972 matches
-
cel Mare descoperită de Oligierd Gorka,’’cetatea de scaun Dâmbovița’’. După un asediu care a durat câteva zile, cetatea este cucerită, după ce Radu cel Frumos părăsește fortificația în toiul nopții. În 24 noiembrie 1473, moldovenii pătrund în cetate, iar conform letopisețului lui Grigore Ureche, Ștefan a dobândit Cetatea Dâmboviței punând mâna pe toate avuțiile lui Radu cel Frumos chiar și pe fiica acestuia Voichița. Ștefan îl urcă pe scaunul domnesc pe Basarab Laiotă, dar după o scurtă perioadă acesta se închină
Curtea Veche () [Corola-website/Science/309619_a_310948]
-
viața/ Cu griji și primejdii cum este și ața/ Prea subțire și-n scurtă vreme trăitoare/ O lume vicleană, o lume-nșelătoare.” Finalul operei este moralizator: dacă viața lumii este o iluzie, singura consolare a omului este credința în Dumnezeu. • "Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace, de unde este părăsit de Ureche - vornicul" - continuă cronica lui Ureche din 1594 pînă în 1661, anul morții lui Ștefăniță Lupu. Opera are în ultima parte un caracter memorialistic. Tonul narațiunii este mai puțin senin
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
vodă încoace, de unde este părăsit de Ureche - vornicul" - continuă cronica lui Ureche din 1594 pînă în 1661, anul morții lui Ștefăniță Lupu. Opera are în ultima parte un caracter memorialistic. Tonul narațiunii este mai puțin senin, pentru că trăiește vremuri grele. Letopisețul s-a păstrat în 56 de copii manuscrise. N. Manolescu, în "Istoria critică à literaturii române" desprinde următoarele trăsături ale operei: a) caracter mai modern decît al cronicii lui Ureche: explică fenomenele istorice din punct de vedere economic, politic și
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
-lea provin de la cronicarii poloni, niciun document intern nu consemnează așa ceva. Lui Bogdan al III-lea i s-a atribuit cea mai cunoscută poreclă a sa - de Orbu - datorită lui Grigore Ureche (abia în secolul al XVII-lea). Acesta, în letopisețul său, îl numește Bogdan Vodă cel Orb și Grozav (în sensul de groaznic la înfățișare sau grozav, extraordinar în timpul luptelor). El era orb la un ochi, posibil în urma bătăliei de la Codrii Cosminului din 1497. Grigore Ureche s-a folosit de
Bogdan al III-lea () [Corola-website/Science/299138_a_300467]
-
până unde s-au stăpânit din vechiu"”. Reiese destul de clar din acest document că satul este mult mai vechi decât anul 1602, când este pomenit pentru prima dată într-un document. O altă mențiune referitoare la satul Albești apare în Letopisețul lui Ion Neculce. Acesta amintește despre trupele poloneze conduse de Jan Sobieski care, în retragere, ard unele sate și curți boierești(în 1686). Domnul Țării Moldovei era în acel moment Constantin Cantemir. Cele două recensăminte efectuate la un interval de
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
cu el brodnicii bătrîni - rus. starîe - cu voievodul lor Ploschineu”) - cât și în primăvara lui 1277 (când au încercat să dea ajutor militar regelui ceh Otokar al II-lea care se războia cu regele Ungariei). Mai devreme pe la 1150 un letopiseț menționează localitatea Bolohovo (Volohovo) situată în "țara românilor" din zona Haliciului. În viitorul spațiu geografic moldovenesc, tendința de constituire a formațiunilor statale a coincis cu un nou val de invazii ale popoarelor migratoare (pecinegi,cumani, uzi, mongoli) ceea ce a condus
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
a sprijinit pe aceleași pături sociale ca și tatăl său Constantin și fratele său Antioh. Cronicarii vremii ni-l arată ca pe un domn foarte popular. "Că așa arăta de bun și de blând - spunea Ion Neculce (cf.Ion Neculce, Letopisețul...) încât tuturor le era ușa sa deschisă și era nemăreț de vorovea cu toți copiii". Actualmente, osemintele sale se odihnesc în Biserica Trei Ierarhi din Iași, repatriate grație lui Nicolae Iorga, în 1935. Pe lespedea raclei sale este scris următorul
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
R.P.R. Când G. Ștrempel, pe atunci tânăr cercetător, vine să ridice dosarele cu însemnări despre Curtea Regală, o face cu teamă, observă G. T. K., care deținea veritabile rarități, precum tipărituri ale lui Coresi (sec. XV), Biblia de la Blaj (1795), Letopisețele }ării Moldovei, în ediția scoasă de M. Kogălniceanu. Stăpânit mereu de spaima că biblioteca lui ar putea să cadă pradă flăcărilor, ca acelea ce aparținuseră lui S. Mehedinți și D. Gusti, donează aproape 20.000 de volume Bibliotecii orășenești din
Jurnalul unui cărturar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12133_a_13458]
-
