474 matches
-
înflorite, munții cu izvoarele și mările înspumate. I-ar fi plăcut să-i recite versuri cu pletele răsfirate în adierea vântului sau în amurgul serii trăind drama geniului veșnic neînțeles. Narcisa reveni la prezent, înconjurată numai de apă, vrăjită de legănarea valurilor și de unduirea lor până la orizont unde cerul se contopea cu marea. În curând, în depărtare se contură faleza insulei. Debarcară în port și urcară într-o mașină luxoasă, escortată de altele două, una în față și alta în
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
parcă de nestatornicia vieții,în care nu-și limpeziseră pe deplin,izvoarele. -Mamă,tare mi-e foame! Nu am mai mâncat de ieri.Și buna,femeie slugarnică chinului,o lua în brațe pe mama,și-i cânta dulce,cu aceea legănare de doruri sfârșite în sufletul ei,de femeie singură,doar,doar o apuca-o somnul pe mama,atunci copilă. Auzea cum stomacul mamei,își dojenea crunt,pântecul ce îl găzduia,și atunci a înțeles pentru prima dată că,trebuiau să
FOAMEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378959_a_380288]
-
ieșeam stăpânea toată ființa din mine și așa lin lunecam în abis până ne- am contopit într-un dans al mișcării divine. Stolul de păsări ce dormea în copac s-a speriat însă și fâlfâitul atâtor aripi ne -a frânt legănarea. Ne am mulțumit îndelung unul altuia cu un sărut pătimit și mână în mână am coborât pe scara realității. - Ce orbitoare-i lumina din ochii tăi, îmi spuneai ! Vom reveni cât de curând spre a continua de unde am rămas, ne
PĂCATUL CA FORMĂ DE EXISTENŢĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380048_a_381377]
-
pipota roșie, altfel guvidul nu mușcă. Fratele stătea în pupa, eu la ancoră. Așa este rânduiala. A doua zi ne schimbam locurile. Guvidul mușca frumos. Avea poftă de mâncare când marea era agitată. Numai stomacurile noastre să reziste la această legănare continuă. Să nu avem rău de mare. Dacă nu este hulă[ - furtună de fund], totul este în regulă. Te leagănă ca într-un balansoar și atât. Cât timp trage peștele, nu ai timp să te gândești la mare. Aceasta a
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
ea n-ar fi avut nevoie de cuvinte nici n-ar fi avut loc sau timp în cuvinte pentru că o cuprinseră mai demult cuvintele cu totul ca-n palmă ca-n pumn dar cu totul ca în genunchi spre devenire legănare-n orbecăire de șarpe otrăvit după ce-l mângâiase pe cap și pe solzi deschide fereastra și se-aruncă în tine s-o știi măcar dacă nu chiar s-o simți odată - mai mult nici nu era de trebuință nici nu
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
toată ființa din mine și așa lin lunecam de la mine la tine până ne am contopit într-un dans al mișcării divine. Stolul de păsări ce dormea în copac s-a speriat însă și fâlfâitul atâtor aripi ne a frânt legănarea. Ne am mulțumit îndelung pentru darul dat și primit și mână în mână am coborât pe scara realității. Ce orbitoare-i lumina din ochii tăi licărind splendorile bucuriei. Vom reveni cât de curând spre a continua de unde am rămas, ne
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
-ți brațe le simt cu-n cuvânt trezește în mine și-acuma iubirea cu-al lui freamăt dulce, sărat și rotund sărutu’-ți de mătase doar luna-l mai aduce în inima-mi rămasă-n vârf de brad apos în legănarea nopții rog stelele să culce a minții nebunie, dorul arzând țepos noi am rămas acolo, îndrăgostiți și singuri între pereți de ceară topindu-se în cer în timpul din astere-n urechea mea mai gânguri cu suflu de emoții, cu sacadate simțuri
RĂMÂI AL MEU MISTER de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379352_a_380681]
-
iubito-mi plângi,ce oare Nu știu să-ți fac,ferice ca să fii? Te strâng în brațe,te sărut cu-ardoare Și te întreb,la mine dacă ții ... Tu,suspinând,îmi spui că ești ferice De-a ști că-n legănări de dor trăim. Profund mișcat de ce-mi declari sfioasă, Te-nvăț cum timpul să îl prețuim. Ci ceas de ceas și clipă după clipă, Voiesc intens,mereu a zăbovi Și-n sufletu-mi, lumina se-nfiripă Căci doar pe
IUBIRE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379536_a_380865]
-
EVĂ-cea care dă viață! Fiecare FEMEIE trebuie să fie o MARIE-cea care dă viață de după viață! „După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând toate acestea
