396 matches
-
dar, în timp ce urca o colină, teama îl părăsi și îi veniră o mare consolare și o tărie spirituală, însoțite de așa o bucurie că începu să strige în plin câmp și să vorbească cu Dumnezeu. În acea seară, după paisprezece leghe de mers, a fost găzduit împreună cu un cerșetor sărac într-un spital; a doua zi s-a adăpostit într-o șură, iar a treia zi a ajuns la Rouen. În tot acest timp, nu a băut, nu a mâncat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fi de ajuns. Însă, atunci când începu să învețe, veniră mulți să-l asculte, până și fratele lui. În afară de învățătura creștină, duminica și în zilele de sărbătoare predica, cu mult folos și ajutor dat sufletelor celor ce veneau de la mai multe leghe ca să-l asculte. Se strădui, de asemenea, să dezrădăcineze unele obiceiuri rele și, cu ajutorul lui Dumnezeu, puse rânduială în unele lucruri. Astfel, în ceea ce privește jocurile de noroc, făcu în așa fel încât fură oprite din poruncă, după ce-l lămuri pe judecător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
hotărârea ca, după hirotonire, să nu celebreze sfânta liturghie timp de un an de zile, pentru a se pregăti și a se ruga Maicii Domnului să binevoiască a-l așeza alături de Fiul ei. Într-o zi, aflându-se la câteva leghe de Roma, intră într-o biserică și, pe când se ruga, simți o adâncă schimbare în suflet și văzu atât de limpede că Dumnezeu Tatăl îl așeza alături de Cristos, Fiul Său, încât n-ar îndrăzni nicicum să se îndoiască de faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
complicau deplasările unei persoane exilate o împiedicau să vină să mă vadă. I-am răspuns că mă voi duce eu la Grenoble. Într-adevăr, am luat-o în această direcție care, plecând din Chambéry, mă făcea să fac patruzeci de leghe mai mult. Am prevenit-o pe Doamna de Chevreuse de ziua sosirii mele; bătrâna ducesă de Luynes mă aștepta la hanul meu. Doamna de Chevreuse era atât de bolnavă încât îi era cu neputință să vină să mă vadă, și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
zbătut o noapte întreagă împotriva acestui viu obstacol, s-a resemnat și a făcut drumul întors. Starea de bine pe care a simțit-o i-a confirmat că se afla pe calea cea bună. A continuat până la Modena, dar câteva leghe făcute în direcția Torino i-au trezit neliniști; neliniști care au cedat îndată ce s-a îndreptat spre Milano. Sosind la Milano, a aflat că un văr al ei, prieten din copilărie, adjutant al împăratului Alexandru, căzuse greu bolnav în Germania
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Bongars, a parcurs culoarul Bran-Rucăr: "Călătorul află la Bran castelul, care oferea și un adăpost drumeților. Se arată cum era păzit hotarul: o parte din garnizoană ieșea dimineața, altă parte seara pentru a străjui linia: erau două schimburi. La o leghe dincolo de Bran e hotarul însemnat cu o cruce (deci la Giuvala)... După ce a trecut granița se face coborâtul pe la Piatra lui Craiu. Nu existau firește șosele, pe care apusul le-a întrebuințat abia în secolul al XVIII-lea. Drumul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
Pe drum, Bongars vede cetatea lui Negru-Vodă". Credem că este necesar să facem unele comentarii pe acest text citat. Informația dată de Bongars privind paza hotarului este foarte importantă. Mai întâi aflăm că "linia" de demarcație se afla "la o leghe dincolo de Bran", adică la maximum 7500 metri spre sud-vest. Având în vedere vechiul drum, hotarul apare, cu aproximație, la cumpăna apelor, așa cum îl găsim până în 1916. Apoi, cele două schimburi parcurgeau zilnic, presupunem, călare, distanța Bran-Fundata, pe Drumul Carului, observând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
15 zile prin deșert, oastea condusă de Ludovic ar fi ajuns la granița tătarilor. Cronica Dubnicense ne informează că, la 4 aprilie, regele a ajuns la marele fluviu al tătarilor cu numele de Olth, a cărui lățime era de o leghe galică. Acolo a poruncit lectorului Ioan, vânătorul de urși, să-și aleagă luptători călări, cu care să treacă râul și a primit o solie din partea hanului, prin care i se cerea o întrevedere. Ludovic a primit să se întâlnească. Hanul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
aflat În grija lui Își pierdea răbdarea, schimba rapid tactica: — Să aducem un căpăstru? — Pentru călărie? Dacă doriți. — Călărește și tu, bătrâne. Călăria era distracția sa favorită. Nu se mulțumea să rămână pe terenurile de echitație. Călărea până la trei, patru leghe de castel, după care, se Întorcea În galop. La treisprezece ani, Nobunaga luase parte la prima luptă, iar la cincisprezece Își pierduse tatăl. Pe măsură ce creștea, devenea din ce În ce mai arogant. În ziua funeraliilor tatălui său, Nobunaga fusese Îmbrăcat nepotrivit pentru solemnitatea evenimentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
