineînțeles că latinistul nostru nu era tocmai cel chemat pentru a ridica neamul, dar să ne închipuim aceste versuri recitate cu glas tunător în pragul cancelariei profesorale! Cum nici la matematică urmașii lui Tata Oancea nu se descurcau - sau, poate, fiindcă Tata Oancea
O epopee critică eroi-comică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17157_a_18482]
-
Dicționariul limbei române, tom II, fasc. 7, 1874), în care odalisca era o "muiere în serviciul surorilor, fiielor și muierilor sultanului; și muiere destinată la plăcerile sultanului".(Pentru a nu cădea în efectul pitoresc ieftin al reproducerii unui sistem ortografic latinist, care maschează de multe ori calitățile reale ale textului, am actualizat ortografia; dincolo de ea, rămîne însă o anume expresivitate involuntară a registrului popular-arhaic folosit de autori). Dicționarele noastre, care și-au impus de mai multă vreme principiul de a nu
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
în anonimat, apoi, a geniului e o postură livrescă ("Firescul meu este livrescul")". Credem a vedea în duhul facețios al Divinului și expresia unei naturi balcanice (în fond, el e congener cu personajele din Bietul Ioanide, fanarioți trecuți prin Școala latinistă, lucru confirmat de limba pe care o vorbesc, după cum notează I. Negoițescu), caracterizate prin sociabilitate, prin aspirația de-a comunica, prin volubilitate, prin disponibilitatea față de toate temele "arzătoare" sau numai "la ordinea zilei". Altfel spus, o extrovertire doritoare de-a
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
mai ales față de avangardă) un reflex al dorinței lor de a fi continuatorii unei tradiții, dar ai unei tradiții culte, nu arhaice, rurale, folclorice (delimitându-se, astfel, de "maestrul" lor, L. Blaga), ai unei tradiții cărturărești care ar îngloba curentul latinist, Școala Ardeleană, pașoptismul, Junimea etc. În perioada aceasta cețoasă și romantică a începuturilor, contribuția beletristică cea mai importantă a "cerchiștilor" a reprezentat-o producția baladescă, o influență hotărâtoare exercitând-o asupra lor atât Goethe, cu care-i familiarizase Blaga, cât
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
ce alcătuiesc eposul prezentului nostru istoric, al celor ce am trecut pragul noului mileniu. îl preocupă îndeosebi integrarea europeană, ,ideie izbăvitoare", încă în 1957, cînd rostește un cuvînt la Radio Paris, cu prilejul morții prietenului său, Grigore Gafencu. Acesta, relevă latinistul, era considerat, nu doar de celelalte grupuri naționale ale exilului, ci și de ,capetele gînditoare din Occident", drept unul din cei mai însemnați ,europeni". Spiritul internațional și conștiința europeană i-au inspirat strălucitului politician cele două lucrări de căpetenie ale
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
unei condițiuni sine qua non studiului latinei în gimnaziu”. Rareori un omagiu a fost mai adevărat și mai expresiv decât acesta, datorat unui tânăr de 23 de ani, care se va dovedi, nu peste mult timp, adversarul redutabil al exagerărilor latiniste, atât în limbă și în scriere, cât și în istoria dreptului și, în general, a civilizației. Obiectivitatea clasicilor a fost pentru Maiorescu o lecție temeinic învățată. Ideile principale ale disertației din 1863 se regăsesc în studiile majore din anii 80-90
„Pentru ce limba latină…“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5177_a_6502]
-
se poate mândri pe bună dreptate. Redactori la revistă au fost, în anii ’70, ’80, Virgil Nistor, Aurel Sorobetea, Mircea Ghițulescu, Constantin Cubleșan, generații diferite, peocupări diverse, temperamente și crezuri estetice complementare, armonizate în funcție de cerințele revistei. Ultimul angajat a fost latinistul Vasile Sav. Cei care am dorit să o relansăm, înnoită, revista, după ’89, apoi după 2000, redactori vechi sau noi, am mizat de această dată nu pe poezie, aflată într-o retragere generală, pe exercițiul critic și pe eseistică, pe
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
sînt "putrefiați de cultură", dar se rezumă la antichități. Ultimul citește cu deliciu Virgiliu. Primul cercetează străvechi ilustrații pornografice și o rețetă "ad excitandem" în latină. Copiii lui Hagienuș văd în cărțile tatălui doar potențiala valoare materială. Sînt neliniștiți că latinistul le-ar putea înstrăina, "dezmoștenindu-i". Sultana, anticăreasă de mobilă, leagă luxos volume vechi, cu conținut indiferent, doar pentru a decora biblioteci. Ioanide are și lecturi mai recente, de pildă Freud pe care îl califică, referindu-se la Complexul Oedip, drept
Lecturile personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10439_a_11764]
-
-l împiedică pe profesor să publice nu știu ce ediție cu versiunea latină a unor poezii de Eminescu. Sau poate tăierea limbii a fost propusă de un alt nebun, un anume Mihail Ilovici, poet căruia Rîpeanu i-a respins un manuscris. Profesorul latinist l-a atacat, cred, pe Ion Dodu Bălan, care l-a prigonit împiedicîndu-l să plece la nu știu ce congres, deși profesorul a fost distins la un concurs de compuneri în latinește, ținut în Franța. Un poet, pe nume Gh. Chivu, vorbind
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
ingineri constructori, deoarece mult timp - atunci cînd piața nu o cerea imperativ - formarea acestora a fost neglijată. Astăzi desființăm secții - "nerentabile" - de limbi clasice fără a ne întreba ce vom face dacă mîine vom avea nevoie de eliniști sau de latiniști. Problema demografică. La jumătatea anilor '90, locurile din învățămîntul universitar de stat s-au "liberalizat"(pentru a contrabalansa ascensiunea universităților private), adică s-a trecut la formula - benefică pentru toată lumea - "cu plată". Numărul locurilor n-a mai fost fixat la
Învățămăntul universitar by Mihai Maci () [Corola-journal/Journalistic/9486_a_10811]
-
Nu și în influența asupra lumii culturale românești. Dezavantajul canonicului de la Blaj a fost faptul că a activat în condițiile politice limitate ale românilor din Transilvania de dinainte de Unire și că filologia ardeleană era receptată dincolo de Carpați prin prisma exagerărilor latiniste, combătute virulent de Titu Maiorescu. Dar Timotei Cipariu a trudit ca un benedictin la tezaurizarea patrimoniului cultural românesc de până la el (psaltiri, tetraevangheliare, pravile, ceasloave, liturghiere, mineie etc.), adunat cu mult zel în excepționala bibliotecă personală și selectat în 1858
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
pentru specialiști, demonstrând ceea ce Nicolae Manolescu numea - în alt context - "tristețea erudiției", adică perimarea și definitiva istoricizare. Timotei Cipariu a contribuit la impunerea temporară a principiului etimologic în scrierea limbii române, până ce nu a biruit, în revanșă, principiul fonetic. Purismul latinist în vocabular și etimologismul în scriere au fost forme de retardare a limbii române, forme de rezistență la o modernizare absolut necesară și firească, dar temporar obturată. De cealaltă parte se află opera foarte diversă a literatului iluminist, preocupat de
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]