180 matches
-
linia țărmului de către pilot. Pentru vînătorul acela uimitor de iscusit, o dîră pe apă este o urmă aproape la fel de concludentă ca una trasată pe pămînt ferm, el dezmințind astfel proverbiala vremelnicie a semnelor scrise pe apă. Și, așa cum itinerariul puternicului leviatan de fier al trenurilor moderne e cunoscut în amănunt, în așa măsură, încît oamenii îi calculează, cu ceasul în mînă, viteza, la fel cum medicii calculează pulsul unui prunc, ba, mai și spun, cu dezinvoltură: „Trenul cutare va ajunge în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
calculează, cu ceasul în mînă, viteza, la fel cum medicii calculează pulsul unui prunc, ba, mai și spun, cu dezinvoltură: „Trenul cutare va ajunge în gara cutare, la ora cutare“ - tot așa, în anumite ocazii, acești vînători nantucketezi calculează itinerariul leviatanului din adîncuri potrivit observațiilor făcute asupra vitezei sale capricioase și își spun în sinea lor: „De aci în cîteva ore, balena asta va străbate două sute de mile, atingînd cutare grad de latitudine sau longitudine“. Dar pentru ca aceste previziuni să se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ții politice, spune mai departe Grotius, starea noastr] primar] este cea de ființe îndrept]țite de la natur] s] își conduc] singure viața în limita spațiului definit de c]tre aceste drepturi. Opera de c]p]tăi a lui Thomas Hobbes, Leviatanul (1651) neag] sociabilitatea natural] a omului și subliniaz] scopurile egoiste ale acestuia. Pentru Hobbes nu exist] un bine suprem: oamenii trebuie s] acumuleze cât mai mult] putere pentru a se proteja în fața morții. Egalitatea în abilit]ți naturale ar conduce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de egoism etic. Aceast] premis] este reprezentat] de raționalismul etic, care afirm] c], dac] o cerinț] sau o recomandare se vrea a fi justificat] și acceptabil], atunci îndeplinirea ei trebuie s] fie în concordant] cu rațiunea. Un splendid pasaj din Leviatanul lui Hobbes face referire atât la egoismul raționalist, cât și la cel etic: „Împ]r]ția lui Dumnezeu se dobândește prin lupt], dar dac] ar fi o lupt] nedreapt]? Ar fi oare împotriva rațiunii faptul de a dobândi în acest
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
66-70; Nicolae Manolescu, Din nou despre „cazul” Arghezi, RL, 1998, 10; Constantin Cubleșan, Amurgul demiurgilor ieri și azi, ST, 1998, 4-5; Ion Bălu, „Amurgul demiurgilor”, APF, 1998, 6; Z. Ornea, Luminițe în întuneric, RL, 1998, 28; Mihai Ungheanu, Din burta Leviatanului. Sociometrii literare, L, 1999, 1; Mihai Iacobescu, Personalități ale Bucovinei de astăzi - Pavel Țugui, „Codrul Cosminului”, 1999, 5; Vladimir Tismăneanu, Comuniștii români și falsa destalinizare, „22”, 2000, 29; Alexandru George, Alte întâlniri, București, 2000, 28-32; Micu, Ist. lit., 740; Valeriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]