243 matches
-
spre o clădire întunecată, mai înaltă decât celelalte, care se desprindea pe cerul înstelat în capătul străzii perpendiculare pe strada noastră. Era o clădire veche, ruinată, cu o parte din ziduri complet căzute, cu planșeurile dintre etaje înclinate și cu lemnăria buretoasă la vedere. Cercevelele geamurilor lipseau, așa că ferestrele apăreau ca niște găuri informe în zidurile coșcovite. Acoperișul în pantă nu mai avea țigle și în el se deschideau breșe largi, negre. Mai fusesem o dată, ziua, în acel loc. Mă plimbasem
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de paltin și ia bani frumoși, chiar dacă lucrează mult mai ieftin decât meșterii consacrați. - Tata m-a luat în primire. «Mă băiete, eu te-am trimis la Seminar. Tu ce-ai făcut acolo? În loc să-nveți carte, te-ai apucat de lemnărie, sudură?...» Biserica de-aici m-a obligat să lucrez, că altfel costa mulți bani. Mai mult nevoia m-a învățat. M-am născut în 1945. «Părinte, câți ani ai? Șaptezeci și cât?», mă-ntreabă unul. «Șaptezeci și cinci, cu cinci ani mai
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
a zidarilor italieni), mărimea G. Călinescu neobișnuită a ferestrelor, în raport cu forma scundă a clădirilor, ciubucăria, ridicolă prin grandoare, amestecul de frontoane grecești și chiar ogive, făcute însă din var și lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, și uscăciunea, care umfla lemnăria, făceau din strada bucureșteană o caricatură în moloz a unei străzi italice. În apropierea mânăstirii și peste drum de ea, o casă cu ferestre înalte era încă luminată. În fața ei staționa o trăsură luxoasă cu doi cai albi, înăuntrul căreia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îngust și obscur și-i scoase, pe scări întortocheate și coridoare neașteptate, în birou. Dindărătul unei uși se auzi un râs asculți de femeie și scârțâitul apăsat al unor ghete. Era un "separeu". Moș Costache rumega alune și pipăia pereții, lemnăria, clanțele, mulțumit de ele. - Am vârât o avere, coane, în reparații, îi zise Iorgu, ți-amîngrijit localul ca pe casa mea. Și acum s-o văd în mâinile dușmanilor? Felix, ajuns în birou, fu cuprins de un scrupul. I se păru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și în fund, în fund de tot, pierdută printre pomi, o magherniță, servind de atelier. Acolo lucra el uși, cercevele, lucruri de astea mai mult de dulgherie. Eu cred că nu există casă, în tot cartierul Matache Măcelaru, în care lemnăria să nu fie lucrată de Scarlat. Era un om simpatic afară din cale, martir al unei soacre greoaie, al nevestei și al copiilor. Semăna puțin cu Creangă, fiind mai slab, avea un râs sănătos, contagios și câteva expresii filozofice, printre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se miră Otilia, ce faci cu astea? Pentru foc? Bătrânul își frecă mâinile, ca omul care a făcut o afacere bună și nu vrea s-o destăinuiască altuia, ca să-i facă surpriză mai tărziu. - Le-am luat ieftine, de ocazie, lemnărie bună, cum sefăcea odată! Otilia rămase surprinsă, văzând că bătrânul aduse într-o zi doi oameni să sape o groapă largă ca un bazin, în grădina din fața chioșcului, stricând astfel gazonul. Bătrânul nu dădu nici o explicație, apărîndu-se cu satisfacția
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
io. A ce ? A gaz ! Las’ să miroasă, zic, că gazu nu lasă putoare și în el am bază, că n-am nici picior de lighioană spurcată. C-altminteri, ce mă făceam cu casa asta putredă a lu Moapsa ? Că lemnăria toată e putredă, de veche... — Cu gaz ? Eu am folosit insecticidele noastre, dar... Ba parcă le mergea chiar mai bine... După ce te tot uiți ? Parcă iar ai căuta ceva... Cauți ceva, madam Delcă ? — Țoașca mea ! Tot după ea mă uit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stat, zeci de ani, nemișcată. E ca la o mutare... Zidul din stânga e crăpat tot, de sus până jos - a rămas așa de la cutremur. Și la plafonul din sală a căzut o bucată mare de tencuială - dedesubt se văd cărămizile, lemnăria. Nea Delcă n-a mai ajuns să repare, n-a mai ajuns nici Vica... Nu mai ajunge ea nici să ia cuiburile de păianjeni care se adună prin colțuri... Se trezește de dimineață (așa spune) și stă în pat, cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din nou pe rîs. Aprinseră lumina În bucătărie. Becul fără abajur era destul de slab, și readucea Încăperea la viață În culori Întunecate, murdare și plate: albul pătat al chiuvetei, cenușiul și galbenul