304 matches
-
sociabil. Puși la încercare, în situații de criză, scriitorii sînt slabi și inconstanți, lași, infantili, cu opțiuni politice dezastruoase. Or, tocmai acum, în deruta politică a anilor de război, Lovinescu se dovedește un spirit lucid și echilibrat, îngrozit deopotrivă de legionarismul lui Ion Barbu și de bolșevismul lui Victor Eftimiu, de pildă. Fanatismele de orice coloratură le cataloghează cu un categoric "Odios! Odios!", iar pe oameni îi judecă în sine, nu în funcție de considerente la modă. De aici judecata lui nuanțată asupra
JE EST UN AUTRE - Seninătatea destrămată by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14257_a_15582]
-
directă a intelectualilor comuniști, deținători de funcții politice"6. în afară de Miron Constantinescu au mai existat două figuri sinistre de conducători în campaniile anti-Eliade din vremea comunismului: Ștefan Voicu și Gogu Rădulescu. Istoricul Florin Țurcanu trece sub deplină tăcere toate acestea. Legionarismul și antisemitismul lui Eliade rămân principalele probleme controversate. Ele au declanșat polemici și au împărțit exegeții în două tabere antagonice. Simpatia față de legionari, atitudinea antidemocratică și câteva "puseuri" împotriva maghiarilor, bulgarilor și evreilor (în anumite condiții istorice, în deceniul al
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
inventate de polemiști înverșunați sau biografi mimând imparțialitatea. Ele figurează aproape fără întrerupere, între 1935-2006, cu pauze mai mari în acele perioade când în România nu avea drept de semnătură (1944-1967; 1970-1972; 1982-1983). Caracterizarea lui Eliade drept un amestec de legionarism și ceaușism a fost destrămată cu ușurință de toți contemporanii scriitorului care nu suferă de amnezie. Memorialistica lui Pericle Martinescu, Victor Felea, Sanda Stolojan, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca oferă amănunte concrete asupra situației reale. Corespondența (emisă și primită) - autentică și
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
mai proeminent om de cultură german recrutat vreodată de acest partid și, ca atare, evenimentul anunțat pe un ton triumfal de întreaga presă a stârnit o vâlvă comparabilă cu aceea pe care ar fi produs-o la noi convertirea la legionarism a unui exponent al spiritualității românești de talia lui Nicolae Iorga. (Numai că acesta avea să fie victima, nu complicele extremismului, iar dintre intelectualii români s-au lăsat amăgiți de doctrina răufăcătoare doar tineri încă lipsiți de notorietate și de
Pledoarie pentru Hannah Arendt by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6364_a_7689]
-
mișcarea comunistă din România interbelică și nici la prezența - amenințătoare pentru întreaga Europa - a oceanului de comunism din Uniunea Sovietică (care, de altfel, ulterior, ne-a și inundat țară). Drept urmare, se poate crede că fascismul (cu toate variantele lui, inclusiv legionarismul) a fost un fel de isterie colectivă, declanșată din senin. În realitate, chiar dacă n-a reprezentat doar o reacție la comunism, fascismul a însemnat și așa ceva. Va rămâne veșnic o enigmă de ce calcă Z. Ornea în vârful picioarelor ori de câte ori se
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
Elementul complementar nu mai este acum omul ușuratic, fără convingeri ferme, în căutarea plăcerilor, ci Ideologul, la fel de inflexibil, de pe poziții de stânga. Și pentru că romancierul intră, cu Căderea în lume, într-o cazuistică atât de delicată, cum este cea a legionarismului românesc, el simte nevoia - din necesități compoziționale și, în fond, de bun simț - să definească o extremă prin alta. Până la un punct, observăm, nuanțele nu există. Între tânărul aspru și "posedat" care vrea o Românie curată și tânărul grăsuț, cu
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
Dar, repet, acestea din urmă nu există. Mircea Eliade, alt student al său strălucit, cîțiva ani chiar asistent pe lîngă conferința lui Nae Ionescu de la universitatea bucureșteană, povestește, în Memorii, că în lagărul de la Miercurea Ciuc, unde amîndoi fuseseră încarcerați pentru legionarism, profesorul i-a împărtășit gîndul să scrie o carte, Căderea în Cosmos, pe care însă n-a mai apucat să o redacteze pentru că, rău bolnav de cord, a murit în noiembrie 1940. După moartea sa în 1941, un grup de
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
ale lui Eliade și Cioran din anii premergători ori din perioada războiului sînt incontestabile. Nu, desigur, noi, pentru istoricii români ai ideilor (din care Lavastine îi citează pe cei mai importanți), militantismul ideologic ori partinic al celor doi în slujba legionarismului, simpatia pentru Hitler și nazism, oroarea de democrație și parlamentarism, apelul la dictatură și, vai, chiar la crima politică a reprezentat însă pentru recenzenții francezi ai cărții un șoc. Am citit cîteva recenzii și mi-am dat seama că, în
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
