398 matches
-
de argint, Gapie Nicolae 15 crăițari, Tudor Dăian 50 de crăițari, Toader Cămdrea 14 crăițari, Toma Șuivana 14 crăițari, Simion Gheorghe, Petru Ursea, Achim Zaheu” urmând numele a 25 de femei cu obolul fiecăreia la plata dverelor. Din școala de la Laz mai semnează pe icoane de aici, Sima zugrav dar si Toma (1860, 1870). Adusă, cândva, în pronaosul bisericii, de pe vreun deal, troița de forma obișnuită în Munții Apuseni, este sculptată cu rozete, pe umerași și în centru, și cu nervuri
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
și Sălaj, s-a format ca și multe alte toponime din județ care prezintă o caracteristică a locului, ca de exemplu Făgetu (zonă cu foarte mulți fagi), Plopiș (zonă cu mulți plopi), Pădureni, Păduriș, Cerișa (zonă cu mulți cireși), Brusturi, Lazuri, Măgura, Muncel și altele. Onufrie Vințeler presupune că la originea toponimului Zalău stă un apelativ de origine slavă și oferă trei ipoteze. Prima arată că Zalău s-a format din "zalaj", din limba rusă, care are sensul de depresiune între
Zalău () [Corola-website/Science/296954_a_298283]
-
panouri pictate (evangheliștii), sunt încadrate de o sculptură în vrej-spiralat, au fost renovate, în secolul al XIX-lea, probabil de Damian zugravul, semnat pe spatele dverei. Icoanele împărătești, ca și pictura recuperată din navă se datorează artiștilor, din școala de la Laz, lui Savu zugravul, care semnează icoana Deisis pe care consemnează: ,1808 în rândul acestor icoane au umblat Pavel Opriș, și cu muerea lui Stana”, iar în 1810, pe aceea a Arhanghelului Mihail (aflate în Colecția Episcopiei Alba Iulia), ca și
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
cu muerea lui Stana”, iar în 1810, pe aceea a Arhanghelului Mihail (aflate în Colecția Episcopiei Alba Iulia), ca și lui Simion zugravul, întruniți la pictarea sfeșnicelor, bogat sculptate, pe care le semnează, în ,aprilie 1827, Sava zugrav, Simion zugrav, Laz”. Lucrările de salvare, din 1918, executate de Cosor Ion, nu au fost lipsite de grija de a recupera, pe cât posibil, materialul vechi. Fragment din brâul în frânghie a fost folosit, în interiorul naosului, pentru consolidarea peretului sudic (dispus pe verticală), iar
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
Lazuri (în maghiară: "Lázári", în germană: "Neuschlag") este o comună în județul Satu Mare, Transilvania, România, formată din satele Bercu, Lazuri (reședința), Nisipeni, Noroieni, Peleș și Pelișor. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Lazuri se ridică la de locuitori, în creștere
Comuna Lazuri, Satu Mare () [Corola-website/Science/310728_a_312057]
-
Lazuri (în maghiară: "Lázári", în germană: "Neuschlag") este o comună în județul Satu Mare, Transilvania, România, formată din satele Bercu, Lazuri (reședința), Nisipeni, Noroieni, Peleș și Pelișor. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Lazuri se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (78,1%). Principalele minorități sunt
Comuna Lazuri, Satu Mare () [Corola-website/Science/310728_a_312057]
-
