1,272 matches
-
director eu n-am telefon în birou." Mihai Mihail a făcut "Aha" și după aceea i-a dat de înțeles că întrevederea s-a încheiat. * Nu chiar a doua zi, dar destul de repede a avut și telefon. I-a crescut leafa și se simțea mult mai bine. Aștepta doar ocazia, adevărata, marea ocazie în care să-și arate posibilitățile, talentele, darul despre care nu știuse mai nimic pînă cînd nu-l descoperise Mihai Mihail. Într-un fel era cuprins de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de a se interesa prin întrebări directe sau indirecte la terțe persoane privitor la subiect, informațiile trebuiau culese prin observația proprie ori din desfășurarea firească a faptelor, interdicția de a nu depăși sub nici un motiv jumătate din suma cuvenită a lefii de comis-voiajor cu cheltuielile sale, pentru că nimeni nu-i nebun să-și cheltuiască toți banii acolo, în Vladia, asta ar însemna că nu mai speră să plece de acolo, iar cine nu vrea așa ceva este suspectat de toată lumea, fie pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-și aleagă limbajul ăsta corcit, oricum nepotrivit cu starea lui socială dar destul de bun pentru felul în care arăta, greoi, necioplit, un fel de urs adus într-un salon de doamne, neîndemînatic, dar fericit, aspectul său, ponosit, dintr-o leafă de inspector, oricît de bună ar fi fost, nu poți să te îmbraci așa încît să arăți ca la tine acasă în odăile palatului Cantacuzino. Daca privea bine salonul era plin de uniforme, ici-colo cîte un frac ori o redingotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar dacă se află unde n-ar trebui să fie. Era acoperirea perfectă pentru un inspector al Serviciului și niciodată n-a stat să chibzuiască îndeajuns dacă nu cumva el a intrat în Serviciul lui Mihail încă din prima zi de leafă la Mott. Prin forța lucrurilor. "Și dumneata n-ai observat că, din toate categoriile de clienți, cei care se uită mai puțin la bani sînt tocmai cei aflați la vîrstele de care îți vorbeam?" Nu se gîndise la asta. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pregătit în domeniul său, studiase la Politehnica din Leipzig și nu se dădea pe zece ingineri civili. Nu se dădea el, însă nimeni dintre oamenii cu bani nu s-a gîndit să-i dea vreo comandă mai acătării, trăia din leafă și din primele, atîtea cîte erau, pentru noutățile pe care le introducea în atelierele Arsenalului. Avea minte iute, deșteaptă și sărea de la una la alta de te zăpăcea, nu-i plăceau dăscăleala și mai ales luatul pe departe. Pe bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că notițele sale de pe marginea rapoartelor îi vîrau în draci pe toți subalternii, probabil era o fierbere, o zumzăială prin birouri cum n-a fost niciodată în Serviciu, se așteptau la tunete și fulgere, la destituiri și la tăieri de leafă. N-avea de gînd așa ceva, știa prea bine că de cele mai multe ori era nedrept ori chițibușar, dar nu avea cum să le explice că altfel nu mai putea trăi. Că greșelile lor îl țineau în viață, îl făceau să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru că aveau gușă de gîdilat și prostie cît încape. Pe adjutantul Popianu de fapt nu l-a interesat niciodată cine și cum a ajuns la guvern, el era "om de meserie" și știa că toate guvernele or să-i plătească leafa și or să-i țină partea, pentru că orice stăpînire era ca un vizitiu pe capră, trebuia să țină bine hățurile, iar el, Radul Popianu, era o parte din hățuri. Dar, după cîte înțelegea din cele așternute pe hîrtie de maiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi dat afară din casă pe nenorocitul ăsta de șef de spioni. Și nu oricum, ar fi chemat slugile să-l scoată cu picioare în dos pe ușa de la bucătărie. "Europa! Trăim în Europa!" Toți amploiații care mulg Țara de lefuri bune nu găsesc altceva de spus cînd sînt la strîmtoare decît că "ei trăiesc în Europa!" Care Europă! Ce-i aceea Europa?! O ficțiune, o invențiune patentată, un joc de umbre pe pînză, asta-i Europa! În sufletul lor schimonosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