deja al doilea fel de abuz: acela de a considera că întreaga operă a lui Eliade și Cioran, după ce au devenit celebri în lume prin operele lor savante ori prin literatura lor, e pătrunsă de spiritul care le-a animat legionarismul din anii '30. Desigur, dovada, în acest caz, e mult mai greu de făcut. Dar Lavastine nu disperă și, pe urmele lui Dubuisson, cel dintîi care a identificat antisemitismul funciar din Tratatul de istoria religiilor, caută cu orice chip să
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
Ianoși. Nu e locul să intrăm în detalii. Citiți și veți vedea că merită. Remarcăm doar, în articolul lui Adrian Niță, cazul Noica și cazul Ianoși, un tratament inegal al păcatelor cu pricina. Dacă în cazul Noica, după părerea autorului, legionarismul nu poate fi justificat, deși nu are nici o consecință asupra operei, în cazul Ianoși, comunismul nu poate fi judecat, căci "trebuie să ținem cont de libertatea de opțiune, de liberul arbitru". Cât despre efectul ideologiei din laptele careia Ion Ianoși
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10672_a_11997]
-
e tentat să le acorde un anumit credit membrilor Gărzii de Fier. în două sau trei rânduri, vorbește despre ei cu simpatie, crezând în discursul lor demagogic: "Singura organizație care cultivă educația caracterului, notează el cu un fel de regret, legionarismul, a fost nimicit de politicieni lichele". Altă dată, pentru prea credulul autor al Jurnalului, ei ar constitui "prima generație eroică românească". în același timp, el o condiționează, demolându-și entuziasmul prea facil: "dacă va rămâne curată." Aceasta la 7 octombrie
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
lui Eliade și Culianu. Am ținut să subliniez acest simptom care aduce cu sine, prin generalizare, virusul confuziei. În istoria culturală recentă blamul a fost aruncat asupra unor intelectuali din elită care n-au avut de-a face nici cu legionarismul, nici cu Antonescu. Se poate greși prin omisiune, adăugire și generalizare. Unde sînt menționați scriitorii care au fost aruncați în pușcării (neantonescieni!) și n-au putut publica decît după 1964? Plutim spre Europa dansînd lateral peste ei? Desigur, cele două
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
totdeauna al evreilor, participă la una din sărbătorile lor (Kol-Nidrei), la Templul Coral, „spre supărarea lumii întregi”, cum consemnează ziarul „Momentul”, ceea ce-l duce pe atât de însuflețitul și neobositul slujitor al lui Christos la concluzia tristă că „antisemitismul și legionarismul (contra cărora vituperase toată viața - n. m.) stau sub cenușe, ca niște cărbuni gata să aprinză iarăși pământul”. În același timp, în 1946, regretă că prietenii lui izraeliți nu l-au invitat la concertul marelui Jehudi Menuhin, despre care scrisese
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
lui vor da mult de furcă și de vorbă umașilor” (3 nov. 1954). Bătrân și bolnav (va fi lovit în 1955 de paralizie), scriitorul-deputat regretă că nu s-a putut prezenta la procesul lui Ovidiu Papadima: „Bietul băiat, acuzat de legionarism, ar fi avut în mine un cald martor al dezvinovățirii lui”. Executarea lui Lucrețiu Pătrășcanu, în urma unei înscenări monstruoase de tip stalinist, e o „veste tristă”, ca și condamnarea la închisoare a prietenului său sionist A. I. Zissu, dar se abține
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
extenso tocmai pentru a stîrni apetitul pentru carte, în Despre toate și ceva în plus, Mihai Șora analizează cu luciditatea sa bine știută teme dintre cele mai diverse, multe dintre ele adevărate obsesii ale dezbaterilor de idei din perioada tranziției: legionarismul lui Cioran, Eliade și Noica, comparația între cele două totalitarisme ale secolului XX (fascismul și comunismul), imposibilitatea alcătuirii unei istorii a filozofiei românești, rolul imaginației în filozofie, importanța ecumenismului în ziua de azi, rolul poeziei și al literaturii în secolul
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
generația lui Eliade și Cioran s-ar fi rupt, conform aprecierii unor istorici, în două curente istorice, iar conform lui N. Jianu și dnei Petreu înseși, în trei. Cei mai numeroși reprezentanți ai generației s-au îndreptat spre extrema-dreaptă, spre legionarism și spre ortodoxismul naționalist: Mihail Polihroniade, M. Eliade, E. Cioran, C. Noica, Haig Acterian, Petru Țuțea, Marietta Sadova, Dan Botta, P.P. Panaitescu, Tr. Herseni, Radu Gyr ș.a. Nu mulți au luat calea politică inversă, spre comunism: Belu Silber, Petre Pandrea
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
și Mircea Vulcănescu, care ar trebui să deschidă această a doua listă, a celor arestați, închiși, persecutați, exilați. Nu i-aș include aici pe Radu Gyr, pentru prima lui vină (mort în 1975, prima lui detenție se datorează apartenenței la legionarism), și Nichifor Crainic (1972), pentru că ei vin dinspre extrema dreaptă interbelică. Dar, după V. Voiculescu și Mircea Vulcănescu, l-aș așeza pe Petre Pandrea (1968), un caz interesant de disidență de stânga, critic acerb al comuniștilor români. Am răspuns cu
