363 matches
-
Într-un loc, divinul critic leagă opera de (ceea ce astăzi, pe urmele psihanalizei literare, și ale Marthei Robert, s-ar numi ) romanul familial: " Nu încape îndoială că Horațiu a suferit de un sentiment secret de inferioritate socială. Era fiul unui libert, deci al unui fost sclav (...)." (Horațiu, fiul libertului). Condiția succesului, într-o lume care nu pare să-și fi schimbat, din Antichitate, vocația "cancanieră", nici dispoziția spre judecata morală, implică o asumare a "romanului familial" de către autor: "Cine se ilustrează
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ceea ce astăzi, pe urmele psihanalizei literare, și ale Marthei Robert, s-ar numi ) romanul familial: " Nu încape îndoială că Horațiu a suferit de un sentiment secret de inferioritate socială. Era fiul unui libert, deci al unui fost sclav (...)." (Horațiu, fiul libertului). Condiția succesului, într-o lume care nu pare să-și fi schimbat, din Antichitate, vocația "cancanieră", nici dispoziția spre judecata morală, implică o asumare a "romanului familial" de către autor: "Cine se ilustrează îndeamnă prin chiar aceasta opinia publică să se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de viață roman și limbii latine să câștige ascendență asupra vechilor structuri și idiomuri autohtone, a căror vitalitate a decis în fond asupra noilor creații. Cel mai frumos imn dedicat Romei, Carmen Saeculare, a fost scris de un fiu de libert, Horațiu. Cetatea Eternă a știut nu numai să cucerească, dar și să fascineze, să atragă. Victorioasă mult timp, ea a fost cucerită la rându-i printr-o răsturnare simbolică asupra căreia ne previne în treacăt Duby, pe urmele unei întregi
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în care este ea abordată"24. Mai mult, ideea că dreptatea este virtutea primară a instituțiilor unei societăți este una dintre cele mai larg împărtășite idei printre filosofii contemporani, ea constituind una dintre ideile fundamentale ale liberalismului, ca și ale libert arianismului (deși liberalii și libertarienii au, desigur, viziuni diferite în privința exigențelor dreptății sociale). Ea reprezintă și convingerea fundamentală de la care a pornit Rawls în impresionanta sa tentativă de a descoperi exigențele dreptății sociale. Dreptatea scria Rawls în celebrul pasaj introductiv
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
care este îndreptățit un individ este cea pe care a dobândit-o în urma propriei munci asupra unor resurse care nu se aflau în proprietatea altcuiva ori averea care i-a fost transferată în mod liber de alții. Aceasta deoarece, conform libert arianismului, drepturile inițiale la proprietate sunt întemeiate în ultimă instanță în îndreptățirea la valoarea produsă prin muncă și toate drepturile la proprietate apar din aceste îndreptățiri inițiale. Însă, observă Brody, o parte a bogăției existente reprezintă, pur și simplu, valoarea
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
a acestui drept. Însă, în urma unor considerații și argumente precum cele care au fost prezentate, el ar putea accepta nevoia unui drept legal la un minim decent de îngrijire medicală. Nimic din doctrina pe care o apără nu îi interzice libert arianismului să recunoască legitimitatea unui astfel de drept legal 27. Această argumentare a lui Buchanan se bucură de un respect apreciabil în rândul autorilor preocupați actualmente de problema distribuției drepte a serviciilor medicale. Mă refer aici în special la acei
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
ne s'est pas constituée en un jour. Elle a été 1e produit d'une longue évolution. Sous un premier sens, les états représentent donc la multiplicité des groupes ou conditions sociales qui ont obtenu la définition juridique de leurs libert et prérogatives. D'une façon très générale, on peut dire que les Assemblées d'états datent du XIIIe et surtout du XIVe siècle. En bref, les Assemblées d'états ont une double origine: l'origine féodale "conseil et aide" (consilium
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
este legea supremă. Se vorbește despre maximizarea "sumei unităților individuale", fără a i se atribui un sens definitiv acestei expresii. Poziția aceasta nu trimite la un liberalism utilitarist care nu vorbește decît despre eficacitate și deloc despre distribuție, preamărind virtuțile libert arianismului și non-intervenționismului. Ideea este că, pe de o parte, limite sociale ale libertății nu sînt numai acțiunile statului, ci, deopotrivă, și cele ale unor persoane private (organizații, asociații etc.), iar pe de altă parte, sectorul public poate fi un
