1,613 matches
-
Ea a relaxat regulile și eticheta și a adus muzicieni, pictori și poeți la curte, printre care și scriitorul Jean Paul Friedrich Richter, care a sosit mai 1799. Charlotte a dat omului de rând Jean Paul titlu în Consiliu de Legație și scriitorul a fost logodit cu una din doamne ei de onoare. Mai târziu, aranjamentul cu Caroline Feuchter von Feuchterslebena fost rupt. Sub Charlotte, curtea a devenit o "mică Weimar". Actualul slogan al orașului Hildburghausen, "Micul Clasic" se referă la
Charlotte Georgine de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/324985_a_326314]
-
februarie 1941. Pentru prima oară în viață turbulentul tînăr nonconformist, care speriase și încîntase lumea intelectuală a Bucureștiului cu excentricitățile sale, este silit să facă la Lisabona muncă de funcționar. Chiar de funcționar? Să nu exagerăm! Obligațiile unui atașat de Legație, aflat pe treapta cea mai de jos a ierarhiei diplomatice, nu păreau copleșitoare, mai ales într-o țară ca Portugalia anilor ’40. Lui Eliade îi rămînea de fapt suficient timp pentru a lucra ceea ce-l interesa cu adevărat. Dar tocmai
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
Au fost capturate mai multe mașini și materiale.... Pe data de 26 august între orele 800-1600 “ o unitate din Regimentul 3 Transmisiuni Aero a dezarmat trupa germană de la barăcile Jilava. În aceste barăci se găsea și o parte din personalul Legației germane din București care a fost arestat și condus la palatul regal din comuna Regele Ferdinand. S-au predat în mâinile românilor 3 ofițeri, 25 subofițeri și 70 de soldați. La 23 martie 1945, guvernul comunist condus de Petru Groza
Jilava, Ilfov () [Corola-website/Science/299595_a_300924]
-
Relațiile diplomatice dintre cele doua țări au fost stabilite la 15/28 decembrie 1913, la nivel de legație, la un an după proclamarea independenței Albaniei. Albanezii au cerut voie să folosească melodie "E Scris Pe Tricolor Unire" de Ciprian Porumbescu pentru imnul lor național, o cerere care a fost acceptată. Autoritățile române au subliniat de-a lungul timpului
Relațiile dintre România și Albania () [Corola-website/Science/336599_a_337928]
-
comună, cea mai mare parte de-a lungul Dunării. Relațiile diplomatice dintre România și Bulgaria au fost stabilite în 1879, la nivel de Birou al reprezentantului diplomatic. Ulterior, reprezentarea diplomatică bilaterală a fost ridicată la nivel de consulate, consulate generale, legații, iar după 1944, de ambasade. În urma Războiului de Independență al României, Bulgaria a devenit autonomă, de facto independentă. . La Congresul de la Berlin, Rusia a oferit României o parte a sudului Dobrogei, ca o compensație pentru anexarea sudului Basarabiei, dar România
Relațiile dintre România și Bulgaria () [Corola-website/Science/314998_a_316327]
-
cărții: diferențe ortografice, inclusiv ale unor nume (Virgil Probota, Zoe Vezbianu), fraze formulate diferit, unele pasaje eliminate ulterior (o scurtă referință la boierul Bibi Murgescu ce se cuplase cu o cântăreață de cabaret, discuții cu privire la colaborarea unor funcționari guvernamentali cu legațiile străine și zvonuri despre iminența unei revoluții în Rusia ce au loc la Casa Capșa și o glumă macabră făcută de un student la masa de la madam Cimbru). Fragmente din roman (capitole întregi) au fost publicate ulterior în anii 1925
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
samurai sunt trimiși în Washington D.C. pentru a ratifica Tratatul de prietenie și comerț. 1860 - Ii Naosuke este asasinat în Edo. 1862 - Sistemul Sankin Kotai este anulat. 1862 - Shogunul, Tokugawa Iemochi, merge la Kyoto unde este chemat de către împărat. 1863 - Legația engleză din Edo este atacată și distrusă prin incendiere. Navele de razboi engleze atacă și distrug Kagoshima din Satsuma ca revanșă pentru asasinarea unui englez în Edo în anul 1862. Samuraii din familia Choshu sunt alungați din Curtea Imperială din
Cronologia Erei Edo () [Corola-website/Science/303067_a_304396]
-
rămas astfel doar un deziderat. Una dintre piesele sale tradusă în limba engleză, Ladies All, a avut 140 de reprezentații pe Broadway, la teatrul Moresco. Înaintea Primului război mondial prințul Anton a fost întâi atașat, apoi însărcinat de afaceri al legației României la Londra și în 1918 intrase în cercul fostului prim ministru liberal Henry Asquith. Atunci, la 40 de ani, Anton Bibescu se află în relații cu scriitoarea Enid Bagnold, dar afecțiunea lui pentru ea a fost înlocuită de sentimente
Anton Bibescu () [Corola-website/Science/297505_a_298834]
-