Antologia demnității scriitorului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8166_a_9491]
-
sălbaticia represiunii, începe să considere victime și martiri pe asasini". Din prima ediție a jurnalului lipseau cu totul însemnările din anii 1940-1944. Acum ele se află la locul lor. Și din ele aflăm că de unde în 7 octombrie 1940 socotea legionarismul "prima mișcare generoasă și eroica românească", la 25 noiembrie, cînd statul national-legionar își arată adevărata față, nota: "Crimele nu se mai isprăvesc. Legionarii au săvîrșit exact aceeași ticăloșie de-a omorî oameni fără judecată". Iar asasinarea lui Iorga îl umple
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
aceștia, așa că la un moment dat fiecare făcea cunoștință cu profesorul Gusti. Centrul de interes al discuțiilor purtate de Zoltán Rostás cu Ernest Bernea (oarecum boicotat și pentru desprinderea de Gusti și fondarea revistei Rînduiala, și pentru aplecarea sa către legionarism), Marcela Focșa (regăsită în mod miraculos, în aceeași casă, la peste 90 de ani de ani de viață și după 20 de la prima convorbire), Lena Constante și Harry Brauner, Ion Costin, Roman Cresin (statisticianul Școlii gustiene), Paula Herseni, Ștefan Milcu
Sociologia militans by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13395_a_14720]
-
1957, oprindu-se la 103.000 de uciși. Alți analiști se opresc la alte cifre, unii ajungînd, cred judicios, pînă la cifra de 150.000 de victime. Interesant este și capitolul analitic consacrat mișcării legionare. Dl. Sorin Alexandrescu consideră că legionarismul s-ar fi fi născut, în 1927 și apoi crescînd în intensitate, din antiliberalismul postbelic, care ar fi compromis democratismul convertit în politicianism veros. În altă parte, vorbind de revoluția de dreapta, identifică un radicalism etic care, neexistînd în practică
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
la capăt miturile politice, că fapta efectivă. Această a fascinat o parte a intelectualității tinere a anilor treizeci (cu deosebire nouă generație spiritualista), fiind una dintre motivațiile care i-a făcut să adere la mișcarea legionara. Aici, din această perspectivă, legionarismul e perceput ca un anarhism de extremă dreaptă. Apoi e pusă în evidență dimensiunea religiosului (firește ortodox) la legionarism, cale prin care și-a adjudecat o parte din tinerii din elită intelectuală (de pildă, Mircea Eliade). Toate bune și drepte
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
deosebire nouă generație spiritualista), fiind una dintre motivațiile care i-a făcut să adere la mișcarea legionara. Aici, din această perspectivă, legionarismul e perceput ca un anarhism de extremă dreaptă. Apoi e pusă în evidență dimensiunea religiosului (firește ortodox) la legionarism, cale prin care și-a adjudecat o parte din tinerii din elită intelectuală (de pildă, Mircea Eliade). Toate bune și drepte pînă aici. Dar legionarismul n-a fost numai o sectă religioasă mistica, ci și (dacă nu în primul rînd
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
un anarhism de extremă dreaptă. Apoi e pusă în evidență dimensiunea religiosului (firește ortodox) la legionarism, cale prin care și-a adjudecat o parte din tinerii din elită intelectuală (de pildă, Mircea Eliade). Toate bune și drepte pînă aici. Dar legionarismul n-a fost numai o sectă religioasă mistica, ci și (dacă nu în primul rînd) o grupare politică de-sine-stătătoare, cu un partid propriu ("Totul pentru Țară") din 1935. C.Z.Codreanu a fost de două ori deputat, Mihai Stelescu o dată
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
G.Duca pentru că le-a interzis mișcarea, împiedicînd-o să participe la alegerile din 1933, cum a luat parte la cele din decembrie 1937, devenind, brusc, al treilea partid al țării. M.Eliade nu s-a limitat, în adeziunea să la legionarism, numai la dimensiunea religioasă. A militat și politic, făcînd parte din echipă care a făcut propagandă legionara, pentru alegerile din decembrie 1937, în județul Prahova. A ignora sau a minimaliza activismul politic legionar (inclusiv cel al lui M.Eliade) mi
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
prin morți simbolice succesive, într-o stare vegetativă, de mugure în vreme de iarnă. Eliade nu și-a ținut niciodată promisiunea - vagă - pe care i-a făcut-o lui Vintilă Horia, că va scrie dinăuntru despre «drama legionară». Paginile despre legionarism din Memorii sunt o autoficțiune, atât pentru uzul occidentalilor (de aici omisiunile și revizuirea adevărului), cât și pentru ochiul vigilent al legionarilor din exil (de aici o anume nostalgie subterană). Sigur, nu putem exclude că lui însuși îi era dor
Demonstrație de forță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4892_a_6217]