333 matches
-
întrebat. - E pe moarte, a răspuns fără ocolișuri călugărul, din pricina unei boli spurcate. Ne-am dat înapoi spre ușă. - Nu vă fie teamă, nu e nicio primejdie pentru cine n-a avut cu ea relații carnale. Așezați-vă liniștiți pe lavița aia, ne-a îndemnat el. Rezemată de un perete, am văzut o altă saltea, cea a lui Garibaldo. L-am întrebat ce căuta în acel loc necurat, și el, în timp ce încerca răbdător să o facă să bea ceva pe muribundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
zică un cuvânt, dar asta nu înainte ca slujbașii să fi coborât din tavan marele cerc de fier cu cele douăzeci și șase de lumini, spre a fi stinse. Odată ajunși în mica sa odaie, am luat loc pe o laviță și, cu o anume jenă, mi-a spus: - Sosești la momentul potrivit. Există o problemă pe care trebuie s-o rezolvăm. Știm tot ce s-a-ntâmplat, dar nu avem încredere în Grasulf. L-ai adus cu tine și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
felurite culori, care dădea într-un peristil dreptunghiular, totul împrejmuit de un portic cu coloane având, în mijlocul unei grădini, o fântână cu trei jeturi înalte. Peste tot erau flori și arbuști de toate speciile și culorile. Giuliano stătea pe o laviță de piatră lângă fântână și citea un sul de pergament. Avea pe el doar o tunică simplă de bumbac alb. Ne-a primit politicos și a voit să știe cine eram. I-am întins scrisoarea de la Gundeperga și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
venit de unul singur acasă la mine. Eu mă ațineam pe lângă vatră și, în timp ce slujitorii mei se dădeau cu fruntea de podea în fața lui, eu nici măcar nu m-am sculat de pe scaun. A luat loc tăcut în fața mea pe o laviță și ne-am privit în ochi. După care, fixându-mă cu un deget, a spus: - De ce nu izbutesc să am ascultarea celor pe care-i iubesc cel mai mult? M-am aplecat spre el, deși flăcările îmi frigeau fața. - La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de sosirea noastră. Ne-a poftit să trecem de ușa încăperii de primire, slăvindu-l pe Domnul pentru cinstea de a ne fi trimis până acolo, după care ne-a lăsat într-o odaie unde nu se afla decât o laviță. La scurt timp și-au făcut apariția abatele și o mână de călugări, și ei trași la față, dar surâzători. Fără să ne întrebe ceva anume, au binevoit să spunem împreună Tatăl Nostru. După care abatele s-a apropiat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
anume, au binevoit să spunem împreună Tatăl Nostru. După care abatele s-a apropiat și ne-a dat sărutarea de pace. Între timp, s-au arătat și alți călugări, cu lighenașe pline cu apă. Ne-au pus să stăm pe laviță, ne-am scos încălțările, ne-au spălat pe picioare și ne-au șters. Tânărul meu însoțitor era în mare încurcătură, și a trebuit să-i fac semn să se supună în liniște acelui canon. Abatele, ridicându-și ochii către cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mai cred: regele ar da orice ca să rămână singur cu nevestica ta. Spre a-și face și mai credibilă minciuna, l-a dus la o fereastră de unde se vedea cum Rodoald și Zubeta râdeau, așezați unul lângă altul pe o laviță. De fapt, își spuneau niște banalități oarecare, dar de la distanța aceea Eribert a văzut ceea ce mintea lui voia să vadă. Orbit iremediabil de gelozie, a năvălit mânios în grădină și l-a ucis pe Rodoald cu o lovitură de pumnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în bară original... Și atunci încremenesc. Mă trece o transpirație rece. Memoriul. N-am văzut niciodată acel memo pe biroul meu decât când a fost prea târziu. Știu că nu l-am văzut. Și dacă... O, Doamne. Mă prăbușesc pe lavița de lângă fereastră, cu picioarele ca de gumilastic. Și dacă acel memo mi-a fost pus de cineva pe birou ? Dacă mi-a fost strecurat sub un maldăr de hârtii după expirarea termenului limită ? Inima începe să-mi bubuie tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aceste supoziții, în secolele X-XI acest sistem a fost mai rar utilizat, poate doar în cazul solului umed, când pereții locuințelor aveau nevoie de mai multă stabilitate. Locuințele aveau în dotare câte o vatră simplă (circulară, ovală), situată pe o laviță cruțată (B1, de la Bârlad-Valea Seacă), făcută direct pe podea, cu lipitură și având gardină din pietre pe margine (L1-L3, de la Dodești, B2 - Simila) ori construită pe un „pat” din pietre de râu, cu lipitură (Simila-Zorleni). Totodată, se păstrează și cuptorul