unor conferințe, să-l întâlnească pe Theodore Roosevelt Astfel, activitatea diplomatică a lui Vasile Stoica a crescut în importanță și în intensitate începând din anul 1918, aceasta datorându-se susținerii pe care a avut-o din partea lui Constantin Angelescu prin Legația României din Washington nou înființate, unde a avut ocazia să stabilească strânse raporturi cu viitori liderii ai Cehoslovaciei, Poloniei sau Serbiei: Thomas G. Masaryk, Ignacy Jan Paderewski, H. Hinkovici. Împreună cu cei trei a participat la întâlnirea de nivel înalt de la
Vasile Stoica () [Corola-website/Science/320967_a_322296]
-
pe Alcée La Branche în funcția de însărcinat cu afaceri în Republica Texas, recunoscând oficial independența acestui stat. Franța a recunoscut oficial Texasul la 25 septembrie 1839, numindu-l pe Alponse Dubois de Saligny în funcția de însărcinat cu afaceri. Legația franceză a fost construită în 1841, și este astăzi cea mai veche clădire din Austin. Republica a primit recunoaștere din partea Belgiei, Țărilor de Jos, și Republicii Yucatán. Regatul Unit nu a recunoscut oficial Texasul din cauza relațiilor amicale cu Mexicul, dar
Republica Texas () [Corola-website/Science/320918_a_322247]
-
fină la cei plecați de-acasă. Dacă Ambasada Poloniei nu a sesizat aceste lucruri nici până azi, ele au fost remarcate de cea germană din România de vreme ce ministerul de externe german avea să îl convoace pe consilierul de presă al Legației României la Berlin, Cisek, la 11 septembrie 1939 (cilul scrierilor sale pe acestă temă nu se încheiase), pentru a i se comunca că "Germania nu este mulțumită de atitudinea presei române, care dă preferință comunicatelor, știrilor și informațiilor sosite din
Nicolae Iorga despre Polonia by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Memoirs/6954_a_8279]
-
din 1880, Facultatea de Litere și Drept a Universității din București. Termină facultatea în 1884. În 1885 este numit atașat în Ministerul de Externe iar în 1888 devine șef de cabinet al lui Petre P. Carp. Este numit secretar de legație la Paris în 1889 și apoi la Istanbul în 1890. În 1892 se retrage din activitatea diplomaticâ. Ca elev, a trimis câteva poezii la "Convorbiri literare", fără a-i fi publicate. Student fiind, frecventează seratele de la „Intim club”. Aici cunoaște
Nicolae Petrașcu (scriitor) () [Corola-website/Science/310912_a_312241]
-
de scris și multiplicate cu indigo. Difuzarea era asigurată de către subgrupul din Brăișor la târguri sau la diverse aniversări și sărbători (23 august, 7 noiembrie, 30 decembrie), dar erau trimise și prin poștă către instituții, structuri regionale de partid, ministere, legații și ambasade. Putem constata că grupul „Capotă-Dejeu” a avut un caracter nonviolent, deși după 1952 unii dintre membri erau înarmați. În conformitate cu documentele din arhiva fostei "Securități", Alexandru Dejeu a făcut obiectul unui dosar informativ deschis la 6 septembrie 1957 (Arhiva
Alexandru Dejeu () [Corola-website/Science/319545_a_320874]
-
Partage du Midi” (1906), „Grandes Odes” (1904 - 1908). În aceeași perioadă, traduce în franceză „Agamemnon” de Eschil și scrie piesa „Le Repos du septième jour”. Tot în aceeași perioadă, face cunoștință cu literatura engleză. În 1906, era prim secretar al Legației franceze la Beijing, capitala Chinei. Era deja autorul lucrării „L’Arche”, precum și al celor mai multe poeme din volumul „Corona benignitatis anni Dei”. În anii următori îl găsim la Praga, iar apoi consul general la Frankfurt pe Main (1911). „Cantata pe trei
Paul Claudel () [Corola-website/Science/308102_a_309431]
-
sale groaza provocată de un raid aerian german și senzațiile claustrofobe trăite într-un adăpost antiaerian: „Când, în noaptea de 9 septembrie 1940, am coborât în adăpostul antiaerian al imobilului unde locuia, la etajul IV, unul din colegii mei de la Legație, deodată, pe neașteptate și înghesuite una într-alta, de parcă ar fi constituit un singur episod, fără întreruperi, mi-am amintit o seamă de întâmplări din ultimii trei ani. Impresia era atât de stranie, încât mi-am spus că, foarte probabil
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
nu a trădat pe nimeni dintre colaboratorii săi, și am fost condamnat la 14 ani de pușcărie. Datorită comportării sale la DEF, în primii ani de după război comuniștii i-au dat funcții de răspundere: în 1948 a fost trimis la Legația de la Londra, unde la 26 de ani a devenit cel mai tânăr membru al corpului diplomatic. Între 1949-1952 a fost șeful Direcției Economice a Ministerului Afacerilor Externe. Dar, cu ocazia vizitei la București în Decembrie 1948, a făcut un raport
Egon Balas () [Corola-website/Science/321339_a_322668]
-
în Ministerul Propagandei Naționale. În același an devine membru al Consiliului administrativ al Casei compozitorilor, pictorilor și sculptorilor de pe lângă Ministerul Muncii. În 1943, presimțind deteriorarea situației politice românești, ia calea exilului stabilindu-se în Elveția. Între 1943-1946 devine consilier tehnic la Legația română din Berna. Pe 26 iunie 1944 fondează, împreună cu Eugene Pittard, „Archives internationales de musique populaire” (Arhiva internațională de muzică populară) din Geneva, pe care o conduce până în 1958, anul morții. În 1948 devine lector (până în 1950) și mai apoi
