433 matches
-
și arsă de beție, Și seacă de amor. O, fiarbă-vă mânia în vinele stocite, În ochii stinși de moarte, pe frunți învinețite De sânge putrezit; Că-n veci nu se va teme Profetul vre o dată De brațele slăbite, puterea leșinată A junelui cănit. Ce am de-alege oare în seaca-vă ființă? Ce foc făr-a se stinge, ce drept fără să-mi miță, O, oameni morți de vii! Să vă admir curajul în vinure vărsate, În sticle sfărâmate, hurii nerușinate
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lanțul de sclavie Și sceptrele de fier; {EminescuOpI 25} În două părți infernul portalele-și deschide, Spre-a încăpea cu mia răsufletele hâde Tiranilor ce pier! În darn răsună vocea-mi de eco repețită, Vă sgudue arama urechea amorțită Și simțul leșinat; Virtutea despletită și patria-ne zeie Nu pot ca să aprinză o singură scânteie În sufletu-nghețat. Și singur stau și caut ca uliul care cată În inima junimii de vieața-i desbrăcată Un stârv spre-al sfâșia; Ca pasărea de sboru-i din
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mai vedea în fața ochilor chipul neclintit al lui Velasco privind netulburat fiecare șfichiuit de bici prin ceața de pe punte. După cum zicea Matsuki, era ceva neplăcut pe chipul străinului care la împlinirea pedepsei a șters cu hainele sale sângele omului aproape leșinat și l-a dus în cală. Samuraiului nu-i venea să creadă nici în ruptul capului că acest Velasco era același cu cel care îi dăduse din hainele sale lui Yozō. Pâcla nu se ridică nici după cinci, nici după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de-o grămadă de ori. — Da’ de ce-a Înnebunit? — O, sunt atâtea la mijloc, Îi răspunse negrul, de lângă foc. Nu vreți o ceașcă de cafea, domnu’ Adams? Îi Întinse ceașca și netezi haina pe care o așezase sub capul leșinatului. — Păi, În primul rând c-a luat prea multă bătaie, spuse negrul sorbindu-și cafeaua. Da’ asta mai mult l-a prostit. Și apoi a fost treaba cu soră-sa, care-i era impresar, și În ziare tot scriau povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din ce cauză, în acea zi nu erau decât vreo zece călători. Toți stăteau jos. Mi-am dat seama că ceva nu era în regulă. Imediat ce m-am urcat, am văzut doi tipi dubioși mai în spate. Un bărbat, aproape leșinat, de-abia mai stătea pe scaun. O altă femeie stătea ghemuită, cu fața spre podea, cu mâinile încolăcite în jurul genunchilor. Apoi am simțit un miros ciudat. Prima oară m-am gândit că era vreun bețiv care vomitase prin metrou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nimic. Acum mi se pare ciudat că am reacționat așa. Oare de ce nu eram speriat în momentul acela? Sunt sincer când spun că nu eram speriat. Și ceilalți din jurul meu au recționat la fel. Nu m-am dus la cei leșinați, ci am înaintat spre ieșirea care ducea la templul Honganji. Acolo am simțit brusc un miros dulceag, parcă de nucă de cocos. Era foarte dulce. Când să urc scările, m-a învăluit dintr-odată. Urcam scările și mă gândeam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
șantierele de construcții... îmi dădea senzația de sufocare. Sufăr de astm din copilărie și credeam că asta era cauza. Nici unul dintre călători nu se grăbea. Se îndreptau ușor spre barieră. Am ieșit la suprafață și am văzut în jur oameni leșinați care aveau spume la gură. O persoană încerca să-i ajute. Și acolo erau mulți oameni care stăteau ghemuiți. Nasul și lacrimile le curgeau șiroaie. Era o priveliște înfiorătoare. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce se întâmplă. Simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
puțin aici.» Așa că am stat acolo. La început în picioare, apoi m-am așezat. Câmpul vizual mi se îngustase și era întuneric. Dintr-odată. În plus, m-a luat și amețeala. Erau numai semne rele. Explozia, persoana care țipase, oamenii leșinați - toate imaginile astea le aveam în minte. Nu conștientizam că aceste lucruri aveau vreo legătură cu mine. Mă uitam în jur și mă gândeam instinctiv: Nu mă duc nicăieri, o să stau aici.» — Din declarațiile de până acum a reieșit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