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
vestică a orașului Bârlad, în satul menționat, cu prilejul cercetării unei așezări de tip Sântana de Mureș s-a descoperit o locuință de formă rectangulară, de 2m lungime x 2,8m lățime, prevăzută cu o vatră circulară plasată pe o laviță cruțată din marginea nordică. Materialul ceramic a permis datarea locuinței în veacurile IX-X. Cercetare V. Palade, 1961. Materialul inedit se află în colecția Muzeului „Vasile Pârvan” Bârlad. Bibliografie: Teodor 1997c, p. 162-163. 128. Vaslui a) Drăghici: În spatele Spitalului Vechi (Drăghici
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
ce se crease, Abatele n-ar șovăi să-l dea pe mâna Inchiziției; acum în mânăstire nu mai e pic de liniște, biblioteca rămâne deschisă până târziu, cărțile pline de praf și roase de molii sunt scoase de pe rafturi și lavițe. Pare să se stârnit un vânt de primenire ce-ar putea deveni periculos și ar scăpa de sub control. Acel Campanella, atunci când stă de vorbă cu confrații, se face ascultat, nu-i scapă din vedere nimic, discută prin argumente pro și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lui, în aceeași poziție ca în fotografia de pe policioară făcută când se întorsese el de pe front, apoi părinții, tineri, și fratele lui, mort de tuberculoză la șapte ani. Totul era ca atunci, masa de lemn negeluit, scaunele scunde, fără spetează, lavița cu cerga înflorată, covorul de pe perete înfățișând căprioare care vin să se adape. Își amintea fiecare detaliu, redesco perindu-l cu bucurie. Era atât de fericit, încât îi dădură lacrimile, nu și le putea opri, nici nu voia să le
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ea ridică privirea din farfuria unde mân carea se sleise. Cum o simți că iar începe să plângă, adăugă : — O să plouă iar, o să mergem să adunăm crengi. Și o să ne plimbăm... Ea îi luă șervetul de la gât, trase scaunul până la laviță și îl întinse pe pătură. Îl dezbrăcă cu totul și îl frecă, pe îndelete, cu prosoape umede. Apoi își rândui cutiile cu alifie și îi unse, cu băgare de seamă, tălpile care se lățeau direct din coapse. — Ești numai o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
De partea dreaptă a acestui arc, pe un plai ce nu se rădică mult peste nivela drumului, era situat colosalul portic, o construcție într-adevăr minunată, încăpătoare de 1500 persoane. Înlăuntrul acestei clădiri erau așezate de-a lungul mese și lavițe de brad. Pe stâlpii din mijloc atârnau marcele țărilor române ș-o sumă de flamure mici. În fine aranjamentul dinaintea porticului, stătători din mai multe șiruri de cetine împlîntate în pământ, împodobite cu drapele, era de-o frumuseță rară. Acum
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
au fost prevăzute cu spații noi, cum ar fi: dormitorul, sufrageria, bucătăria și baia. Când casele aveau o singură încăpere și tindă (sală), anumite atribuțiuni erau preluate de către cea din urmă. Aici se aflau soba cu vatră și cuptor, lavițele cu gălețile cu apă, anumite provizii și tot aici se pregătea hrana. În singura cameră de locuit aveau loc activități gospodărești dintre cele mai diverse, aceasta servind și de dormitor. În casele cu două camere și tindă centrală (sală), o
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
un vechi ritual. În sipet se țineau cele mai de preț odoare ale casei: ștergarele de cap și piepții de borangic, betele, obiectele de podoabă sau actele de proprietate. Masa cu două scaune era așezată la fereastră, sipetul în colț, lavița și patul pe lângă perete, toate fiind rânduite cu multă grijă. Camera de locuit sau odaia de zi avea o anumită organizare. În partea stângă a ușii de la intrare era amplasată vatra sau soba. Mai recent, aici se află la unele
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
foc în tindă. În colțul dinspre răsărit se afla icoana, iar între aceasta și sobă se află patul. Masa joasă, cu trei picioare, se afla în preajma sobei. În funcție de dimensiunea camerei, mai existau un pat, amplasat pe latura paralelă cu primul, lavița, dulapul-colțar pentru vase și blide, și o masă înaltă la fereastră. O asemenea organizare a interiorului se mai întâlnește doar la casele bătrânești. Noul a pătruns, cum era firesc, și în amenajarea locuințelor de la sate, mai ales în casele familiilor