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
Suiyuan. În iunie 1859, o forță navală britanică de 2.200 de oameni și 21 de vase, sub comanda amiralului Sir James Hope s-a deplasat spre nord de la Shanghai la Tianjin cu proaspăt numiții consuli englez și francez pentru legațiile din Beijing. Ei au ajuns la gurile râului Hai păzit de cetățile Taku de lângă Tianjin și au cerut să continue drumul spre Beijing. Sengge Rinchen le-a răspuns că diplomații anglo-francezi pot să debarce mai sus pe coastă, la Beitang
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
să adune "firele, risipite prin epistole, ale unor cărți pe care Pia a visat să le scrie de-a lungul timpului, dar nu a ajuns". Până la un moment dat, scrisorile ei au fost transmise prin intermediari, de obicei angajați din legațiile străine. Cele dintre 1947-1958, aflăm din aceeași notă asupra ediției, au fost distruse din teama unor eventuale percheziții, iar după arestarea lui Dinu Pillat, în 1959, cele mai multe sunt cifrate de ambele părți, folosind nume schimbate. Înainte de a lua cunoștință de
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
luat legătura pentru a fi tranzitul facilitat atât cu guvernul republican de la Viena, cât și cu Consiliul Național Croat de la Zagreb. Pe rând, toți soldații români din Viena au fost expediați și în oraș a rămas ca secție militară atașată legației române prezidată de Constantin Isopescu-Grecul doar un mic grup de ofițeri, Datorită însă modului confuz în care a fost creată Convenția de Armistițiu cu Ungaria, unele dintre unitățile care au primit ordin să traverseze teritoriul evacuat și să se îndrepte
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
la Pisa, unde a adunat o flotă pentru a lupta împotriva lui Roger chiar în Sicilia, însă acțiunea nu a avut efect. Flota pisană a jefuitAmalfi de unde a luat o importantă pradă. Încărcat cu această pradă și însițit de o legație papală, Robert a plecat în Germania pentru a stărui pentru ajutorul din partea împăratului. În vara anului 1137, împăratul a venit în Italia alături de papa Inocențiu al II-lea, cu ducele Henric "cel Mândru", de Bavaria, în fruntea unei puternice forțe
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
Semnarea acestui document a fost probabil una din cele mai importante etape din procesul de formare a Adunării Națiunilor Captive Europene. Comitetul Național a decis să deschidă în diferite țări reprezentanțe, care să îndeplinească rolul care revenea în mod normal legațiilor României. Atribuțiile reprezentaților au fost fixate printr-un document normativ aprobat de Comitet în septembrie 1950 . Împuterniciții aveau următoarele atribuții: Reprezentanții Comitetului Național Român în afara Statelor Unite erau; Toți reprezentanții comitetului național au fost numiți de regele Mihai, ceea ce le conferea
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
1947 de 4,25 franci elvețieni pentru un dolar valoarea fondului Cretzianu era de 1,4 milioane dolari SUA. Istoricii care discută problema fondului nu amintesc însă de faptul că pe lângă fondul din Elveția, Alexandru Cretzianu mai dispunea de fondul legației române din Ankara, care se ridica la aproximativ 1.000.000 franci elvețieni (235.000 dolari SUA). Acești bani nu aveau destinația fondului național, și ar fi trebuit să fie puși la dispoziția Comitetului Național, așa cum s-a întâmplat cu
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
se ridica la aproximativ 1.000.000 franci elvețieni (235.000 dolari SUA). Acești bani nu aveau destinația fondului național, și ar fi trebuit să fie puși la dispoziția Comitetului Național, așa cum s-a întâmplat cu fondurile existente la alte legații, de exemplu cele de la Madrid și Lisabona. Fondul legației române de la Ankara și-a fost însușit în întregime de Cretzianu. Fondul elvețian a fost girat exclusiv de Alexandru Cretzianu, care nu a dat socoteală nimănui despre el. Înainte de a încasa
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
235.000 dolari SUA). Acești bani nu aveau destinația fondului național, și ar fi trebuit să fie puși la dispoziția Comitetului Național, așa cum s-a întâmplat cu fondurile existente la alte legații, de exemplu cele de la Madrid și Lisabona. Fondul legației române de la Ankara și-a fost însușit în întregime de Cretzianu. Fondul elvețian a fost girat exclusiv de Alexandru Cretzianu, care nu a dat socoteală nimănui despre el. Înainte de a încasa banii, Cretzianu îl informase pe Vișoianu că va forma
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]