primul-ministru și totul s-a liniștit ca prin farmec. Aceleași gazete au anunțat că banditul Cocoș a fost prins, s-au evidențiat chiar și niște nenorociți de jandarmi, care au apărut cu poze în prima pagină, ridicați în grad, cu leafă mărită, ce nu face Guvernul pentru stabilitatea puterii? Toată lumea a consimțit să încheie farsa cu banditul Cocoș în tonul potrivit, în același fel în care a fost întreținut scandalul. Datorită Serviciului și numai datorită lui n-a căzut guvernul, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a fost cu adevărat un caz de imaginație. Iar Leonard Bîlbîie a meritat toate felicitările, drept pentru care a și fost avansat, lucru de mirare în Serviciu, unde se știe bine că nimeni nu avansează, ci doar i se mărește leafa. "Leonard Bîlbîie a dovedit reale calități în stabilirea realității, cum s-ar spune este, hm, a fost un inspector cu picioarele pe pămînt, cu o mare putere de a controla informațiile, de a distinge ceea ce este adevărat de ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mare de lemn și putina cu varză, pentru că mi se pare că au o importanță mai mare În raport cu alte mărunțișuri enumerate În carte, din care nu lipsește nici stofa cu furnituri pe care i‑am cumpărat‑o din prima mea leafă, nici sticla cu coniac „Martel“ pe care el o va bea Într‑o singură seară. Enciclopedia morților nu se Îngrijește numai de bunurile materiale, doar nu este un registru de contabilitate sau de inventar, nu este un indice de nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
convingă, după ce omul strânse firimiturile și porni către container, că le arunca. Un singur lucru îi era clar: că Urâciosului nu-i plăceau vinetele. Păi, bine, îi mai zise, tu nu te uiți în jurul tău, colegii tăi muncesc, iau o leafă, se căsătoresc, întemeiază familii, au un scop în viață, nu? Scopul tău în viață care e? Nici unul, îi răspunse sec omul. Tu ai iubit vreodată? îl mai întrebă. Da, îi răspunse celălalt. Și până la vârsta asta nu ai ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă, afirmă el și privirea lui clar-albastră deveni de nepătruns. La picioarele lor se rostogoleau cu foșnet un noian de frunze. Și totuși, spuse femeia, nu ocup decât un loc la o amărâtă de bibliotecă de întreprindere și am o leafă de mizerie. El o privi sfredelitor, îi zâmbi strâmb. Acum ești deja cinică, mă. Își împinse buza de jos înainte. Terminase țigara de câteva minute, o strivise sub talpă. Acum se scormonea după alta. Pe cer se târau nori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tot. Se curăță ca un prost, Înainte să-și fi amintit. Domnul Ster așa a vrut. Se săturase. Treaba lui. Pe când el, un amărât de poștaș, nu ajunsese la acest punct fericit, Încă se simțea bine În căsuța lui, cu leafa lui de mizerie, alături de o nevastă necredincioasă dar bună gospodină, alături de atâția alții În situația lui și chiar În situații mai umilitoare, cărora nu le trecuse prin cap ideea cu funia, pentru că nimeni nu le garanta că trupurile lor obosite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pufnește din piept, iar n-aveți noroc, dom’ Căpitan, îl vestește. — Mare pagubă, spune Roja cu gîndul aiurea, uitîndu-se în ochii celuilalt fără să-și dea seama. Necazuri în dragoste, în carieră? începe să turuie Patru Ace ca la interogatoriu, leafă mică, nu vă mai ajung banii, șomaj, v-au călcat hoții, vi s-a stricat mașina? Trebuie să fie ceva la mijloc, altfel n-ați avea motiv să vă tocați banii la noi seară de seară. — Nimic din toate astea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aduc aminte de textele brigăzilor artistice de agitație care evoluau pe vremuri pe scenele căminelor culturale sătești: „Când nu vrea să muncească, / Găsește un sfânt să-l prăznuiască; / De i se pare munca grea / O lasă iute altuia, / Zicând că leafa-i mică / Și munca multă strică. Mai trage-o dușcă de necaz, / Mai decojește câte-un praz, / Mai sfârâie luleaua / Și, în ajun de sărbători, / Se pune pe-ngrășat purceaua. Și, când n-ajunge la liman, / Mai șmecherește câte un ban
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
orbea și vîntul se întețea tot mai mult. Șto Bog dasti 3. Fănică îi întinde sticla și ucraineanul radiază de mulțumire. Și nu v-a mai urmărit? întreb interesat. Nu, domnule amabasador. Dar o va face. Bine, bine, dar pierzi leafa pe patru luni de muncă. Pot pierde tot ce-am agonisit de-a lungul timpului, ca viața nu-i nimic la fel de scump. Mă uit la marinarul nostru. Este un bărbat frumos, cam la patruzeci de ani și potrivit ca statură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