descoperă un nou izvor intern din secolul XV, este vorba de „Pomelnicul Mănăstirii Voroneț”, care îl menționează pe „"Coste voevod"” ca unul dintre domnii Moldovei dintre domniile lui „"Lațco voevod"” și „"Petr voevod"”. În același timp, Grigore Ureche, citând un letopiseț leșesc, menționa pe "„Ștefan vodă, carile au avutu doi ficiori, Ștefan și Pătru”", menționând totodată că după domnia lui Lațco a domnit "„Pătru vodă, ficiorul lui Mușatu, 16 ani”". La rândul lor, cronicarul polon Jan Dlugosz si umanistul italian Filippo
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
Deși supușii voievodatelor se desemnau ca „ardeleni” (sau „ungureni”), „moldoveni” sau „munteni”, numele de „rumână” sau „rumâniască” pentru limbă este atestat în secolul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești vechi, ca Palia de la Orăștie și Letopisețul Țării Moldovei. În perioada postromană, au trecut peste teritoriul dacic (al viitoarei Românii) mai multe valuri de invazii ale populațiilor migratoare: hunii în secolul IV, gepizii în secolul V, avarii în secolul VI, slavii și bulgarii în secolul VII, ungurii
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
si Moldova s-au situat pe două căi comerciale importante traversate adesea de polonezi, de sași, de greci, de armeni, de genovezi și de negustorii venețieni, conectând cele două principate la evoluția culturii medievale din Europa. Cronica lui Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, care acoperă perioada 1359 - 1594, este o foarte importantă sursă de informații despre viața, evenimentele și personalitațile din Moldova. Este printre primele texte laice, literare, în românește. Datorită dimensiunii ei, precum și informațiilor pe care le conține, este, probabil
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
din Dondușeni și un patriot înflăcărat al neamului românesc, care își pierde viața în vara anului 1940 ca rezultat al cumplitelor represiuni staliniste. După 106 ani de subjugare mosculească, poporul revine la propria (sa) vatră. De la Marea Unire își deapănă letopisețul său de mai departe și gara Dondușeni. În primii ani ai Unirii, locuitorii gării se foloseau fără plată de moșiile și pădurile din preajmă, nu plăteau impozitele funciare, iar roada și alte bunuri materiale le vindeau după legile libere ale
Dondușeni () [Corola-website/Science/305089_a_306418]
-
divină a gării Dondușeni, e scrisă în anul 1938. la 19 decembrie biserica creștină cu hramul Sfântului Nicolae a fost sfințită. Pentru a completa impresiile istoriografice despre gara Dondușeni de pînă la război, să revenim și la alte pagini din letopisețul localității. La 1 septembrie 1940, pe un teren de pe actuala stradă Independenței, își deschide ușile o școală primară de 4 clase. Către anii 40 în Dondușeni locuiau circa 1.300 persoane. Nori grei apar la orizontul Basarabiei la mijlocul anului 1940
Dondușeni () [Corola-website/Science/305089_a_306418]
-
zi a fost o ceață densă, care a micșorat mult vizibilitatea pe câmpul de luptă. Terenul și vremea au constituit avantaje pentru Ștefan cel Mare care i-a învins pe otomani. Evenimentul respectiv este povestit de cronicarul Grigore Ureche în ""Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă"" astfel: De asemenea, bătălia este menționată și în Letopisețul anonim al Moldovei, dar se precizează că a
Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt () [Corola-website/Science/323967_a_325296]
-
respectiv este povestit de cronicarul Grigore Ureche în ""Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă"" astfel: De asemenea, bătălia este menționată și în Letopisețul anonim al Moldovei, dar se precizează că a avut loc la Vaslui. Statuia ecvestră a domnitorului Ștefan cel Mare a fost realizată de sculptorul Mircea Ștefănescu, căruia i s-a decernat Premiul Academiei Române "Ion Andreescu" în anul 1975 pentru acest
Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare de la Podul Înalt () [Corola-website/Science/323967_a_325296]
-
secolul al XV-lea. Costandin Sion a avut cinci frați: Antohie, Ioniță, Neculai, Costache și Toader, arhondologul fiind al cincilea. Familia Sion din secolul al XVIII-lea a fost o familie cu tradiții de cărturari. Iordache Sion (1732- 1812) copia letopisețe în tinerețea sa. Antohie Sion, fiul cel mai mare (1787- 1848), a avut rosturi politice și administrative în deceniile 3 - 5, dar și preocupări culturale: colecționa documente și cronici. Al doilea fiu, Ioniță Sion, a fost tatăl poetului Gheorghe Sion
Constantin Sion () [Corola-website/Science/337414_a_338743]
-
început probleme generale ale istoriei "universale", ajunge ca la final să vorbească despre ""când s-a început a se descăleca Țara Moldovei"". Pentru realizarea lucrării sale Mihail Moxa folosește importante documente ale epocii: "Cronica lui Manasses, Cronografia pe scurt bizantino-slavă, Letopisețul sârbesc, Cronica anonimă bulgară". O lucrare despre viața "Sfântului Grigore Decapolitul" este scrisă de "Matei al Mirelor", un erudit născut în Egipt care studiază la Constantinopol și Moscova, refugiat la mănăstire în iarna anilor 1610 - 1611. Lucrarea are o prefață
