340 matches
-
Pentru papornița ei de lacrimi. În depărtarea nopții domnea nimicul. Ceea ce Mă frământa, mă chinuia - exact nimic, nimeni însemna. Printre coloșii primordialelor mări Alerg pe-o sacrosanctă potecă. Prin noapte, hăituit de stele, Dar și luminat de ele. O, minunată laviță de ocnă! (1921-1922) (Pârghia) O, monado, unu pur! Ascultă graiul stelelor. Și strigă-le testamentul meu. Acesta mi-i vânatul, splendid Animal cu labe! Toți ceilalți se-aruncă să-mi fure prada, Spunând același lucru - testamentul meu. Și tu ca
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
ce-i drept, doar în detalii, un ochi neexersat nici atît. În răstimpul unor conviețuiri mai lungi se pot descoperi caracteristici mai pronunțate". E, de asemenea, veridic surprinsă atmosferă din saloane, cu boierii îmbrăcați oriental ("îmbrăcămintea turcească domină pretutindeni"), cu lavițe netapisate acoperite cu pînză grosolană de-a lungul pere D-na Viorica Niscov, pe lîngă excelentă traducere, a înzestrat ediția cu o prefață și note, amîndouă învățate și bogate în înțelesuri. Richard Kunisch, București și Stambul. Schițe din Ungaria, România
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
mătasă/ verde fluid, ochii mei micșorând/ străvezie și albă mireasă." Bucolică: "începutul de la prima/ și adormita muțenie/ mi l-am ținut drept în pumni/ fierbinte și crescut cheag/ de lan verde auriu/ Drept ca spinarea strămoșului/ în tihna taciturnă/ pe lavița pictată/ în liniștea ușor pășind/ a muierilor harnice/ spre biserica senină/ între șipot și țintirism./ Cuvântul l-am simțit cum crește/ din sfâșierea uscată/ a ierbii sub coasă/ din prelingerea metalică/ a laptelui proaspăt în găleată/ din vorba domoală/ așezată
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
toată lenjeria de corp pentru un an întreg. Baia dura doar trei minute, cu apă călduță și un rus care-i zorea cu cravașa. Luau păduchii unii de la alții, iar noaptea deveneau insuportabili. Dormeau câte 10 pe un fel de laviță, toți pe-o parte. Se răsuceau, după câteva ore de somn, doar la comandă. Le crescuseră bărbile, iar într-o zi, preotul i-a spus: „Măi Tavi, tu semeni cu Hristos”. Se obișnuiseră și cu moartea. Unul dintre camarazii de
Agenda2006-17-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284937_a_286266]
-
El ieșea la haită numai c-o secure, Să pălească-n frunte lupul pe cărare. Stau cu ochii-n ceață, dar de bocet nu mi-i, Amintind-mi toamna, blândă, din Desești, Hribii și horinca, pe bătrânul Pârja, Oile, talanga, lavițe cerești. Patriarhul cârja și-a uitat-o-n iarbă, Cercetându-și stupii. ,,Don’ ~nvățător, Domnu’ Fodoruț, a-nceput să fiarbă Prunele de țuică, simt borhotul lor’’... 3. Doamne, se mai vede, uite-un călător , Vine plin de grabă, ia pieptiș
Poezii by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6573_a_7898]
-
anii '30 sunt rememorați ca un timp paradisiac, un loc în care Noodles se va tot întoarce mereu în visul său de opiu. Scena finală rămîne pe retină, în fumeria din cartierul chinezesc, Noodles stă întins pe un fel de laviță, a inhalat fumul din pipa de opiu care se află pe o măsuță joasă lîngă el și, deodată, chipul său ca o mască tragică, de o tristețe profundă se destinde. Omul nu mai e acolo, ci probabil într-un viitor
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
pe el la primul cat prevăzut cu un balcon cu caldarîm. Prin caldarîm răzbise iarba, iar odaia fusese cîndva spoită în verde. Avea o sobă care se încălzea cu balegă și fîn, focul aprinzîndu-se de-afară, iar înăuntru pe o laviță apa era pusă la încălzit. - E cea mai frumoasă odaie - zise băiatul, care privea oarecum pieziș de parcă voia să scuipe. - Văd că faceți exerciții de tragere - îi zise Sofronije la cină ăluia care țipase la rîu. - Nu te-te înțeleg
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
larg se arunca în bordei combustibilul, lemne de foc, vreascuri, sau coceni. Pe peretele lateral era o firidă în care stătea opaițul, amnarul cu cremenea și iasca de aprins focul și troaca cu sare. Tot lateral, în stânga și dreapta erau lavițele pentru dormit și păstrat țoalele, sau, la cei mai săraci, doar niște maluri de pământ, lăsate la săpat, peste care se așterneau paie, fân, rogojini sau piei de oaie netăbăcite. Ca învelitoare se utiliza cerga, o pânză mare de cânepă
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