puțin.» Cineva mi-a spus că nu eram bine deloc. M-a luat pe sus și m-a pus în mașină. Era o mașină normală. Persoanele acelea opreau mașinile care treceau pe acolo și îi urcau în ele pe călătorii leșinați. Au fost câțiva care au fost suiți în camioane. Le-am spus: «Ar fi bine să mă odihnesc puțin», dar ei mi-au răspuns: «Ba nu ar fi bine deloc. Urcă în mașină!» Nu mai puteam de frig. Tremuram ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu, n-am simțit nici un miros. Am stat acolo vreo trei-patru minute. M-am gândit că trebuia să-l chem pe observator. Însă când să mă duc după el, observatorul venea spre noi. I-am zis: «Aici sunt două persoane leșinate.» Observatorul s-a dus la ele și eu mi-am continuat drumul spre gura de ieșire. Începuse să mi se facă și mie rău. Acum că venise obsevatorul era cazul să ies afară. Pe stradă erau întinși mai mulți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
iar ea treizeci. Mai târziu am aflat că femeia aceea locuiește în apropierea casei mele. S-a urcat în același vagon ca și mine, în metroul de dinainte. M-am îndreptat spre ieșire. Mă gândeam să-i ajut pe cei leșinați, însă erau alții care se ocupau de ei, așa că mi-am văzut de drum... Am trecut de barieră și am stat puțin pe loc. Am așteptat cam cinci sau zece minute. Erau mulți oameni acolo. Cred că toți așteptau, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
In jurul ei erau oameni, care o priveau. Nimeni nu avea ce să-i facă. Toți o examinau îndeaproape și se întrebau ce avea. Trupul îi zvâcnea. Am mers mai departe, dar la vagonul al treilea am văzut un bărbat leșinat. Cam la cinci metri de femeie. Un bărbat la vreo treizeci și cinci de ani. Era întins pe o parte. «Ce zi ciudată e astăzi!» La cinci metri mai era un bărbat de cincizeci de ani întins pe jos; a treia persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și am ieșit afară. Deja îmi simțeam picioarele tremurând, mă clătinam. Am început să tușesc. În apropiere am văzut un observator pe care îl știam. Deja i se înroșiseră ochii. Și mie la fel. Erau cărate afară mai multe persoane leșinate. Asta e datoria angajaților de la metrou. Oricât de rău le era, trebuiau să coboare la metrou și să-i ajute pe cei căzuți în stație. Din această cauză, mulți dintre ei și-au pierdut cunoștința și au fost internați. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să-l ia de mînă din toți copiii pe care i-a crescut. 19. Amîndouă aceste lucruri ți s-au întîmplat: dar cine te va plînge? pustiirea și dărăpănarea, foametea și sabia. "Cum să te mîngîi Eu?" 20. Fiii tăi, leșinați, zăceau în toate colțurile ulițelor, ca cerbul într-un laț, plini de mînia Domnului, și de mustrarea Dumnezeului tău. 21. De aceea, nenorocitule, beat ce ești, dar nu de vin, ascultă! 22. "Așa vorbește Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Turnul din Pisa...!!” arâtă el cu capul către sticlele de vin golite. Simțind pierderea memoriei și În mod deosebit echilibrul vertical, fără a mai scoate o vorbă, se depărtă făcându-le cu mâna În semn de rămas bun. Pe jumătate leșinat, abordă un taximetru și după câteva secunde de gândire, indică adresa prietenei sale. Capul Îi vijâia permanent, iar În partea posterioară, creerul mic suporta mii de clopote ce dăngăneau tot mai amplificat...!! În ce privește restul organismului, sistemul muscular Începuse să trepideze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de doctoriță, Îi fulgeră prin minte să-i ofere un frumos cadou ori de ce nu, să trimeată superiorilor fetei o scrisoare de mulțumire. Nu mică Îi fu mirarea Însă când, la următoarea fază a radioactivității se prezentă la spital aproape leșinat dar, doctora Îl respinse cu brutalitate. „Dă-mi pace omule! Pleacă repede, să nu te mai prind pe aici...!” Sărmanul bolnav, era la un pas de-a izbugni Însă În final lăsă totul baltă. Desigur doctora primise indicații În acest
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
