897 matches
-
Uniunii Sovietice. (Metodele sale perestroika și glasnost mimau doar radicalismul gândirii postmoderne și a trebuit ca alții să contribuie decisiv la dezmembrarea Uniunii Sovietice și crearea unei noi realități în spațiul ocupat vreme de aproape un veac de experimentul bolșevic leninist.) „Gândire liberă” (free thinking, holist thinking), de tip postmodern, necantonată în dogme a manifestat și celălalt mare erou al omenirii secolului XX: papa Ioan Paul al II-lea. Nu a reușit să creeze o nouă realitate religioasă în locul celei instituite
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o sarcină nouă, menită să-i canalizeze „pornirile satanice” spre fapte bune în folosul societății și al oamenilor. Era o sarcină politică. Desigur, noua misiune nu mai putea fi una „de stânga”. Kincheloe a fost puternic influențat de ideile marxiste, leniniste (și chiar hrușcioviste) ale lui Henry Giroux și Peter McLaren 99 din anii ’60-’70. Dar acum acestea erau defuncte. Noua misiune politică dată postmodernismului nu mai putea fi cea a socialismului utopic sau a comunismului totalitar. Visul pedagogic din
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și zbirii săi se ghidaseră după o ideologie de tip marxist. După Lacouture, un asemenea regim nu era decât un „despotism oriental” sau un „social-naționalism al câmpurilor de orez”. În consecință, „atunci când un ideolog marxist de cea mai pură tradiție leninistă se comportă fără posibilitate de contestare ca un nazist, explicația este simplă: tocmai pentru că era nazist și deloc comunist”. Iată de ce, dezaprobă Revel, „o anumită stângă, mai numeroasă decât am crede, se luptă feroce, de asemenea, pentru a interzice constatarea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a terorii, dominată de alte modalități de control, represiune și cenzură, dar în care „memoria terorii” a asigurat funcționarea eficientă a sistemului politic (Courtois et al., 1997). Conform unor interpretări psihosociologice, în țările aflate sub dominație sovietică, metodele de inspirație leninistă ale violenței organizate de stat au modelat profund reprezentările sociale și structurile de personalitate ale populației, instaurând un regim bazat pe o stare de „frică generalizată” (Neculau, 2000, 2003). În România, relatările și autobiografiile publicate în ultimii ani au subliniat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
al triumfului tehnic - utilajele și mașinile devin, alături de chipul monumentalizat al muncitorului, o emblemă a noii poezii -, în care legatul trecutului e abolit cu desăvârșire. Răspunsul la „nihilismul” retrospectiv și la neangajarea partinică a Proletkultului s-a bazat pe teza leninistă - din celebrul articol Organizația de partid și literatura de partid - a „celor două culturi”, burgheză și proletară, cu corolarele „valorificării critice a moștenirii culturale” și, în planul actualității, al „literaturii de partid”, ambele deopotrivă controlate de „spiritul de partid”. La
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
democrație populară”, posibilitatea de a publica literatură, ca și de a expune artă plastică fiind condiționată de asumarea ei. Repere bibliografice: Pentru realismul socialist în literatură și artă, București, 1951; Mihai Novicov, Pentru literatura vieții noi, București, 1953, passim; Principiul leninist al spiritului de partid și unele probleme ale creației literare, București, 1956; Ov.S. Crohmălniceanu, Pentru realismul socialist, București, 1960; Mihai Novicov, Chipul luptătorului comunist în proza literară, București, 1961; Realism, realism critic, realism socialist, București, 1961; Mihai Novicov, Literatura și
REALISM SOCIALIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289155_a_290484]
-
pentru îmbunătățirea gazetelor de perete, București, 1949; Legenda unui pustiu, București, 1949; Vasca, București, 1950; „Mitrea Cocor” de Mihail Sadoveanu, București, 1953; Pentru literatura vieții noi, București, 1953; În slujba poporului, București, 1955; Avem un cârmaci încercat, București, 1955; Principiul leninist al spiritului de partid și unele probleme ale creației literare, București, 1956; Povestiri despre Doftana, București, 1957; Ilie Pintilie, București, 1958; Chipul luptătorului comunist în proza contemporană, București, 1961; Din anii studenției, București, 1961; Realism, realism critic, realism socialist, București
NOVICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
rom.: Gândirea captivă. Eseu despre logocrațiile populare, traducere de Constantin Geambașu, Humanitas, București, 1999). Despre disimulare sub comunism, vezi Ken Jowitt, New World Disorder. The Leninist Extinction, University of California Press, Berkeley, 1992 (capitolele despre cultura politică, neotradiționalism și moștenirea leninistă). Pentru cazul particular al ketman-ului în România în contextul unei dure analize a natalismului ceaușist, vezi Gail Kligman, The Politics of Duplicity. Controlling Reproduction in Ceausescu’s Romania, University of California Press, Berkeley, Los Angeles, Londra, 1998, mai cu seamă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Omului Nou încarnat emblematic (după mărturisirea candidă a autorului Poemului pedagogic) de ofițerul CEKA, până la subvenționarea unei vaste rețele de agenți de influență în Europa și Statele Unite, iar mai târziu în toată Lumea a Treia. Dezvăluirile anilor ’20-’30 privind ororile leniniste și staliniste, revenirea la rațiune a unor adulatori inițiali ai Uniunii Sovietice după descoperirea pe cont propriu a adevăratei fețe a „societății fără clase”, inclusiv cu prilejul războiului civil din Spania, precum și alte asemenea revelații nu reușiseră să submineze decisiv