ale literaturii neaoșe e, de bună seamă, casa Amintirilor..., a cărei arhitectură interioară, cu prichiciul hornului, adăpost pentru mîțe și copii, cu sfara cu motocei, cu firidele ei în care dormeau oale cu lapte pus la prins, cu tinda, cu lavițele, e intrată în refrenul memoriei de lectură. La fel, casa de aramă, curțile împărătești, căsuța moșului și a babei, coliba și palatul din Povestea porcului, camera fetei de crai, și așa mai departe. Luceafărul e o "piesă" care se joacă
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
intens" (T.S. Eliot). Sau cu o pasională aură a amintirii: "Cîte pisici, cîte pisici pe lume! / Inumerabile... În izba noastră/ Mirosea a mazăre și,-anume / Mie,-n geam, o stea-mi bătea, albastră. Trecutul mi-l aduc aminte vag, / Pe lavița de lemn cu iz de mintă, / Torcea, în murmur lung, pisoiul drag / Și mă privea cu ochii galbeni țintă. Eram un prunc atunci; cînta bunica / Un cîntec vechi și molcom, ce mă tem / că n-am să-l mai aud
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
Arad) bătătura și construcția bicelulară, o autentică piesă a arhitecturii populare bănățene, veche de 260 de ani, este cea mai frumoasă dintre colecțiile Muzeului Satului. Astfel ni se înfățișează încăperea, „soba a bună”, cum îi spun bănățenii, cu patul, masa, lavița, scaunele, lada de zestre, războiul de țesut, ștergarele de la ferestre, cazanul de aramă, covata de „pită” din tindă și cuptorul de încălzit. Cea mai interesantă este însă „cuina” sau bucătăria, cu vatra de gătit, un horn deschis, confecționat din bucăți
Agenda2006-09-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284810_a_286139]
-
Putnoki Adalbert, 76 ani l Codrean Silvius, 79 ani l Romon Natașa, 39 ani l Ivanovici Teofil, 80 ani l Ivan Ioan, 78 ani l Uliță Sofia, 84 ani l Schmiedmeiszter Ana, 85 ani l Nicoraș Gheorghe, 73 ani l Lavița Vasile, 59 ani l Șipoș Simeon, 43 ani l Genik Sidonia, 82 ani l Chiseliță Gheorghe, 68 ani l Roșu Dorin, 68 ani l Filip Ana, 85 ani l Șiclovan Maria, 74 ani l Misoc Mihai, 65 ani l Preda
Agenda2006-08-06-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284778_a_286107]
-
casnic și gospodăresc, din lemn, între care o masă asemeni celei care l-ar fi putut inspira pe Brâncuși pentru Masa tăcerii, care face parte din Ansamblul sculptural de la Târgu Jiu. Turiștii pot observa, de asemenea, un război de țesut, lavițe, ceramică specifică Olteniei etc. Pe un bloc de calcar, amplasat pe locul fostei case unde s-a născut Constantin Brâncuși (1876-1957), a fost montată o placă memorială, iar în lunca Bistriței gorjene din apropiere a fost amenajat un parc, în
Agenda2005-47-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284410_a_285739]
-
Nicu își îmbrățișează încă o dată pământurile și ochii lui aleargă de la un hat la altul, ca și când ar vrea să le aștearnă pe toate în cap, dragele de ele! ca pe niște velințe, ca pe niște scoarțe înflorate, puse colo pe laviță, una peste alta, cu levănțică și sunătoare între ele. Imaginea asta îi face bine, îi aduce aminte că e amiaza mare și că bate soarele amarnic, cu mingea lui înfocată și uriașe. Cât de tare rumenește lumina care parcă joacă
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
vedea nimic, ea de fapt auzea și vedea totul, ca o zgripțuroaică. Auzea și vedea totul și prin somn. Înaintă, pășind pe vârfuri, până la celălalt pat. Obișnuită cu întunericul spăimos adunat din unghere, ca niște duhuri la pândă, desluși pe laviță trupul nemișcat al bătrânei, cu mâinile împreunate pe piept. Camera-ntreagă, sufocată de mirosuri grele ca de etuvă, părea cavou deschis din care fața bătrânei o înfiora cu prezența ca o amenințare, gonind-o cât mai repede de-acolo Ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sucul de struguri, apoi aspră ca vinul negru. Flăcări și rugină s-au întins pe dealuri, pe când în vale sătucul se dărăpăna pe-ncetul și vitele zbierau de foame. Duhănind la mahorcă presărată cu sămânța de țigan, gospodarii zăceau pe lavițe, neavând altă grijă decât ca buștenii să ardă în sobă. Muierile uitau de prunci, lăsîndu-i să orăcăie prin albii, și mergeau în sat, sulemenite și pe sfârcurile țâțelor, să mai găsească vreun voinic căruia încă nu-i simțiseră apăsarea. Dibuindu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tinde, apoi în odăi, unde, sub ochii femeilor ce credeau că visează, smulgeau pruncii-nfășați din leagăne și rupeau cu poftă din carnea lor fragedă, mânjind podeaua de lut cu un sânge subțire. Se dădeau la muieri, le-ncălecau pe lavițe și le pătrundeau cu viermele negru, ihtifalic, ce li se-ntărîtase prima oară după atâta amar de vreme. Îi încolțeau pe flăcăi în hambare, se fereau cu măiestrie de loviturile deznădăjduite de furcă și-i apucau în cele din urmă de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