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
de încercarea de a restaura episcopia Milcoviei, ce a aparținut cumanilor. Din regiunea sudică, maghiarii s-au extins către nord, cuprinzând formațiunile politice românești existente. Tradiția îl consideră pe Dragoș I din Maramureș că fiind primul domnitor al Moldovei. În "Letopisețul Țării Moldovei până la Aron Vodă", cronică alcătuită în secolul XVII, între anii 1349 și 1359 se povestește că voievodul Dragost de Maramureș, ieșind la vânat, a întâlnit în cale un bour, pe care l-a gonit cu câinii până la malurile
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
județului Suceava, la o distanță de 32 de kilometri de orașul Rădăuți. Din punct de vedere geografic, localitatea este situată într-o zonă montană, în partea de nord a Obcinei Mari, pe valea râului Putna. La 10 iulie 1466, conform Letopisețelor putnene și Cronicii moldo-polone, s-a început zidirea bisericii Mănăstirii Putna, ctitorie a domnitorului Ștefan cel Mare (1457-1504), menită a servi ca necropolă domnească pentru marele voievod și familia sa. În a doua jumătate a secolului al XV-lea, cel
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Putna () [Corola-website/Science/320372_a_321701]
-
veche a Moldovei, biserica de lemn de la Putna ar fi fost construită la Volovăț în perioada domniei lui Dragoș Vodă, pe la mijlocul secolului al XIV-lea. Primul cronicar care a menționat această tradiție a fost marele vornic Nicolae Costin (1660-1712) în ""Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601 și de la 1709 la 1711"". Lemnele vechi prezintă semne de numerotare, folosite la desfacerea și mutarea bisericii. Conform tradiției, această biserică a fost adusă de la Volovăț în a doua jumătate a secolului al
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Putna () [Corola-website/Science/320372_a_321701]
-
după ce Rogerius, canonicul catolic, de origine italiană, al Oradiei, a scris "Carmen miserabile", o cronică a invaziei mongole din 1241 în Bihor. Se pare că prima consemnare a formei românești a toponimului a fost făcută de cronicarul Miron Costin în "Letopisețul Țărîi Moldovei" (la mijlocul sec. XVI). Prima carte tipărita la Oradea în limba română - cert atestată - figurează ca fiind tipărită în 'Urbea Mare'. Este vorba de volumul "Biografiile celor vestiți români și române", din 1859, de preotul Ioan Munteanu. Cea mai
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
a fost un ucenic al cronicarului Macarie, episcop al Românului în perioada 1531-1551. El a fost ales ca episcop al Românului după moartea lui Macarie la 1 ianuarie 1558, păstorind acolo timp de 14 ani după cum consemnează Grigore Ureche în letopisețul sau: „Va leato 7066 (1558) ghenarie 1, pristăvitu-s-au Macarie episcopul de Român, ziditoriul și începătoriul mănăstirii Riscai, cârile au fost la scaunul Românului 27 de ani și cu cinste l-au îngropat la mănăstirea să, la Râșca. Pre locul lui
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
Jan Stricovschii indică o cifră totală de 100.000 de morți. Căpeteniile de seamă prinse au fost lăsate în viață, dar au fost trimise ostatici la diferiți principi europeni. Singurul eliberat a fost fiul unei căpetenii, Isac (Sac) pașa. În „Letopisețul de cînd s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei” (Letopisețul anonim al Moldovei), scris în slavonă în timpul domniilor lui Ștefan cel Mare și a fiului acestuia Bogdan al III-lea, citim despre marea victorie de la Vaslui: În textul
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
de seamă prinse au fost lăsate în viață, dar au fost trimise ostatici la diferiți principi europeni. Singurul eliberat a fost fiul unei căpetenii, Isac (Sac) pașa. În „Letopisețul de cînd s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei” (Letopisețul anonim al Moldovei), scris în slavonă în timpul domniilor lui Ștefan cel Mare și a fiului acestuia Bogdan al III-lea, citim despre marea victorie de la Vaslui: În textul original slavon scrie "Da jive(t) țari", ceea ce a fost tradus "Să
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
cucerit Kaibar-ul evreiesc, le-a permis locuitorilor care erau agricultori să-și lucreze în continuare pământurile, cu condiția livrării către musulmani a jumătate din recolta anuală. Știm de asemenea din scrierile vechi românești, precum "Descrierea Moldovei" a lui Cantemir și "Letopisețul Țării Moldovei" a lui Miron Costin, că Țările române erau spoliate de califat, care era întruchipat în epocă de Imperiul otoman. Cantemir vorbește despre "un tribut de 4000 de ducați", pe care Bogdan s-a angajat să-l plătească turcilor
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]