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mai faca si alti mistou de mine in plm". Iată și o întrebare cu schepsis: „adica injineru care nu se poate esprima notoriu e prost?" Ce pot să-i răspund, decât că dacă nu e prost, să stea cuminte pe laviță și să nu încerce să se „esprime notoriu". Și voi încheia seria acestor exemple, luate de pe net cu of-ul unui alt om necăjit: „da de ce te iei de mine, ca doar pe net pot si eu sa imi spun
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
-mea. Judecătorul: Deci, a existat o salbă? Și ai vândut-o pe bani pentru înmormântare? învinuitul: Era trei bani mari și doi mai mici. Cocoșei dă aur. Când a murit haia, bătrâna, am făcut socoteala. A stat 5 zile pă laviță, nu vroia niminea s-o-ngroape. Am dat 100 dă milioane păntru înmormântare. Reclamantul: Haidi, dom'le, nu mai spuni minciuni, că știm cine era moarta, era mama lu' regili Cioabă... Hopaaa! Defecțiune! Se pare că asta nu era în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
unui popor adormit de veacuri? Acum se dărâmă o școală și se ridică în loc trei biserici, fiecare cu o cutie a milei cât mai încăpătoare. Și popa spune clar, dacă n-ai bani, stai mult și bine cu mortul pe laviță, de unde se vede că slujirea lui Dumnezeu, costă pe amărât. Ai o mașină, ai o casă, cică-i necesar să chemi pe popă ca să-l alunge pe diavol dintre tacheți și culbutoare, din pereții casei, dintre crăpături, de după perdea. Bineînțeles
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mult pe sus spre marginea pădurii ca pe un cățeluș. A doua zi meșteri îndelung ceva în paravanul din spatele casei iar la apropierea serii, îl luă de mânecă și-l duse în încăperea scundă în care se afla o laviță acoperită cu un lăvicer țesut în casă. Spuse cu asprime: „Aici ai să dormi de acum, și ca să nu-ți mai treacă prin cap mai știu eu ce idei, dă piciorul încoace”. Lanțul de oțel, legat zdravăn de laviță
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
laviță acoperită cu un lăvicer țesut în casă. Spuse cu asprime: „Aici ai să dormi de acum, și ca să nu-ți mai treacă prin cap mai știu eu ce idei, dă piciorul încoace”. Lanțul de oțel, legat zdravăn de laviță, zornăi și se încolăci pe glezna băiatului, mânuit de tatăl său care era acum parcă preocupat de un lucru ceva foarte important și nu mai zicea nimic. Încuie lanțul la capăt cu un lacăt apoi trânti sec ușa trăgând pe
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
său care era acum parcă preocupat de un lucru ceva foarte important și nu mai zicea nimic. Încuie lanțul la capăt cu un lacăt apoi trânti sec ușa trăgând pe dinafară și un zăvor. Băiatul nu s-a culcat pe laviță. A încercat multă vreme ca să desfacă lanțul din legătura de la laviță dar degeaba. Încercase chiar și dinții dar nu a reușit nimic așa că dimineața a fost găsit dormind pe pământul rece cu genunchii aduși spre piept, respirând ușor ca într-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
important și nu mai zicea nimic. Încuie lanțul la capăt cu un lacăt apoi trânti sec ușa trăgând pe dinafară și un zăvor. Băiatul nu s-a culcat pe laviță. A încercat multă vreme ca să desfacă lanțul din legătura de la laviță dar degeaba. Încercase chiar și dinții dar nu a reușit nimic așa că dimineața a fost găsit dormind pe pământul rece cu genunchii aduși spre piept, respirând ușor ca într-un somn fără vise. În ziua ceea, băiatul care niciodată nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
socială sub plumbii flintelor și tăișul hangerelor. Pe înserate, călătorul trăgea pentru adăpost prin hanuri dubioase, nădăjduind a se feri de bucluc. Bucuros că a mai scăpat o zi plină de pocinoage, asculta vrăjit muzica tarafului. Ostenit, se așeza pe laviță și își ținea capul sprijinit în mâini, având coatele înfipte în masă. Se uita spre lăutarii care îi cântau din cobză și țambal. Începea chiolhanul, turnându-și, din carafe, vin aromat în pocale. Își umplea pântecele cu fripturi la frigare
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]