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
la marile daruri: și un barbar le place, numai să fie bogat" Carmina laudantur, sed munera magna petuntur: Dum modo sit dives barbarus ipse placet,147 este o săgeată îndreptată, evident, dacă nu chiar spre Horațiu cel "născut din tată libert", cel puțin spre cercul lui Mecena căruia Horațiu îi aparținea și din care Ovidiu era exclus. Dacă se ține cont de slava adusă epocii lui Augustus, definită chiar aurea saecula de către Horațiu și Vergiliu 148, se înțelege imediat ironia usturătoare
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
la îndepărtarea nobilimii de viță veche și cu blazon, care s-a străduit să reintre în cercurile înalte prin lingușiri și amenințări. Unul dintre acești homines novi trebuie să fi fost Horațiu, care se lăuda că se trage dintr-un libert; un altul este M. Vipsanio Agrippa, cu care Augustus și-a împărțit puterea, coleg de Imperiu, și pe care tot el l-a desemnat ca fiind persoana cea mai demnă de a-i urma, făcându-l și ginerele său437. Nobilimea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
opun celor colective. Așadar, ceea ce e resimțit ca necesar este un standard pe care fiecare să-l urmeze. Pentru cei care văd lumea în termenii acestei dileme, nevoia esențială este aceea de leadership"421. O altă ideologie fundamentală, aceea a libert arianismului, se află în relație cu dilema socială specifică jocului privilegiatului, ceea ce presupune că a-i lăsa pe indivizi să-și urmărească interesele individuale va determina apariția unor beneficii colective optime. Se poate vorbi, în acest caz, de un "egoism
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
repede să-l ia un ofițer însoțit de pretorieni; îndată ce îi văzu în fundul atriului, se gândi că avea să moară. O clipă, i se păru ușor. Le ieși în întâmpinare tăcut, lăsând în urmă, una după alta, încăperile goale. Servitorii, liberții care îl slujiseră pe tatăl său îl priveau disperați. Însă ofițerul îl informă riguros și respectuos că, date fiind faptul că era minor, moartea tatălui său, pierderea drepturilor civile de către mama sa și confiscarea tuturor proprietăților, senatorii deliberaseră ca tutela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-i dădeau pace. Fiindcă la Roma se spunea că suferea îngrozitor de insomnie. Livia își făcu pe neașteptate apariția în grădină, sprijinită de două sclave supuse, și merse pe o porțiune scurtă cu pași minusculi. În spatele lui Gajus, un grup de liberți șușoti că trebuia să aibă optzeci și opt sau optzeci și nouă de ani, nimeni nu știa precis. „Are mai mult“, se auzi un glas răutăcios. „Cum a putut un om ca Augustus“, se gândea Gajus, „să stea toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aștepte, așa cum așteptaseră papirusul, mierlele, violetele și trandafirii. Auzea răsuflarea Timpului în liniștea grădinii. Tot sucea în minte gândul acela, care devenea tot mai limpede, așa cum o piatră șlefuită cu tocila își pierde asperitățile. După câteva zile îi auzi pe liberți spunând că Livia Augusta „se simțea rău“. Se uitau la el când ziceau asta, poate pentru a-i surprinde reacțiile. El părea însă pierdut, ca un copil. Spuneau că un curier pornise spre Capri și că toată familia Augustae îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
arătat scrisorile acelea îngrozitoare ale lui Augustus... Gajus se încordă în colțul lui, dar celălalt nu părea să se teamă că e auzit; dimpotrivă, glasul lui răsunase destul de puternic, încât părea că i se adresează. — Care scrisori? îl întrebară ceilalți. Libertul sirian continua să râdă. — Scrisori din vremea când Tiberius era exilat la Rhodos. Livia le-a păstrat patruzeci de ani; el s-a înfuriat, a încercat să i le smulgă, dar ea n-a cedat... Gajus ridică ochii și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Scrisori din vremea când Tiberius era exilat la Rhodos. Livia le-a păstrat patruzeci de ani; el s-a înfuriat, a încercat să i le smulgă, dar ea n-a cedat... Gajus ridică ochii și-i întâlni pe cei ai libertului. Prin urmare, cuvintele îi erau adresate lui. În sufletele celor mai vechi și mai credincioși sclavi ai Liviei se ascundea o ură nebănuită. Se întrebă unde puteau fi ascunse acele scrisori. Nimeni nu avea să le găsească vreodată. De-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
