978 matches
-
și inteligent! Astfel, începusem să vin total anevoie la locul de muncă, pentru că tot ceea ce fusese mai bun și mai ademenitor la acesta la început, acum devenise întru totul străin și rece față de mine. Practic, mă lăsasem afundat într-o lehamite absolută, dar tăcută încă... Într-o dimineață, mi s-a întâmplat să ajung un pic prea târziu și, intrând repezit în biroul meu, i-am găsit pe toți ceilalți colegi avocați înăuntru. O clipă am rămas tăcut în nemișcare, mirându
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mă tot chinuie și o durere nenorocită de măsea! Îmi vine s-o scot din gură și s-o azvârl cât colo! Oare cui să-i mai spun și despre asta, oare cui?! Deja mi s-a făcut mult prea lehamite de viața asta, așa cum este ea acum! Ah, destinule, uite ce te rog, uită-mă! Asta-i toată rugăciunea mea. Am să mă culc acum. Amin!” Și așa meditase, plin de ură, de durere și de ambiții proprii, Șerban. Iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
începea să vorbească. Aide se mutase din prima bancă, unde stătea în primii ani, în ultima. Se așeza acolo cu câteva minute înainte să intre profesorul în sală și începea să scrie sau să citească, răspunzând cu un fel de lehamite colegilor care voiau să intre în vorbă cu ea. În cele câteva minute dinaintea cursului părea ca un cocon înfășurat în fire de mătase. Era riscant să o deranjezi. Unul din colegi o curta vârtos. Ea se uita amuzată la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
într-un plâns bezmetic, se golea de un fel de ură și două zile zăcea bolnavă în pat. Prietenul meu vizita întreprinderea a patra oară, știa că iubita lui e bolnavă, că nu are cum să o vadă, îi era lehamite de toate aceste inspecții fără rost, le spusese celor din conducere că are treburi urgente de îndeplinit și că se grăbește la județeana de partid. Aceștia nu prea îl credeau pe cuvânt, li se citea frica din ochi, dar nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Calea, Crucificarea, Moartea, Învierea... notează Aide în jurnalul ei, jurnal pe care îl ține de când nu mai poate face plajă în pielea goală în curtea lor din centrul orașului. Aluneca pe străzi ca râma prin mâluri aluvionare. Îi era lene, lehamite, îi venea să se așeze pe jos, în mijlocul străzii. Nu numai aerul era irespirabil, ci și oamenii deveniseră irespirabili. Se uita la ei și îi vedea cât sunt de urâți. S-a scurs toată vlaga din ei, se mișcau ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
hotărăsc pentru tine când te culci, când te scoli, când și ce mănânci, dacă mai respiri ori ba. Acolo știi una și bună. Tu nu mai ai nimic de făcut. Voia să se dea cu capul de pereți, simțea o lehamite soră cu moartea, nu mai voia să trăiască. Se săturase de această existență care nu se deosebea de a unui dobitoc. Visase ani în șir să călătorească, să se simtă bine în casa ei, să facă o muncă cu rost
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aude prețul, i se oprește respirația. Întreabă recepționerul dacă acceptă valută. E o întrebare fără sens. Sigur că acceptă, numai că schimbul e dezavantajos pentru ea. E hotărâtă să nu mai facă măcar un pas. Se simte obosită, îi e lehamite de ea. Va merge până la capăt. Trebuie să se vindece de această sminteală. Urcă în cameră, desface bagajele cu mișcări moi. Îi e teamă să-i dea telefon lui Alex. Îi e teamă de ezitările lui, de amânările lui, de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
insistă ea grăbită. "Sigur. Te așteptam". Când vii", întreabă ea sec. "Mai am puțină treabă. Te sun imediat ce termin". "Te rog nu-mi strica această întâlnire". "La ce te referi?" "Vino cât poți de repede". Pune receptorul în furcă. O lehamite mai grea ca moartea i se strecoară în tot trupul. Intră în baie. În oglinda băii își vede fața obosită, ochii stinși. Ce caută în acest hotel? Ce așteaptă de la un bărbat care își poate alege orice femeie din lumea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-și cultivă anturaju', ca fetele cu scaun la cap. Ce să faci? Așa-i felu' ei...", dădu ea a neputință din umeri. "Sensibilă și finuță..." "Sensibilă și finuță...", face acru și scârbavnic baba de Fito, dând din mână la marea lehamite, de îmi vine să o strâng de gât. "O bolovancă, aia e!", conchide dumneaei. Ah! Doamne, băbăciunea asta simt că mă scoate din minți! Ei, las' c-o să ți-o plătesc eu ție, măgăriță bătrână! Hoașcă perversă și coclită-n