linoleumului, maroniul ca de sos de friptură al lemnăriei. Cada era lîngă masa de bucătărie, lipită de perete; cu ani În urmă, taică-său o Îmbrăcase În mai mult lemn de culoarea sosului, și-i făcuse un capac. Capacul era folosit drept planșetă de scurgere. Erau cîteva vase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pierderi materiale pe care scoala le-a suferit în timpul celor 2 ani de ocupație. Cursurile s-au reluat la 1 ianuarie 1919. S-au înființat și în alte localități școli elementare de meserii exemplu una în Novaci cu 2 secții: lemnărie și rotarie apoi s-a adăugat dogărie și tâmplărie, croitorie și gizmarie. Durata cursurilor acestei școli era de 2 ani și jumătate, elevii beneficiau de vacanțe iar în perioada campaniei agricole când își ajutau părinții la muncile câmpului pentru a
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
meserii care a funcționat în județul Gorj a fost școala elementară de meserii din Vădeni, comună aflată la marginea orașului Tg jiu. Această școala avea o durată de 2 ani și jumătate iar ca meserii se învața fierărie, rotarie și lemnărie. La absolvire elevii primeau ca și colegii lor de la Novaci o cotă de 50% din veniturile realizate sub formă de bani și unelte. Elevii din afara orașului aveau cantină și o sală dormitor dar erau obligați să-și aducă patul și
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
că va fi bine până la urmă. Capitolul L Thom îl primi pe Lon Sellitto în holul de la intrare, unde Lincoln Rhyme era așezat în scaunul său de culoarea merelor roșii glasate, mormăind către muncitorii în construcții să fie atenți la lemnărie, în timp ce aceștia cărau la parter deșeurile rezultate de pe urma lucrărilor de reparație în plină desfășurare în dormitorul său afectat de incendiu. În drum spre bucătărie, unde avea de gând să pregătească masa de prânz, Thom mormăi drept răspuns: - Lasă-i în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
plină desfășurare în dormitorul său afectat de incendiu. În drum spre bucătărie, unde avea de gând să pregătească masa de prânz, Thom mormăi drept răspuns: - Lasă-i în pace, Lincoln. Nici că se putea să îți pese mai puțin de lemnărie. - E o chestiune de principii, îi replică pe un ton sfătos criminalistul. E lemnăria mea și neîndemânarea lor. - Mereu se poartă așa după ce termină un caz, îi spuse asistentul lui Sellitto. Ai vreun jaf complicat sau vreun asasinat pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de gând să pregătească masa de prânz, Thom mormăi drept răspuns: - Lasă-i în pace, Lincoln. Nici că se putea să îți pese mai puțin de lemnărie. - E o chestiune de principii, îi replică pe un ton sfătos criminalistul. E lemnăria mea și neîndemânarea lor. - Mereu se poartă așa după ce termină un caz, îi spuse asistentul lui Sellitto. Ai vreun jaf complicat sau vreun asasinat pentru el? Ceva care să reușească într-adevăr să îl calmeze? - Nu am nevoie de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
face. Știi ce înseamnă pentru ea promovarea asta... - Deci, ce părere ai? Rhyme rămase tăcut preț de o clipă, căutând răspunsul în echipamentul legist din jurul său și apoi în mugurii verzi de primăvară ai copacilor din Central Park. Semnele de pe lemnărie fuseseră șterse și toate daunele incendiului „dispăruseră ca prin farmec”, cum se exprimase Thom, destul de isteț, de altfel. Persista un miros puternic de fum, dar lui Lincoln Rhyme îi amintea de un whisky bun și, deci, nu era deloc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aceasta. Avea un sentiment nemaipomenit de înălțare sufletească atunci cînd se gîndea la misia sa și i se întîmpla destul de des, din cauza singurătății n-avea altceva de făcut decît să mediteze, auzind cum țîrîie ploaia în streașină ori cum trosnește lemnăria în podul casei. Nu dorea să i se recunoască acest merit pentru că socotea toată această trudă ca pe o jertfă. Un adevărat martiraj de care ei, cu toții, își vor da seama mai tîrziu, abia atunci cînd se vor afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sugacii în brațe, pe când copii nenumărați cu ochi frumoși și cu părul creț, cu obrazul plin de murdării, îmbrăcați în zdrențe, își pornesc traiul pe insulele mai uscate ale uliții. De-acolo pornesc cotiugarii cu straiele ninse de făină, cu lemnăria hodorogită pe cele patru roate. Și triștii cai schilozi abia înaintează în hamurile rupte și înodate cu capete de frânghie, se poticnesc, se opresc din când în când cu capetele plecate în pământ și privesc cu ochii umbriți de trudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de forța 9 pe scara Beaufort. Ne-am salvat părăsind totul și Înotând până la țărm. A trebuit mai întîi să-mi fac rost de haine, apoi m-am angajat pe o pubelă plutitoare, un charter fluvial cu tabla ruginită și lemnăria putredă, o epavă care făcea curse spre satele din savană unde o groaznică nenorocire se abătuse asupra populației. De câțiva ani nu plouase deloc, vitele mureau de sete și de foame. Noi transportam, în numele unei societăți filantropice, hrană destinată înfometaților