Lazuri (în maghiară: "Lázári", în germană: "Neuschlag") este o comună în județul Satu Mare, Transilvania, România, formată din satele Bercu, Lazuri (reședința), Nisipeni, Noroieni, Peleș și Pelișor. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Lazuri se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (78,1%). Principalele minorități sunt cele de români (13,93%) și romi (3,29%). Pentru 4,46% din populație
Comuna Lazuri, Satu Mare () [Corola-website/Science/310728_a_312057]
-
65 de milioane de ani). Relieful carstic este reprezentat atât prin forme de exocarst (lapiezuri, doline, uvale, ponoare, sohodoale) cât și de endocarst (peșteri, avene). Dintre numeroasele peșteri prezente în zona cele mai cunoscute sunt: Peștera Cloșani (1100 m), Peștera Lazului (3000 m), Peștera Martel (4000 m), Peștera-Aven Cioaca cu Brebenei și Peștera-Aven 2 din Sohodoalele Mici (Peștera lui Arion Arjocu). Atât comuna cât și arealul aferent acesteia sunt situate în bazinul râului Motru. Principalul tributar al râului Motru este râul
Comuna Padeș, Gorj () [Corola-website/Science/310501_a_311830]
-
a fost zugrăvită, după această dată perindelele pierzându-și rolul de "loc de detenție". Biserica este acoperită cu țiglă iar vârful turnului este decorat cu un inel, inel întâlnit și la alte biserici din zonă ( Rieni, Valea de Jos, Mierag, Lazuri de Beiuș ș.a. ) Vechea biserică de lemn din Totoreni este singura care păstrează amintirea pendelelor. Prispa aparentă, situată pe partea de sud a naosului, i-a fost dată, potrivit vechii tradiții, o destinație specială, anume de loc de pedeapsă pentru
Biserica de lemn din Totoreni () [Corola-website/Science/312402_a_313731]
-
cu același nume, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința) și Sătmărel. În trecut a fost reședința Comitatului Sătmar și al județului interbelic Satu Mare. Are o populație de locuitori în 2011. Descoperirile arheologice din Țara Oașului, Ardud, Medieșu Aurit, Homoroade, Lazuri etc. evidențiază o serie de dovezi privind așezările din epoca pietrei și a bronzului; există, de asemenea, dovezi privind continuitatea locuirii acestor ținuturi de către comunitățile geto-dacice și prezența unor comunități celtice după cucerirea romană. Mai târziu, aceste teritorii constituiau o
Satu Mare () [Corola-website/Science/296953_a_298282]
-
Șerel este un sat în comuna Pui din județul Hunedoara, Transilvania, România. Așezată la poalele Munților Retezat, în Depresiunea Hațeg, pe cursul râurilor Șerel și Rușor precum și pe "Apa Lazului". Satul aparține administrativ de comuna Pui iar la recensământul din anul 2002 se înregistrau 550 de locuitori. Deși numărul gospodăriilor nu depășește 200, satul este întins pe valea râului Șerel aproape 5km, fiind foarte răsfirat, având și câteva cătune mai
Șerel, Hunedoara () [Corola-website/Science/300560_a_301889]
-
abruptă de tablă a acoperișului. În dreptul unicei intrări apusene s-a adosat un pridvor închis din scânduri. Din patrimoniul bisericii au făcut parte câteva icoane valoroase, unele folosind ca suport lemnul (cele împărătești, executate în anul 1863, de Toma din Laz), altele sticla (semnate, în 1838, de Ioan Pop din Făgăraș). Nici conscripțiile secolelor XVIII-XIX și nici harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) nu menționează prezența altui lăcaș de cult anterior.