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
atât se înmulțeau dilemele, sporindu-mi nehotărârea. O nehotărâre care tindea să se amplifice până la dimensiunile unui blocaj total, menit să aneantizeze orice acțiune. În mod obișnuit, când ajungeam la faza asta, mă apuca un soi de disperare sau de lehamite care mă determinau să las lucrurile să se desfășoare de la sine, mizând mai apoi, când ajungeam la deznodământ în situație de avarie, pe inspirația de moment. Uneori, chiar spre uimirea mea, mă mai descurcam. Acum însă eram pe deplin conștient
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Mai am vreo două sute și juma' în altă parte." "Deci, op' sute, cum ar ieși după socoteală." "Op' sute-n cap! Nouă milioane și șase sute dă mii dă leuți. Patru milioane-i ai tăi. Corect?" Vecinul dă din cap a lehamite: "Păi, acu' două săptămâni, cân' vorbirăm prima dată dă lucrarea asta, parcă ziceai ceva dă jumi-juma'. Acu' văz că s-a schimbat calimera". Nea Vasile nu recunoaște nimic: "Cum, bă, Vergile, s-a schimbat calimera!?" Se aprinde din ce în ce mai tare: "Ai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe față cu grijă, gemând ori de câte ori își atingea proboscida. Își aranjă și părul, dându-l peste cap, cu un aer de gigolo în mizerie. "Haide, dom'ne, că nu-mi stă așa rău", se încurajă el. Dădu din cap a lehamite: "Nu-mi stă rău, pă dracu! Cin' mă vede, zice că mi-a tras-o la greu șapte gealați. Cum să umblu io, acuma, om serios, tată dă familie, p'in oraș, în halu' ăsta? Ce zice oamenii? Ia uite
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la o ușă, m-ai crede?" Partenerul se uită la el cu îndoială, dar nici nu negă, nici nu spuse că da. Se mulțumi doar să dea din cap, într-un gest care ar fi putut însemna orice. Cam cu lehamite, însă până la urmă cu din ce în ce mai multă însuflețire, portarul îi povesti cum i se întâmplase toată tărășenia. La sfârșit, văzând mutra malițioasă a șoferului, oftă resemnat: "Știu că nu mă crezi. Și mie mi-ar veni greu să cred așa o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
șezi în cap, zău!". Adulmecă cu o schimă de nemulțumire în colțurile gurii: "Cât zahăr ai pus?", întrebă cu un aer sever. "N-am pus. Nu știam dacă azi vă permite cura..." "Ete, cura!...", dădu a Săvuleasca din mână a lehamite. Specifică: "Eu nu țin nicio cură, eu urmez un anumit regim, dragă. E o diferență pe care mă aștept să o sesizezi. Cură țin starletele astea de la televizor când vor să pună mâna pe câte un dobitoc bogat. Înțelegi?". Da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu ai decât s-o iei pe scurtătură. Da’ eu mai am inimă încă aici în piept și merg după spusa ei și altmintrelea nu. Moș Dumitru, care trăia aceleași tristeți ale despărțirii de cărăușie, a dat din mână a lehamite... Hliboceanu a băgat de seamă că lucrurile nu se leagă și a intervenit: Apoi mă faceți de rușine, fraților. Ridicați ulcelele celea, că parcă au prins rădăcini, așa stau de țepene pe masă. Treziți ca din somn, cărăușii au pus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Spuneam. Și de ce îl cheamă pe Gavrilă aista al tău Sloi și nu Toaibă? Și a fi om la locul lui? Ca să lungească treaba, Pâcu a prins a trage abitir din lulea și apoi să guste din vin, cumva a lehamite... Mai întâi și mai întâi, îi om de treabă. Întrebarea-i dacă vrea să intre în cărăușie. Da’ mai mult ca sigur că vrea. Și... ca să mori de curiozitate, Dumitre, am să amân povestea lui Sloi pe... pe la Paștele cailor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fiicele Evei, un timp câte-o privire mai sticlea nostalgică, păstrând captivă În bobul ei incandescent amintirea unui sân ca o cupolă bizantină ori a unui ten asemenea petalei de crin, apoi bărbații au Început să dea din mână a lehamite atunci când se mai rostea vreun nume feminin, pentru ca, Într-un târziu, referirea la „ele“ să nu mai stârnească nimic, nici Întristare, nici suspin, ca și cum s-ar fi vorbit despre prietene imaginare ori despre o specie dispărută. Doar Olaf și cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ieși