roasă dosea bilețele de papagal, tristețile împăturite ermetic deconspirau așteptările. Voi ieși de aici, nene Matei, chiar dacă va trebui să mă strecor pe sub pardoseală. Nu sunt nebun, crede-mă, libidinosul acesta de terapeut se lovește de noi, ca să-și justifice leafa, ieri imprima plânsul unui copil pe o bandă magnetofon, azi culegea lacrimi pe o foiță de turnesol. L-am văzut eu într-o dimineață cum lega ceasuri, eternitatea număra nodurile eu eram al treizeci și treilea. Nene Matei, individul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
boșorogilor ăștia. Eu am o singură icoană în casă, o rugăciune știu de la bunica, cu ea mă culc, cu ea mă trezesc. Sunt putrezi de bogați și au vlagă în ei, că poți să-i înhami la plug. Eu, până la leafă, trebuie să mă descurc cu două mii; ei, ehei, movilele acestea de cenușă câte averi au ascuns! Mi s-au lipit mațele de șira spinării, de când stau aici în creierul munților. Tacă-ți gura, Mihalache, că te bate Dumnezeu! Tu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
au lipit mațele de șira spinării, de când stau aici în creierul munților. Tacă-ți gura, Mihalache, că te bate Dumnezeu! Tu te vaieți? După ce ieși de la program, faci bariera Becleanului până la miezul nopții. Rechin nesătul, îți mai iese jumătate de leafă din piraterie, vrei să-ți plângem de milă? Muncesc, bă. Nu stau după curul muierii, se învârte roata, iese banul. Voi ardeți gazul de pomană și pe deasupra vă luați de coaiele mele! La muncă, bă, la muncă! Sau v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
război, așa armatele acestea te jefuiesc în timp de pace. Cauza tuturor acestor fapte este că ele nu merg la război decît pentru un singur lucru, pe care-l iubesc și care le face să lupte, și anume o mică leafă pe care o primesc, dar care nu este de ajuns pentru a le face să fie gata să moară pentru tine. Oamenii vor bucuroși să fie soldații tăi atîta timp cît nu porți război; dar de îndată ce războiul începe, vor sau
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
vibrând omușorul în fundul gâtului. Tovarășe Gică, las-o mai moale, să nu se interpreteze că faci ură de rasă, îi atrase atenția Ilici Vasile. Îl bag în mă-sa! replică scurt și sec Tarbacea. Să-i tai o zi din leafă, dispuse prompt prim-vicele Casapu. În birou se făcu deodată liniște și Stelian, care asistase la spectacolul dat de Tarbacea cu un zâmbet în colțul buzelor, își întoarse privirea spre secretarul sfatului, cel care îl invitase acolo și care îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu vreau să mă puneți voi șef", vorbi mai departe Ticu. "Eu vreau să-mi fac meseria mea de frizer, că asta am învățat și asta știu să fac, și v-aș ruga, dacă se poate, să ne mai măriți leafa, ca să nu ajungem de râsul curcilor!" Ei, nu mai spune! exclamă Stelian. Ticu plesni cu palma în masă și își continuă istorisirea: "Că, dacă voi mă faceți membru de partid și pe urmă mă obligați să fiu șef", zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bine-i așa că nu vede... și n-aude... și nu știe... Îi inginer agronom. Are angajare permanentă cu 1000 € pe lună într-o zonă cu căpșuni și acum vrea să-și întregească familia la spanioli, chiar dacă primește doar jumătate din leafa unui specialist băștinaș. Și aproape tot hoțu' din Apus îi român, bre! Când pe-al lui Pentiuc l-au întrebat care-i etnia, el a răspuns că-i rutean din Bucovina, numai ca să-și ascundă nația și țara după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
serviciu, de slujbă. Cred că așa arată viața multora dintre noi. Trăim de parcă am fi mereu la serviciu, sub ochii unui șef acru, dar corect. Nu ne permitem să-l persiflăm, strâmbându-ne la el, pentru că e corect, ne plătește leafa, dar nici nu avem chef să zâmbim, ca să creadă că, trudind, plesnim de fericire întru idealul fișei postului. Mai curând preferăm să jucăm rolul insului care sfidează amănuntele unei slujbe care a făcut vedetă din plictis și să ne comportăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]