imprudentului om, victimă inocentă a hazardului și mai mult a-l norocului care, Îl abandonase În favoarea aprigului destin...! Atena țipă sfâșietor. „Pentru câțiva dollary să comiți o asemenea crimă...?? Nu, nu se poate...!!” - mai avu putere să strige apoi căzu leșinată, contopindu-se cu Tony Pavone În ultima lor supremă Îmbrățișare...!! În depărtare sirena salvării solicita drum liber, Însă, infermierii se grăbeau doar, pentru a rosti profesional, cuvântul - mort...!! EPILOG Numai ideologia comunistă a reușit să producă criminali de mare calibru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la Atena, În avion, că acest zbor nu va mai continua din cauză că lupta Începuse deja În Israel. Blocat la sol! Trebuia să iasă. Căldura grecească era amețită, În aeroport. Muzica publică se Învârtea În mintea potrivnică a domnului Sammler. Cafeaua leșinată, băuturile lipicioase, Îl puneau și ele la grea Încercare. Suspansul, Întârzierea, Îl rodeau intolerabil. Se dusese În oraș și vizitase birourile liniilor aeriene, Îi ceruse unui prieten al lui Elya, cu afaceri În petrol sau benzină, să-l ajute, vizitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de pe podul Karawatee, numai așa, ca să vadă dacă e în stare. Însă atunci când Irene nu-i oferea lumea pe-o tipsie, Bill era de nesuportat - era înnebunit după sporturi, bea bere și era prost ca noaptea. Își petrecea timpul fie leșinat, fie sugând la scobitori, fie vorbind despre echipa profesionistă de fotbal în care cu siguranță avea să fie primit, deși n-avea o statură impresionantă și nici viteză la alergare. Bla, bla, bla, a început să-și spună în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
te cuprinde o teamă năucă eu încă mai tânjesc după un loc unde ei să-mi strige ațâțați da acesta este cel huiduit de prea multele gândite și rostite prea puțin Teribilul marelui nimic entuziasmul s-a subțiat o arătare leșinată aripi în convulsie s-au prăbușit în hăul umanei erori trepidații seismice în golul ce-l port în loc de stomac orologiul pendulează gâfâit tic-tac clipele s-au pierdut în viitor cândva leoaică tânără sufletul meu mugea prin savane sfâșia prejudecăți din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vorbesc, după principiul traiului prin exemple paradigmatice, bașca trimiteri la temă: femei de femei, o temă în jurul căreia mă voi învârti pe ocolite, că habar n-am ce sunt acelea: cele pe care le știu eu nu se dau mâțe leșinate, sunt tari și nu se rușinează să plângă, sunt atât de tari că nu le e rușine că sunt adeseori slabe. În luna lui august 1999 îmi însoțesc în teritoriu soțu’, demnitariu, pe post de soție. Acum, este drept, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
topea în ceață. Curând, calul mi-a scăpat. Alergând pe orbecăite, m-am lovit de un copac, de care m-am agățat, ghemuit și dârdâind de frig. Când, după ce viscolul s-a potolit, oamenii au venit să mă caute, zăceam leșinat, îngropat în zăpadă, cu piciorul drept rupt de vreun cal care-și pierduse cumpătul. Se pare că nu stătusem prea multă vreme îngropat în omăt, ceea ce m-a cruțat de amputare. Dar nu puteam merge, iar pieptul îmi ardea. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-l tragă de păr pe Flamma, care se scufundă din cauza armurii grele și dădu zadarnic din mâini pentru a ieși la suprafață; începu să înghită apă. Valerius ieși pe malul celălalt, cu mâna încleștată în părul lui Flamma, care, aproape leșinat, se zbătea fără vlagă, tușind, trăgându-și suflarea și scuipând apă. Valerius ajunse sub pulvinar și se uită spre Vitellius. Întâlni o clipă privirea lui Listarius, care stătea în picioare lângă împărat. Deodată, Valerius își aduse aminte unde îl văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
niște salarii. Ar trebui să vezi cum mă port eu cu tipii ăștia. Martin Amis ar trebui să vadă cum mă port eu cu tipii ăștia. Se uită ca la Dumnezeu. O citesc în zâmbetul de circumstanță și în râsul leșinat, în frâiele în care își țin furia. A urmat Shakespeare, să-l văd pe tatăl meu, pentru a descoperi firele întregii povești cu tați și fii. Unde e Barry? am întrebat eu. — Aici, îmi răspunde Fat Paul. Ia cheile. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mi palce Spunk sau Butch Beausoleil. Ei îmi amintesc de copii. Ceea ce nu e cazul tău.“ Mi-a luat mâna și mi-a pus-o pe cașmirul electrizat ce-i acoperea coapsele - când mi-am simțit sula dând o zvâcnitură leșinată și amețită. A fost un noroc că plămânii Prințului Kasimir și-au ales acest moment să o trezească la viață. Caduta îmi spune că Lorne îi spune mămica acum. Chiar trag câte o beție zdravănă împreună. Lorne și-ar da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]