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
publicat în Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016. „Cu ochi de șoim, cu pletele nebune,/ Curcubeul Toamnei coboară în pridvor./ Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt.// Țîșnesc pe arpegii de bătrân cobzar,/ piscurile-n frac spre cer sunt încântare.../ Îmi întețesc fiorul și respir mai rar,/ verde, albastrul, roșul, toate-s sărbătoare
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
amvon de seară pe azur-suișuri,/ îmi ... Citește mai mult „Cu ochi de șoim, cu pletele nebune,/ Curcubeul Toamnei coboară în pridvor./ Mă năpustesc prin vetrele străbune/ sub zări albastre, verde călător.// Pădurea freamătă mereu acelaș dor,/ sus cântece suave și legănări de vânt,/ în ochii-albaștri-ai fetei susură izvor/ iar vremea te vrăjește cu tainicul descânt.// Țîșnesc pe arpegii de bătrân cobzar,/ piscurile-n frac spre cer sunt încântare.../ Îmi întețesc fiorul și respir mai rar,/ verde, albastrul, roșul, toate-s sărbătoare
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
EVĂ-cea care dă viață! Fiecare FEMEIE trebuie să fie o MARIE-cea care dă viață de după viață! „După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând toate acestea
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
EVĂ-cea care dă viață!Fiecare FEMEIE trebuie să fie o MARIE-cea care dă viață de după viață!„După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și răceala zăpezii, limbuția gaiței și gânguritul turturelei. Apoi, amestecând toate acestea
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
neclintite ce sângele îmi ard. Bucata mea de pâine pe masă șade albă uscându-se în coaja mirosului de vânt căci buzele îmi crapă în crusta disperării de-a mai simți odată aroma de pământ. Să mai visez odată la legănarea adâncă ce-mi tremură în oase acorduri fără cer, balans de vagoneți în galerii pierdute cântând fără măsură ecouri în eter! Mă mai întreb: putea-va uita de mine Vâlva ori mă așteaptă încă în trupu-i de nălucă să-i
SUB CRUCEA VEACURILOR SECI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381559_a_382888]
-
a trăirii având caracterul bivalent, dinspre lume înspre sine - și dinspre sine înspre lume. Am învățat aceasta, citindu-l mai întâi pe Eminescu, și parcurgând mai apoi marea literatură în care nu este poet care să nu se lase în legănarea dulce-amară a sentimentelor pur exprimate. Silvana Andrada Tcacenco își deschide larg irișii astfel, în „Autoportret”: „Copacii poartă lacrimi pe frunzele ce mor,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Trecerea frumuseții, trecerea iubirii lor...// Păsările poartă-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
a trăirii având caracterul bivalent, dinspre lume înspre sine - și dinspre sine înspre lume. Am învățat aceasta, citindu-l mai întâi pe Eminescu, și parcurgând mai apoi marea literatură în care nu este poet care să nu se lase în legănarea dulce-amară a sentimentelor pur exprimate.Silvana Andrada Tcacenco își deschide larg irișii astfel, în „Autoportret”: „Copacii poartă lacrimi pe frunzele ce mor,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Trecerea frumuseții, trecerea iubirii lor...// Păsările poartă-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
neuitat a Brașovului”; Viorica Popescu “Scriitoarea ce scrie cu miere de lună albă de pe nouă coline de pace și armonie stelară”; Mircea Pătrașcu “Poetul naiului de ape dulci de pepene cu dâmburi pe obraji”; Dana Staicu “Poeta zărilor de funigeiși legănări de trestii galbene”; Constantin Sergentu “Poetul dificil, dar fără ranchiună”; Mircea Tutilă “Poetul la care vorba este vorbă iar florile de salcâm, poezii cu sevă neaoș românească”; Ana Luiza Toma “Poeta tristețelor ascunse”; Florin Anghel Vedeanu “Cenaclistul de mai încoace
65 DE ANI de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380889_a_382218]
-