putea privi decât cu un mare devotament, de la distanță. Se apropia sfârșitul lunii. Nobunaga, care, de obicei, ieșea doar cu câțiva vasali, ceru, pe neașteptate, un cal și ieși călare din castel. De la Kiyosu la Moriyama erau doar vreo trei leghe, iar el galopa Întotdeauna până acolo și se Întorcea Înaintea micului dejun. Dar, În ziua aceea, Nobunaga Își Întoarse calul spre răsărit, la răspântie, Îndepărtându-se de Moriyama. — Stăpâne! — Acum unde se mai duce? Suprinși și nedumeriți, cei cinci sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mine nu eram sortiți unul altuia. Să ai grijă de ea. Cam În același timp, un cal nărăvaș și neînsoțit străpungea Întunericul, galopând din Kiyosu spre Narumi. Grav rănit, Yamabuchi Ukon se ținea bine În șa. Avea opt sau nouă leghe până la Narumi, iar calul său galopa cu repeziciune. Se Întunecase deja și nu-l vedea nimeni, dar, la lumina zilei, trecătorii ar fi observat sângele care picura În galopul calului. Rana lui Ukon era adâncă, Însă nu fatală. Totuși, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pară că sunt drapelele și flamurile de luptă. Puneți pe crengile copacilor și pe culmile colinelor cârpe roșii, albe sau de orice culoare și umpleți cerul cu serpentine fâlfâitoare. Înțelegeți ce vă spun? După ce caii Înaintară cam o jumătate de leghe, iar Nobunaga se răsuci să privească, peste Întregul Atsuta fluturau nenumărate flamuri și stindare. Ai fi zis că În sat ajunsese o imensă armată din Kiyosu și că poposise acolo. Domnea o căldură apăsătoare, fierbinte cum de mulți ani nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Yoshimoto, de cum se așeză În cortul improvizat al cartierului său general. În jur stăteau oamenii Însărcinați cu protecția lui: ajutoare, generali, vasali superiori, medici și alții. Unul dintre generali răspunse: — Acesta e Dengakuhazama. Se află cam la o jumătate de leghe de Okehazama. Yoshimoto dădu din cap și-i Întinse casca unui scutier. După ce un paj Îi dezlegă nojițele armurii, Își scoase lenjeria leoarcă de nădușeală și Îmbrăcă un halat alb imaculat. O briză ușoară Înfoaie cortul. „Ce răcoare,“ Își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lipsea Însuflețirea. Când Shibata Katsuie și Sakuma Nobumori plecaseră spre Sunomata, armata pornise În sunetul tobelor, cu stindardele fluturând. În comparație cu ei, Tokichiro părea un comandant ieșit la inspecția provinciei sau poate cu un detașament de Întăriri de pe front. La două leghe de Kiyosu, un călăreț singuratic Îi ajunse din urmă, strigându-le să aștepte. Omul din fruntea convoiului de cai cu samare Întoarse capul, spunând: — E Domnul Inuchiyo. Și trimise pe cineva spre capătul coloanei, pentru a-l informa pe Tokichiro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de călătorie la șa. — Ei, primește-l și vom vedea. — Să-l primesc? — Ca să ne-asigurăm numai, să vedem cum arată. Și Koroku se așeză pe verandă, așteptând. De la castelul lui Nobunaga până la Hachisuka era o distanță de numai câteva leghe. De drept, satul ar fi trebuit să facă parte din domeniul clanului Oda, dar Koroku nu-l recunoștea pe Nobunaga, nici nu primea stipendii de la Oda. Tatăl lui și clanul Saito din Mino se sprijiniseră reciproc, iar Între ronini exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
el. — Ei bine, Hikoemon, să ai grijă de toate, Îi spuse el și porni, ca și cum n-ar fi mers decât la o plimbare prin curtea castelului. De fapt, distanța de la Sunomata până la Muntele Kurihara nu era prea mare - cam zece leghe. În zilele senine, Muntele Kurihara se vedea vag În zare. Dar acel unic șir de munți era fortăreața provinciei Mino contra inamicului. Hideyoshi apucă pe un drum ocolit, de-a lungul munților, și intră În Fuwa. Pentru a cunoaște firea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Gustă ceaiul de câteva ori, de parcă nu s-ar fi gândit la nimic altceva. — Onorate oaspete... — Da? — Vă plac orhideele? Primăvara sunt minunate, dar și toamna sunt destul de frumoase. — Orhideele! Cum adică, orhideele? — Florile. Când mergeți cam cu trei, patru leghe mai În adâncul muntelui, pe pante și pe marginile prăpăstiilor sunt orhidee care păstrează roua vremurilor vechi. L-am trimis pe slujitorul meu, Kokuma, să culeagă una și s-o pună Într-un ghiveci. Doriți s-o vedeți? — N-nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