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întregi de pahare pentru șampanie, sfeșnice, lumânări albe, covoare, draperii, flori și vase de ars mirodenii. Meșterii tapițeri primiseră încă de la începutul lunii comanda de a înlocui catifeaua veche a scaunelor și a canapelelor cu una nouă. Ucenicii lustruiseră toată lemnăria, de la picioarele scaunelor până la tocurile ușilor. Dincolo de zidurile hanului, însă, pe străzi și în casele lor, locuitorii orașului nu prea înțelegeau ce li se pregătea. Nu cunoșteau ce anume hotărâseră părțile. Unii respirau ușurați. Încetau, în sfârșit, suferințele și lipsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nici măcar creionul, ca să scriu prin întuneric, fătălăul m-a belferit până dis de dimineață. Învățasem pe de rost nocturna lui marină: O bate cineva, o bate, O mână nemilos din spate, Plesnesc în largul mării bicele Și-aud trosnind din lemnării caicele. Cerșește și nimic nu cere, Se vaietă fără durere, Și urlă ca-n strânsoarea cleștelui, Zvârlind la mal miros din stârvul peștelui Turbini și clocot în cazane, Trec trenuri noaptea pe tavane Și-n întuneric catastrofele Vin groaznice să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În palmă și a mirosului de câine ud. Pe dinăuntru era chiar mai părăginit decât afară: scaune de plastic murdare, de un portocaliu mizerabil, un linoleum lipicios cu urme de arsuri de țigară și găuri adânci până la podeaua de beton. Lemnărie atât de impregnată cu fumul a generații Întregi de țigări Încât era de un negru lipicios. Tejgheaua până la Înălțimea pieptului străbătea Încăperea, ținându-i pe pariori departe de hârțogărie, de casele de bani și de ușa către camera din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
întuneric, sub semnul morții, singur pe o ladă de lemn, în care roiuri de molii cu o foame cosmică devorau cadavrul unui leu pe rotile, depunându-și cu fervoare ouăle în țesuturile destrămate; acolo unde cari minusculi transformau mobilierul și lemnăria casei în rumeguș; acolo unde generații succesive de insecte rezistente, imunizate deja și parcă vitalizate de fumul de pucioasă, sugeau sângele gros și leneș; acolo unde puzderie de limacși devorau materia vegetală pălită de arșiță și spălată de ploi; acolo
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
casă cu un cat cu ochii ferestrelor închiși de scânduri bătute în cuie. Părea să fi fost trainică și frumoasă într-o vreme, dar paragina unei neîngrijiri îndelungate o făcea să arate ca o epavă cu catargul frânt și cu lemnăria găunoșită de cuiburi de pești cu spinarea lucioasă. De pe acoperiș, o firmă îmbia drumeții LA VANGHELE MAKEDONUL IAURGERIE, scrisă cu litere de-o șchioapă cu vopsele decolorate de arșiță, ploaie și vânt. Când se apropie mai mult putu citi un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gândeam că nici Maria, nici sora ei nu dormiseră niciodată în pădure, că nu auziseră niciodată miile de crengi vuind laolaltă și de aceea... Țineam geamul cu palmele deschise, era o sticlă frumoasă, ușor curbată în afară, cu irizații sidefii. Lemnăria părea solidă, putea să reziste. Fetița gemea, voia să vomite, Maria îi sprijinea capul, nu știa ce să facă. Asta a durat un timp, n-aș putea spune cât, fetița s-a mai liniștit, „Mă duc s-o culc“, a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
plânsul în noapte Răchita de-afară mi-e soră. S-apropie-ncet miezul nopții, Și sună a frunzelor horă - Eu trec din odaie-n odaie, Când bate satanica oră. Vânt Toamna a țipat c-un trist accent, Văzul cade neatent, Vântul sună lemnăria, Bate gol, în poloboace, butnăria. Lângă ușă frunzele s-au strâns. De departe vin ecouri vechi de plâns, Brumă, toamnă literară, Pe drum prăfăria se duce fugară. Și-am stat singur supărat În zăvoiul decadent. Și prin crengile-ncîlcite mi-am
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]