celor mai vechi și mai credincioși sclavi ai Liviei se ascundea o ură nebănuită. Se întrebă unde puteau fi ascunse acele scrisori. Nimeni nu avea să le găsească vreodată. De-a lungul secolelor, au rămas o legendă șoptită de istorici. Libertul și prietenii săi se îndepărtară. Gajus își spuse că, dacă omul acela vorbise astfel și voise să fie auzit, viitorul era diferit. Într-adevăr, în timp ce la Roma Livia agoniza, împăratul fu așteptat zadarnic. O sclavă bătrână îi spuse că, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
recunoască, fratele vitreg al lui Tiberius, mort foarte tânăr. După dipariția lui prematură, Antonia trăise zeci de ani într-o văduvie ireproșabilă, mândră în a sa domus, unde comorile aduse din Aegyptus erau expuse cu eleganță, înconjurată de sclavi fideli, liberți, intendenți, aproape toți egipteni și nubieni. Un palat unde zilele erau de o simplitate austeră, unde erau citiți marii scriitori antici, unde intrau puțini oameni, numai artiști, istorici și filosofi sau negustori de dincolo de marea Arabiei, cu mătăsuri, obiecte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
stânca din Capri, în mâna lui Tiberius. În anii lungi ai văduviei sale incoruptibile, demnitatea Antoniei, care avea un nivel de viață demn de o împărăteasă, printre imensele bogății din a sa domus, grădinile superbe, sutele de sclavi și de liberți, fusese singuratică, de-a dreptul inumană. „În Roma cea plină de venin“, spusese Tiberius cu admirație, „este singura femeie care, după ce a jurat credință unui bărbat, a reușit cu adevărat să nu-l trădeze“. Însă relația Antoniei cu Tiberius ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de la nivelurile inferioare; încăperile erau tot mai mari și mai somptuoase, străluceau de statui din bronz, de mozaicuri imense, de marchetării policrome, însă erau tăcute; numai Augustinienii, mereu de gardă. Pe nesfârșitele pardoseli de marmură treceau repede, fără zgomot, câțiva liberți, câte un funcționar. Tribunul zise: — De aici se conduce imperiul. Se deschise aula pentru audiențele imperiale: un maiestuos hemiciclu, în care dădeau cinci săli somptuoase; punctul central al întregii structuri era fundul aulei, unde se afla tronul imperial. „N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germanicus îi spusese: „Să nu ai încredere în ei. Au fost sclavi și îi rugau pe zei să-i elibereze dându-le moartea. Iar azi, când au puterea, trăiesc numai pentru a da satisfacție urii lor“. Cu o cordialitate neașteptată, libertul îl invită la o plimbare într-un loc extraordinar; Gajus acceptă cu un surâs blând. După puțin timp ajunseră la o stâncă ieșită în afară, aflată chiar deasupra mării. În apa albastră se vedeau vârfurile altor stânci. Libertul îl îndemnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cordialitate neașteptată, libertul îl invită la o plimbare într-un loc extraordinar; Gajus acceptă cu un surâs blând. După puțin timp ajunseră la o stâncă ieșită în afară, aflată chiar deasupra mării. În apa albastră se vedeau vârfurile altor stânci. Libertul îl îndemnă să privească, iar el se aplecă. — Să cazi de aici înseamnă să mori, zise libertul. Gajus se întoarse și surprinse o urmă de zâmbet; în el nu era însă bucurie, ci sadism. Procesele, continuă libertul, nu se țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
blând. După puțin timp ajunseră la o stâncă ieșită în afară, aflată chiar deasupra mării. În apa albastră se vedeau vârfurile altor stânci. Libertul îl îndemnă să privească, iar el se aplecă. — Să cazi de aici înseamnă să mori, zise libertul. Gajus se întoarse și surprinse o urmă de zâmbet; în el nu era însă bucurie, ci sadism. Procesele, continuă libertul, nu se țin doar la Roma. În anumite cazuri, împăratul cere să-i cunoască pe acuzați și să-i judece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vârfurile altor stânci. Libertul îl îndemnă să privească, iar el se aplecă. — Să cazi de aici înseamnă să mori, zise libertul. Gajus se întoarse și surprinse o urmă de zâmbet; în el nu era însă bucurie, ci sadism. Procesele, continuă libertul, nu se țin doar la Roma. În anumite cazuri, împăratul cere să-i cunoască pe acuzați și să-i judece el însuși, pentru siguranța imperiului... Se opri, uitându-se la băiat. Gajus nu știa nimic despre închisorile secrete și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și despre procesele de la Capri; din nou simți că i se strânge stomacul. — Înțeleg, Roma e departe, spuse el. Vârsta lui tânără îi era de ajutor, ca și faima de naiv pe care și-o crease în casa Liviei, fiindcă libertul cel viclean rămase descumpănit; îi zise totuși, cu o violență înăbușită: — Dacă cineva cade de-aici și rămâne în viață, vin marinarii de gardă, îl înhață cu cârligele de abordaj și îl ucid cu lovituri de vâslă. Ochii tânărului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]