aibă o idee mai bună. În sfârșit, fu aprobat un plan al lui Hideyoshi și, nu peste mult, Într-o noapte, acesta dispăru din rândurile avangardei. Pornind de la răscrucea drumurilor Unuma și Hida, care se afla la patru sau cinci leghe depărtare de capătul lanțului muntos pe care se găsea Inabayama, Hideyoshi plecă Împreună cu numai nouă oameni de Încredere. Scăldați În sudoare, se cățărară pe Muntele Zuiryuji, care era destul de departe de Inabayama pentru ca nimeni să nu-l păzească. Printre Însoțitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ajunseseră la capătul văii și al cărării, văzură cârcei de glicină agățați de o râpă. Ocolind o culme, găsiră o potecă ascunsă spre vale, care trecea printr-un desiș scund de bambuși vărgați. Pe cărarea de-aici, sunt cam două leghe până În spatele castelului. Dacă parcurgeți distanța, urmând harta asta a muntelui, ar trebui să ajungeți la un canal de apă care duce În castel. Și-acum, cu permisiunea voastră, Îmi iau rămas bun. Osawa se despărți de grup, Înapoindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sincer, jurase, cândva, credință clanului Saito. Pesemne Îl Îndurera să-i Îndrume pe acei oameni pe cărarea secretă care ducea În spatele castelului foștilor săi stăpâni. Hideyoshi Înțelesese și Îi spusese intenționat să se Întoarcă Înainte de a ajunge la destinație. Două leghe nu erau o distanță prea mare, dar nu exista aproape nici o cale bătătorită. În timp ce urcau, Hideyoshi consulta mereu harta, căutând poteca ascunsă. Însă harta și terenul real al muntelui nu se corespundeau, oricât de mult le compara. Nu găsea pârâul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Hideyoshi: — Înțeleg. Are nevoie cineva să mănânce? V-ați adus destul pentru două mese de fiecare? Întrucât se rătăciseră, se aflau tocmai pe punctul de a-și termina rațiile pe care le luaseră cu ei. — Până la castel sunt doar două leghe și jumătate, dar ar fi bine totuși să ne luăm destul pentru două mese. Mosuke găti repede orez, amestecând În el mei, fasole bătută și prune sărate, cât să ajungă pentru zece oameni. Apoi, luă pe umăr un colac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ajungă la un compromis și, În seara aceea, băură Împreună sake, conversând veseli până târziu, fără să se gândească la trecerea timpului. A doua zi, urma să sosească la Sunomata mama lui Sunomata. Urmat de suită, merse cale de o leghe și ceva până la marginea satului Masaki, pentru a Întâmpina palanchinul mamei sale. Cerul era azuriu, crizantemele de lângă gardurile Împletite din nuiele În jurul caselor Își răspândeau parfumul, iar sfraciocii cântau ascuțit pe crengile copacilor ginkgo. Se vede procesiunea onoratei dumneavoastră mame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
rog, nu-ți face griji. Onaka coborî din palanchin. Ceilalți samurai se prosternaseră cu toții la pământ, iar bătrâna se simțea prea amețită ca să meargă. Trebuie că ești obosită, spuse Hideyoshi. Odihnește-te puțin aici. Până la castel mai e doar o leghe. Și, luându-și mama de mână, o conduse spre un scăunel de sub streașina unei case. Bătrâna se așeză, privind cerul de toamnă care se Întindea peste șirul compact al coroanelor galbene de ginkgo. — E ca un vis, șopti ea. Aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
câmpul de luptă și să vă Întâlnim Într-o altă zi, răspunse Kagetsune și plecă să pregătească retragerea. Cu toată curtoazia unui samurai, Hideyoshi le oferi toate condițiile inamicilor care se retrăgeau și-i conduse de la castel, cale de o leghe. Fu nevoie de o zi și jumătate pentru a rezolva problema Castelului Kanegasaki, dar când Hideyoshi Îl informă pe Nobunaga despre ceea ce făcuse, singurul răspuns al seniorului oferi: — Chiar așa? Și nu adăugă nici o laudă deosebită. Expresia de pe chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spuse Ieyasu. Oamenii lui Ittetsu Îi urmau pe cei ai lui Hideyoshi. În sfârșit, năvăliră și ostașii lui Ikeda Shonyu. Dintr-o dată, cumpăna bătăliei se schimbă, iar clanul Oda Învingea. Forțele lui Asakura Kagetake se retraseră mai mult de trei leghe, iar cele ale lui Asai Nagamasa fugiră, În grabă, spre Castelul Odani. Din acel moment, nu mai urmă decât o luptă de urmărire. Armata clanului Asakura fu fugărită spre Muntele Oyose, iar Asai Nagamasa se retrase dincolo de zidurile Castelului Odani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]