Biserica de lemn din Grosuri () [Corola-website/Science/321114_a_322443]
-
socială în geografia regiunii. Oamenii se numesc: "Baba, Bărbat, Bârsan, Crăciun, Crețul, Florea, Mălina, Mănăilă, Mândra, Micu, Negrea, Negrilă" etc.; locurile (așezări, munți, ape, alte particularități de relief): "Apșa, Bârsănescu, Basarabă, Bătrâna, Brusturi, Bucureasa, Copaci, Cuc, Dobric, Frumoasa, Frumușaua, Gușat, Laz(uri), Leordina, Lunca, Muncel Piatra, Pietriceaua, Poieni, Prislop, Răchitiș, Rotunda, Ruginoasa, Săcel, Săliște, Slatina, Slătioara, Spini, Stâna, Strâmba, Vad" etc. Nume de oameni și locuri tipice pentru tot arealul de răspândire a limbii române. Studiul este făcut la fața locului
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
este diferit de definiția etnică. Totuși, majoritatea populației turcești este de etnie turcă. Alte grupuri etnice majoritare (porțiuni mari care au fost extensiv turcizate încă din perioadele Selgjuk și Otomană) include abkhazians, adjariani, albani, arabi, asirieni, bosnieci, circassieni, hamsheniși, kurzi, laz, pomakci, rromanes, zazas și 3 minorități recunoscute oficial (prin tratatul de la Lausanne), armeni, greci și evrei. Semnat în 30 ianuarie 1923, acordul bilateral privind schimburile de populație dintre Grecia și Turcia a avut drept efect mutarea a aproape 1,5
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
medievală, comun tuturor satelor de la periferia cetăților, care își durau o biografie aparte, fiind nevoiți să reziste cu greutate vitregiilor de tot felul. Icoanele expuse permit aprecieri față de iconarii locali, care se înscriu între marii iconari ai Transilvaniei de la Nicula, Laz, Făgăraș ș.a. Mai jos este redată cronologia școlii așa cum reiese ea din istoricul afișat în interiorul ei:
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
din județul Ialomița, este denumirea dată de arheologi precum D. Șerbănescu sau G. Trohani, unui ansamblu de circa 2000 de obiective arheologice (așezări, necropole, ceramică) de pe teritoriul României și al țărilor vecine (de exemplu Girișu de Criș în jud. Bihor, Lazuri în jud. Satu Mare, Fundu-Herței și Horodiștea în jud. Botoșani, Calfa și Chișinău în R. Moldova, Murighiol în jud. Tulcea, Basarabi în jud. Constanța, Balcic în Bulgaria etc.) din secolele III-XIII, mileniu care corespunde cu „dieta documentară” relativă la istoria proto-Românilor
Cultura Dridu () [Corola-website/Science/334980_a_336309]
-
Stagarului (azi a Stejarului, n.n.), Sdiabu Carpanului, Zapozile cele Mari. 14. Ridu Pe Valia Poienii: În Dos și În Față, Plopci cu Varvu. 15. Ridu: Pe Lunca; Leurda; Lazuletu; Lunca Bratae; Valea Cinii cu Dosu și Față; Lunca Rusului; În Laz; La Preluca Ursului cu Isvoru Ursului; Isvoru Petrii; Isvoru Bătrân și Prislopu Frumuselii, cu Munții: Lespedea sau Bătrână, Dosu Stanigii, Obârșia Strâmbii, Barloaia, Muncelu cu Fata și Dosu, Dialu, apoi Oprisasca cu Fata și Dosu. 16. Ridu Secătura lui Traian
Telcișor, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300898_a_302227]
-
XVIII-lea și alta din anul 1828. Cele două biserici au fost surprinse în două schițe, publicate de către cercetătorul maghiar Téglás István în revista Művészet din anul 1904. Lăcașul mai bătrân (cel al ortodocșilor) a fost strămutat în localitatea sătmăreană Lazuri, după ce un alt lăcaș, tot din lemn i-a luat locul. În situațiile Comisiunii Monumentelor Istorice - secția pentru Transilvania, pe anii 1926-1928, printre bisericile care primesc acordul de demolare pe motiv că deveniseră neîncăpătoare sau se aflau în stare de
Biserica de lemn din Hărcana () [Corola-website/Science/324734_a_326063]
-
dificultății de a-l transporta. Se practică în schimb târlirea. Nevoia de terenuri agricole, determinate în bună măsură de sporul demografic, i-a silit pe oameni sa despădurească versanții cu expunere sud-estică și declivitate mai puțin accentuate, folosind sapă de laz sau întreruperea activității biologice a copacilor prin secuire sau înconjurare, respectiv jupuirea tunchiurilor de scoarță, pe o porțiune de câțiva centimetri de la bază, grăbind astfel uscarea copacilor. Pe terenurile cu declivitate mare, unde folosirea plugului era dificilă, se lucra manual