o bătrînă care se opri și-i puse o Întrebare neașteptată: — CÎt aveți ora, dacă nu vă supărați? ZÎmbind Înduioșată, Christina vru să-și privească ceasul, dar constată că nu-l avea la mînă. Bătrîna dădu din mînă a lehamite, fiindcă răspunsul n-o mai interesa, totuși rămase pe loc. — Nu vă supărați, știți vreo cabină telefonică În apropiere? o Întrebă la rîndul său Christina. Abia după aceea observă că aparatul telefonic era agățat de perete, chiar lîngă ușa de la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Bineînțeles că nimeni nu-l luase În serios, dar pentru autorități asta avea mai puțină importanță, de vreme ce prezența extratereștrilor pe insulă fusese astfel dovedită o dată În plus; În cele din urmă avea să fie acceptată de Întreaga populație, măcar din lehamite. Ocazia Marii Spirale ar fi trebuit să fie folosită În același scop, numai că se Întîmplase ceva neașteptat și cei prezenți pe terenul de fotbal o luaseră la goană care Încotro, Împrăștiindu se Înainte de apariția programată a OZN-urilor. De
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că Îți amintește, dar este tocmai pe dos. Și trebuie să mai știi că am soluția problemei. Mă așteptam ca, din spirit de contradicție, Bazil să-mi dezvăluie de Îndată „soluția problemei“, Însă el se ridică din fotoliu, flutură a lehamite din mîini, gestul lui obișnuit În situațiile cînd nu avea replică, și porni clătinîndu-se către toaletă. Semn clar că lichiorul de kiwi Începuse să și dezvăluie o parte din ordinea ascunsă. Știam că va urina din nou pe colacul veceului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
margini le cădeau peste umeri, stingheri și ușor dezorientați, păreau scoși atunci din cine știe ce tunel al timpului. Strigau mai mult pentru a se Încălzi. Din cîte am Înțeles, manifestația lor era una de natură politică. Am făcut un gest de lehamite și dispreț: — Nostalgici comuniști!... — Sindromul captivității, completă Pablo. Foștii captivi ai lui Ceaușescu s-au atașat afectiv de el și acum Îl regretă. Se mai numește și sindromul Stockholm, deoarece În 1973, În urma unui atac armat asupra Băncii Suedeze de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ieși dintr-un asemenea bucluc, își amintește vorbele Bătrînului, atingîndu-și pieptul cu palma pentru a-și număra bătăile inimii, care deși i se par mai potolite nu-l pot face să uite de marea dezamăgire care îl stăpînește, sleiala și lehamitea care îl chinuie. Se oprește în fața unui stîlp pe care este lipit un afiș al Teatrului Național care anunță premiera Azilului de noapte de Gorki. Privirea îi alunecă obosită dintr-o parte în alta, ochii îi cad pe cîteva nume
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
torționar sau cum naiba se spunea la Pitești. Aveți voi ce aveți cu femeile, se enervează șoferul schimbînd vitezele, punînd frînă, accelerînd brusc, făcînd semn cu farurile unuia care vine din sens opus. — Roja ne provoacă întotdeauna, zice Curistul cu lehamite, nu poate să scape de obsesiile Bătrînului care-l urmăresc ca niște fantome. — Problema e că n-ai de unde să știi niciodată ce e-n mintea lor cu adevărat, reia Roja, asta l-a dat gata și pe Bătrîn, și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
spus și eu, reia Roja, nici nu știi de ce-ai scăpat tataie, putea s o pățească de zece ori mai prost, se gîndește. Liniștiți-vă, se distrează șoferul, eu vă pot învîrti pe străduțele astea pînă vi se face lehamite, chiar înainte să urcați am făcut plinul, așa că putem să-i dăm bătaie înainte. Ghinion, se gîndește Curistul, mai bine am fi rămas în pană, cel puțin am fi avut prilejul să facem țuști pe trotuar, zice. Toată viața am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
restul le-am citit în cărți, cu toate astea halal consolare, pînă nu i-ar fi văzut pe toți scoși din istorie. Ăsta era singurul lucru pe care și-l reproșa, că ar fi putut măcar să încerce, împotriva vîrstei, a lehamitei și a intereselor din jur, atunci cînd avusese ocazia, să ia acțiunea pe cont propriu. O acțiune prin care probabil ar fi putut să reabiliteze imaginea terfelită a Armatei Române. Furîndu-i ideea Regizorașului, ar fi putut pune în practică o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]