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
În fond romantică și idilizată». Tocmai prin lupta Împotriva cosmopolitismului, care privea de sus și cu dispreț pe creatorii noștri, tocmai prin lupta Împotriva Înțelegerii mecanice a raporturilor dintre scriitor și epoca sa, tocmai prin asimilarea strălucitului model de analiză leninistă a creației lui Tolstoi - izvor de indicații pentru analiza operelor scriitorilor noștri În epoca dezvoltării capitalismului, a trecerii de la feudalism la capitalism - comentatorul ediției Slavici, J. Popper a știut În mare măsură să sublinieze contradicțiile și să pună În lumină
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
armă de luptă În ridicarea maselor, iar pe de altă parte, prin vigilența față de tot ceea ce este reacționar, prin demascarea intransigentă a părților negative din creația literară a trecutului. Tocmai prin Întărirea spiritului de partid, prin Înțelegerea și aplicarea concepției leniniste asupra existenței celor două culturi În sânul fiecărei culturi naționale, a fost posibilă valorificarea creației mișcării clasei muncitoare de la sfârșitul secolului trecut, valorificare care a modificat În mod esențial configurația istoriei literare. (Ă). Un alt aspect al neînsușirii spiritului de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Deșliu. Și desigur nu numai el. Faptul că critica literară nu numai că n-a criticat, dar a socotit ca realizări importante tocmai aceste greșeli - a dus la repetarea, la adâncirea lor, la Încurajarea tocmai a manifestărilor proletcultiste. (Ă). Învățătura leninistă asupra limbii dezvoltată În mod genial de Stalin În ultima sa lucrare Marxismul și problemele lingvisticii, subliniază importanța limbii și a gramaticii În exprimarea clară a ideilor, În răspândirea acestor idei. (Ă). A nu iubi limba poporului tău, a nu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pretențioasă, când doctă, „academică”, când artificial lirică, pe cât de „meșteșugită” pe atât de răsuflată. (Ă). Preferința pentru exprimarea savantă, constând În Întrebuințarea unor fraze lungi, Încărcate, și folosirea neologismului chiar dacă se găsește termenul neaoș corespunzător, se vede În articolul Teoria leninistă a reflectării și spiritul de partid În cultură (Pavel Apostol). Iată câteva fraze culese Întâmplător: «Expluzarea ideilor morale din artă coincide cu momentul primelor manifestări conștiente ale proletariatului român și Își trădează conținutul său de clasă Îndreptat Împotriva mișcării muncitorești
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cominterniști, continuând apoi cu luptele pentru putere dintre așa-zișii „staliniști naționali” conduși de Gheorghiu-Dej și „facțiunea internaționalistă”, reprezentată de „gruparea Pauker-Luca-Georgescu”. În cadrul PCdR nu a existat o grupare solidă care să aibă o atitudine critică față de deciziile Cominternului. Elita leninistă a PCdR, inclusiv cei care au murit În timpul Marii Terori staliniste de la sfârșitul anilor ’30 (printre victime s-au numărat Elek Köblös, Marcel Pauker, Eugen Rozvan, Elena Filipovici, Ecaterina Arbore, Alexandru Dobrogeanu-Gherea etc.), au arătat Întotdeauna un atașament ferm față de
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
condus, de la Viena, de un Birou Politic alcătuit din: Köblös, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Berger Aladar și Leon Lichtblau, iar În țară activitatea era coordonată de un Secretariat condus de către Leon Schein (intelectual evreu). Liderii istorici ai PCdR proveniți din vechea „gardă leninistă” au fost treptat eliminați. Alexandru Dobrogeanu-Gherea nu a mai fost acceptat În Comitetul Central al partidului Începând din aprilie 1927, iar În 1932 a emigrat În URSS, unde a fost arestat În 1936, În timpul Marii Epurări staliniste (a murit În
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Ion Heigel. Astfel, Cominternul și-a asigurat controlul asupra PCdR, organizând două conduceri paralele ale partidului, una În exterior și alta În țară. Treptat, Moscova a trecut la bolșevizarea PCdR, impunând la conducerea partidului activiști cominterniști neromâni formați la școala Leninistă a Cominternului. La Congresul al V-lea din 1931, Kremlinul a restructurat din nou conducerea PCdR, impunând un nou activist cominternist În funcția de Secretar General al partidului - pe Alexander ștefanski, membru al Partidului Comunist Polonez. Acesta s-a aflat