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
biologice a copacilor prin secuire sau înconjurare, respectiv jupuirea tunchiurilor de scoarță, pe o porțiune de câțiva centimetri de la bază, grăbind astfel uscarea copacilor. Pe terenurile cu declivitate mare, unde folosirea plugului era dificilă, se lucra manual, cu sapă de laz. Urme ale acestuia mod de exploatare a pământului se mai văd încă pe "Dealul Bisericii, Zăpodie, Runc, Secătura, Dealul Costeții, Fata Agriesului" ș.a Puțin productive și greu de lucrat, partea arabila a hotarelor era cultivate cu porumb, grâu de
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
situri: Cetățile dacice din Munții Orăștiei, capitala Daciei romane Sarmizegetusa Ulpia Traiana, Potaissa, Porolissum, Bologa, Buciumi, Ilișua, Alba Iulia, Șura Mică, Slimnic, Teleac, Cugir, Pecica, Fântânele, Iernut, Noșlac, Morești, Râșnov, Oncești, Micia, Gherla, Cășei, Dăbâca, Biharia, Răchitova, Suceag, Cluj-Napoca, Feleac, Lazuri, Ortelec, Săcuieni. Cercetările arheologice desfășurate sub auspiciile Institutului au fost și sunt contribuții științifice esențiale la elucidarea unor aspecte ale istoriei antice sau medievale, de o majoră importanță. Studiile de istoria artei au debutat la Cluj în 1920, Coriolan Petranu
Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/306440_a_307769]
-
pe cursul inferior al pârâului cu același nume, în partea sudică a Munților Nemira, pe DN11, Brașov - Târgu Secuiesc - Bacău. Cercetările arheologice din anul 1977, executate între pâraiele Lemnia Mică (Kislemhény) și Lemnia Mare (Nagylemhény), pe vârful unui deal numit "Lazul cetății" (Várerősse), la Cetatea lui Ciomortan, datând din epoca medievală timpurie, au descoperit un turn rectangular și vase aparținând culturii dacice. În albia râului Lemnia, în anul 1965 s-a găsit un tezaur de monede, din care trei piese aparțin
Lemnia, Covasna () [Corola-website/Science/300378_a_301707]
-
380-450 m. Se întinde pe o distanță de 11 km pe o terasă ce se află la o înălțime de 50-60 m deasupra albiei râului Prahova și este înconjurat de dealuri ce depășesc 700 de metri altitudine (Gurga - 743 m, Lazului, Vrăbiești, Strajiștea și Răgman). Breaza este situat la o depărtare de 103 km de București, 67 km de Brașov și 45 km nord-vest de Ploiești. Accesul în această localitate se poate face pe calea ferată - între Ploiești (38 km) și
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
în așa numită târlă. Excrementele oilor devin un îngrășământ natural). Nevoia de terenuri agricole, determinate în bună măsură de sporul demografic, i-a silit pe oameni să despădurească versanții cu expunere sud-estică și declivitate mai puțin accentuate, folosind sapa de laz sau întreruperea activității biologice a copacilor prin secuire sau înconjurare, respectiv jupuirea trunchiurilor de scoarță pe o porțiune de câțiva centimetri de la bază, grăbind astfel uscarea copacilor. Pe terenurile cu declivitate mare, unde folosirea plugului era dificilă, se lucra manual
Molișet, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300884_a_302213]
-
biologice a copacilor prin secuire sau înconjurare, respectiv jupuirea trunchiurilor de scoarță pe o porțiune de câțiva centimetri de la bază, grăbind astfel uscarea copacilor. Pe terenurile cu declivitate mare, unde folosirea plugului era dificilă, se lucra manual, cu sapa de laz. Urme ale acestui mod de exploatare a pământului se mai văd încă pe Dealul Bisericii, Zapodie, Runc, Secătură, Dealul Costeșii, Fața Agrieșului s.a Puțin productivă și greu de lucrat, partea arabilă a hotarelor este cultivată cu porumb, grâu de
Molișet, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300884_a_302213]