negre ca păcura. Desenele se topeau în desene, fețele deveneau orașe, pădurile deveneau păsări, ochii lor deveneau orologii. Rotițele dințate din orologii deveneau constelații unde trăiau ființe al căror nume erau oamenii și! lucrurile lumii noastre. Maria se culcă pe laviță între cele două aripi răsfirate, și ele i se prinseră în piele, ancorară de lamele omoplaților, trimiseră filamente nervoase în coaste, împinseră vinișoare ce orbecăiau ca viermii spre cârja aortă. Fata se ridică și ieși, cu tălpile goale și aripile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
luminând odaia cu mătasea multicoloră a aripilor. Se făcuse atunci că doarme mai departe, dar o pizmă ciudată îi cuprinse pieptul ca o gheară. Așteptă ca femeia să se-ntoarcă și să meargă-n cuptor, iar apoi se vîrî sub laviță și tîrî afară lada Mariei. Scoase aripile și-ncercă să și le agațe-n spinare, dar ele nu se prindeau. Unde le atingea cu degetele, rămâneau pete mai negre ca păcura, pe când în jur culorile dansau cuprinse parcă de spaimă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
probele pentru boxe înaintea unui concert: "Vine acum tăticu să-mi facă frecție." Dar e o secvență conceptuală, sânt sunete desenate, nici urmă de memoria unei voci sonore și vii... Mă văd între perne, pe un pat îngust ca o laviță. Stau "ca boierii". Lângă mine, așezată nu știu de ce pe pat, o oglindă mare, în care mă văd întreg. Un copilaș identic mie, stând și el între perne. Mircișor. Odaia e atât de îngustă, încît pare încă unul dintre costumașele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dar tenta- ția e mai mare decât rușinea, și-mping ușa către interior. E-o cameră din paiantă, în lutul pereților se mai văd paiele din bălegar. Pe-un perete, o carpetă roasă, albastră, înfățișînd un mare ibric fumegând. O laviță de scânduri într-un colț, poate, în rest odaia e cu totul goală. Și-n mijloc stă mama, cu părul aprins de lumina ce intră-n felii orbitoare prin crăpăturile zidurilor, și mama ține după umăr un mare câine-lup ce
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
poate, o pătură vărgată. Și e un fel de durere dulce și blândă în abdomen la gândul că toate astea înseamnă "amintirea faptului că mama-mi citea", acea amintire. Mama-mi citise de sute de ori, așezată lângă mine pe lavița de scânduri ce ne servea de pat, dar numai una dintre acele clipe a provocat (n-o să știu niciodată cum și de ce) lăstărirea unui grup minuscul de neuroni din țeasta mea moale, împletirea-ntr-un mod unic a dendritelor, tandre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
este locul unde se naște și unde se moare. Aici se desfășoară unele momente importante ale manifestarilor ritual ceremoniale: botezuri și cumătrii, nunta, depunerea și privegherea mortului, șezători, clăci. Interiorul casei avea odinioară toate elementele interiorului tradițional românesc: vatra, patul, lavițele, lada de zestre, blidarul pentru oale și străchini, scaune cu spătar sau scăunele mici la care se servea masa. Culmea, așezată dintr-un perete în altul, servea la așezarea hainelor. Mobilierul simplu la început, a devenit cu timpul o colecție
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
bun. Nu știa de ce, dar presimțea că prezența spionului imperial într-un moment atât de delicat precum rodirea de Dumnezeu nu avea să aducă nimic bun. ― Nu despre toate astea voiam să vorbim, Maria. ― Și-arunci? Stin se așeză pe lavița care îi ținea loc de pat, adunîndu-și picioarele sub el. Tăcu pentru câteva clipe, concentrîndu-se la mărul pe care îl luase din coșul Mariei. Mușcă apoi brusc și zgomotos din fruct. ― M-au pus să judec un caz... ― Un caz
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dar eu nu sunt soldat. Nu-l voi putea apăra pe Mos... Sunt prea mulți. ― Cred că veți fi chiar mai iscusit decât el în a crea o diversiune, Înălțimea Voastră. O să vedeți. Acum, dați-mi documentele! Kasser alese de sub lavița sub care dormise hârtiile care povesteau despre primii quinți și despre Bogannus. Pe aceea în care se vorbea despre cei O Mie de Voluntari și-o îndesă însă la piept, într-un buzunar secret. ― Mult noroc. Ți-aș strânge mâna
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]