ELENA BUICĂ ÎN CĂUTAREA PATRIEI SPIRITUALE Autor: Ana Dobre Publicat în: Ediția nr. 1398 din 29 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului „Scriind despre vizitele făcute în țară, de fiecare dată mă încearcă dorința de a surprinde trăiri intense, îmbrățișarea dorului, legănarea apelor, surâsul soarelui peste casa copilăriei mele, borangicul stelelor din nopțile senine și misterele nopților cu lună așa cum mă înfiorau în copilărie, corul ciripitor al rândunelelor, zborul planat al berzelor care au cuiburi cu pui pe stâlpii înalți din drum
ELENA BUICĂ ÎN CĂUTAREA PATRIEI SPIRITUALE de ANA DOBRE în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374360_a_375689]
-
ocară. Se scurse veacu-ți singur, al nostru tot mai curge, Răsar nuferi pe lacuri și Blanca-n tei te plânge. SPERÂND ÎNTR-O MINUNE Pădurile se nasc la poarta către stele, Ascund la pieptul lor și pasul, și cărarea. Adună legănare, dar și foșniri rebele; Prin cântecul din sevă, alintă resemnarea. Fântânile se nasc la geana gliei plânse, Când cad răzlețe spice sub coase ruginite. O ciutură și-un lanț se zbat spre hău neunse. S-apleacă iar spinarea, sorb greu
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
întunericul ce ne-nghițea, trupurile noastre nu s-au despărțit, ci au rămas un moment încremenite și pline de contracții, pentru ca, imediat, pe stratul gros de fân pe care alunecarea-l antrenase până la sol, sub noi, să-și continue dulcea legănare în care tot dorul și dragostea noastră se revărsa vulcanic... Poate am adormit ori timpul pe care-l credeam că stă pe loc s-a urnit în infinita-i derulare, căci am privit spre cer - în lungul clăii mutilate de
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
Ci tremurul fiorului pe care îl crează. Cu freamăt ritmic, slab sau cu violență Stârpind durerea lumii ca pe-o excrescență. FRĂMÂNTĂRI DE SUFLET Din negura mănunchiului de gânduri Cad spice crude de-ndoieli în rânduri, Purtate melancolic în tristă legănare Credința-n adevăr s-o miște, s-o doboare. Când inima percepe aura speranței Apar și frământări din cupa discrepanței. Când ochiul pleoapa-și lasă peste frânturi reale Auzul se apleacă spre șoapte verzi, banale. Șoapte otrăvite de sensuri răspicate
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
-mi spună nimic. Știa că știu cum este de când fusesem în comă după nașterea lui Teodor. În schimb mi-a spus că vrea să ne jucăm și să ne legănăm picioarele până când voi simți atingerea unei ape limpezi. Am pornit legănarea și m-am trezit alături de el pe un ponton care parcă nu era din lemn ci din iarbă, mușchi proaspăt. Am privit cu el răsăritul până când am auzit ca prin vis vocea lui Teodor care se trezea. Al treilea vis
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
NU CER NU SOARE Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului NU CER NU SOARE Nu vreau, nu pot, nu cer, Nu soare și nici mare Într-un destin de fier Fără de legănare, Genunchii-s prinși în glie Și-i cânt de leagăn stins, Stau in statornicie Doar gânduri ce am plâns, Nu vreau, nu pot, nu vis, O lume tulburată Și chiar dacă n-am zis Aș mai trăi-o o dată, Să-mi
NU CER NU SOARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374102_a_375431]
-
în: Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Clepsidra Nisipul fin din stâncă măcinată De vânturi, ploi, de valuri și de soare Într-o căsuța veche demodata, Măsoară timpul clipă care moare. Își amintește era cuaternara, În legănări triremele vestite, Diluvii, cataclisme alternară Și armonii din univers pornite. Măsoară timpul, clipă care moare, Nisipul fin din stâncă măcinata. O clipă numai scânteind sub soare, Si nu se mai întoarce niciodată. Adrian Simionescu Referință Bibliografica: Clepsidra, de Adrian Simionescu
CLEPSIDRĂ, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375347_a_376676]
-
și am ciulit urechile. ,,Trecem spre Năsăud, Sângiorge-Băi și seara ne vom odihni la Rodna.'' spuse cu un glas convingător, observând că la o parte din grupă le pâlpâiau pleoapele. Șoseaua trecea pe lângă întinsele păduri iar, aerul proaspăt contribuia împreună cu legănarea din fotolii la o somnolență plăcută. Citește mai mult După un zbor de câteva ore am aterizat pe aeroportul din Cluj Napoca unde ne aștepta un elegant și confortabil auto-turist .Iar la drum...spre Bistrița unde gazdele amabile ne-au servit
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]