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Nicolschi), iar În țară, de un Secretariat (compus din Bela Brainer, Gheorghe Stoica și Dora Rotman, Înlocuiți ulterior de Alexandru Sencovici, Lucrețiu Pătrășcanu, Nicolae Goldberger). Congresul al V-lea a promovat o nouă generație politică mai puțin legată de originile leniniste ale comunismului românesc și mai atașată de ideologia solidarității fără rezerve cu conducerea stalinistă. Astfel, prin eliminarea vechilor „revoluționari romantici”, sursa potențialului critic la adresa unora dintre deciziile Moscovei și alegerea unor activiști cominterniști de Încredere, Congresul al V-lea a
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
nici o problemă. Vladimir Tismăneanu: Ei privesc realitatea prin lentile ideologice, În pofida faptului că se spune mereu că În România ideologia a dispărut. Sigur că a dispărut În sensul hard, dar ideologie soft avem din plin. Sunt combinații baroce de reziduuri leniniste cu vestigii naționalist-populiste, cu un liberalism mai mult sau mai puțin pur, de vestimentație. Le avem În toate direcțiile. În discuția din vara anului 2003 cu Ion Iliescu, Îi reaminteam la un moment dat o faimoasă sintagmă de la Începutul anilor
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
s-o mănânce alții”. Mulți dintre noi am citit atunci În această sintagmă un refuz de a Împărți puterea. Ce alternanță, ce power-sharing, În condițiile În care se spunea foarte clar: „Nu suntem dispuși să Împărțim nimic”? Este principiul tradițional, leninist, al lui care-pe-care. Ulterior, a existat alternanță, au avut loc alegerile. De aceea spun că avem o tranziție de la Iliescu 1 la Iliescu 2. Vorbeam la un moment dat despre punctul cel mai vulnerabil al președinției Iliescu 1, după părerea
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Le Malheur du Siècle că antisemitismul modern al secolului XX este o chestiune care depășește imaginația. Nu vreau nici o secundă să spun că nu au suferit și alte grupuri În timpul prigoanei naziste sau că suferința victimelor regimurilor totalitare de sorginte leninistă ar trebui cumva privită În chip diferit din punctul de vedere al compasiunii. La nivelul acesteia, trebuie să fim În egală măsură generoși și onești. În planul Înțelegerii fenomenului și a singularității lui, alături de Alain Besançon și de Robert Conquest
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
apoi la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1948-1952); în 1956, la Leningrad, devine doctor în filosofie. Din primul an de studenție lucrează în presă, ca redactor la „Universul”, apoi la „Scânteia tineretului” și ca redactor-șef la „Tânărul leninist” (1951-1954); între 1956 și 1969, este șef de secție la „Scânteia”. După 1969, a fost director adjunct la Teatrul de Comedie din București și, din 1984, director adjunct al Teatrului Evreiesc de Stat. Din 1985, se stabilește în Republica Federală
BALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285583_a_286912]
-
o cuprindă și vă găsiți dumneavoastră să propuneți așa ceva?”. Acest sindrom l-am văzut clonat la mulți colegi, profesori de științe sociale. Erau oameni mai aproape de pensie. Făcuseră filosofie pe vremea când nu aveau voie să citească decât texte staliniste, leniniste și, ceva mai anevoie, texte originale ale lui Marx și Engels. Pe scurt, oamenii nu știau filosofie. Experiența lor intelectuală se reducea la studii de zece clase urmate de o facultate pe puncte la care au avut acces pe baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în ceea ce privește organizarea și funcționarea societății și statului. (Mai târziu, în anii '50, academicianul Pavel Iudin este trimis la Beijing, unde mai apoi va fi numit și ambasador al U.R.S.S., spre a ajusta operele revoluționarului Mao Zedong la doctrina marxist leninistă, în vederea publicării lor. Îmi amintesc, între altele, că în prima broșură Despre noua democrație liderului naționalist autorul i se adresa cu cuvintele domnul Jiang Jieshi). Ofensiva generală declanșată de-a lungul fluviului Yangzi în luna mai 1949 de Armata de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în treacăt, că în urmă cu 83 de ani a apărut o nouă orânduire socială, care după conceptele teoretice ar fi trebuit să ducă pe veci la înlăturarea tuturor inechităților sălbaticului sistem capitalist. Atunci au apărut zorii socialismului, de tip leninist, în acea zi de 7 noiembrie (25 octombrie) pe stil vechi, socialism care a fost trimis în derizoriu tocmai din cauză că a fost lăsat pe mâna oamenilor. A fost lăsat pe mâna celei mai distructive specii de viețuitoare a planetei, oamenii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
strășnicie, botezat „obiectiv”. A se observa că individul nu mai era ființă, nu mai era om, nu mai avea nume, era doar „o țintă” anorganică supusă dezintegrării și anulării civice. Împărțirea românilor în dușmani și prieteni ai socialismului, după principiul leninist, a dat naștere inevitabil la monștri. Bombardarea cotidiană a opiniei publice cu falsul pericol al dușmanului de clasă, dușmănia ce se accentua pe măsură ce socialismul se consolida - teză monstruoasă stalinistă -, stimularea materială a aparatului represiv și a informatorilor lui, a ticăloșit
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93036]