713 matches
-
lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică. L-am privit în timp ce citea acest verset. L-a citit o dată de două ori, a trea oară, parcă o licărire de speranță i s-a aprins în ochi. A rămas așa cum rămâne un om în fața unui tablou ce îl impresionează, îi captivează toată ființă. A rămas câteva clipe pe gânduri cred că în acele clipe iubirea lui Dumnezeu i-a
GREUTATEA NOPTII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354830_a_356159]
-
Ocna Sibiului- Templul dintre Ochii Pământului Un cer lichid, în care soarele se ascunde și se răspândește în chip tainic, aș numi cele 14 lacuri din Ocna Sibiului - ochi ai pământului, cel saturat de cristalele sării purificatoare și ocrotitoare. Aceste licăriri marine ale lumii subterane au creat aici un Templu de sănătate. Ar trebui să aruncăm în fiecare lac, asemenea galilor din vremuri străbune „daruri de aur și de argint în aceste locuințe ale zeilor”. Dacă în 1263 Ocna Sibiului este
TEMPLUL DINTRE OCHII PAMANTULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 606 din 28 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355291_a_356620]
-
are la bază necunoașterea celei mai mari revelații dată omului mă refer la Persoană, caracterul și lucrarea publică ale lui Isus Hristos descoperite în Cartea Cărților. Dar mai presus de orice iubirea tainica descoperită la Golgota din care începem să prindem licăriri de lumină care pe masura ce contemplam mai mult această jertfă a iubirii cresc, panoramă Golgotei devine mai amplă. Iar pasajul biblic continuă: ,,Și Domnul a zis: ,,Iată, ei sunt un singur popor, și toți au aceeași limbă; și iată de ce s-
CLADIND PENTRU ETERNITATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355062_a_356391]
-
un sunet fin căzut de sus De mult prea sus îndeajuns Din cerul cel de nepătruns De jos în sus, de sus în sus Precum un plîns Se-astern apoi fructele coapte E noapte-n plină zi de șoapte În licărirea unei stele Mi-e dor acum de doruri Și dorurile-s grele Și cade draperia peste noapte Mi-e dor de pere dulci zemoase coapte Și cade draperia de matasa Și cade draperia Și cade draperia mai spumoasa Dă-mi
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
S-a liniștit deja și rîul Strivit de-un pod imens de gheață Abia o umbră se strecoară Prin catifeaua grea a nopții E luna care mai suspina Topindu-se în pragul porții... PRIMĂVARĂ Se zbat secundele în ceasuri O licărire se strecoară Prin crengile încremenite Un susur candid de vioară Si-ncet zăpadă se topește Cad țurțurii strălucitori Burlanele încep să cînte Și iese soarele din nori E primavara-ncep să cînte Graurii gureși în livadă Un ghiocel duios se-
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
focului amintirilor, zâmbesc, mintea îmi alunecă la ideea că ele merg cu noi în eternitate. Deschid fereastra timpului, privesc spre trecut, amintirile sunt unicul drum valid care duce spre ipostaze de odinioară. Plutesc precum niște fantasme din timpuri, se nasc licăriri în ochii mei, speranțe. Duminicile eram chemați la serviciu, amprenta perioadei comuniste o regăseai în toate colțurile vieții. Prin angajamente patriotice se lucra sub imboldul “cincinal de calitate în patru ani și jumătate”. Se lucrau șase zile pe săptămână, îmi
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
familie... Astfel de iubire se reflectă în ajutorul și atenția acordată acestor oameni aflați la...”apusul vieții”. Am hotărât într-o bună zi, după ce mi-am expus gândurile soțului meu, să vizitez un spital din apropiere și să aduc o ”licărire de lumină” în viața seniorilor internați în acest spital. Poate ar trebui să precizez că aici, există posibilitatea să ajuți persoane învârstă, internate într-o clinică sau într-un ”altersheim, ehrenamtlic”(pe bază voluntară) , fără a fi plătit pentru serviciile
DUMNEZEUL DRAGOSTEI SĂ RĂMÂNĂ MEREU CU NOI TOŢI DE-A PURURI! de DOINA THEISS în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346105_a_347434]
-
oameni minunați, care au muncit o viață întreagă și care au ajuns la o vârstă în care au rămas fără putere și chiar fără familie, l-am acordat din inimă și am avut o mare satisfacție atunci când am observat o licărire de lumină, în viața monotonă a acestor oameni fără gânduri despre...viitor. Ceea ce am făcut pentru acești bătrâni, nu a fost greu și mi-a făcut mare plăcere: am citit din diferite poeme sau romane în fața acestor suflete minunate. Lectura
DUMNEZEUL DRAGOSTEI SĂ RĂMÂNĂ MEREU CU NOI TOŢI DE-A PURURI! de DOINA THEISS în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346105_a_347434]
-
ești tu singurul burlac pe lumea asta... - Jeane, ce-i cu tine astăzi? Ia stai o țâră jos, să ne mai omenim și noi c-un pahar de vin, cum le șade bine unor prieteni! De altfel, zise c-o licărire ușoară-n priviri, află că nu peste mult timp, am să spun adio burlăciei. Mi-am găsit, măi, o femeie - da-mi-ar Dumnezeu sănătate, c-am fost gata s-o lovesc pe trecerea de pietoni și de-acolo toate
CUM ŞI-A PLIMBAT SUFLEŢEL DEPRESIA PE LA PRIETENI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346205_a_347534]
-
decadență sunt simple pentru poet. Dragostea de viață, dorul, iubirea, îl motivează să continue lupta cu sine însuși, să nu se abandoneze pe sine în brațele aceluiași timp recuzat de rațiune. Aici, în lumea sa, poetul găsește: pasiune comună, priviri, licăriri, lanț de iubire, joc în doi, îndurare, iubire de-o iarnă, îmbrățișări, iertare, pentru ca romanța sărutului să continue într-o rugă a inimii... Și prin acest nou volum de versuri, Cătălin Dorin ne transmite un mesaj simplu, amintind de eterna
FEBRUARIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370752_a_372081]
-
Viorel...Boala lui, fibroză pulmonară, care s-a agravat pe parcursul câtorva ani...Fie-i țărâna ușoară! Pe un petec de hârtie de dictando - o adresă de medic și un telefon pe manșeta de sus - sunt așezate cu mână tremurândă ultimele licăriri de gând, rânduri înghesuite, șterse, suprapuse și reluate pentru a le închega coerent, o caligrafie căznită și lăbărțată de care trebuia să se „țină aproape”, fără să facă rabat condamnabil. Iată-le: „Înainte gândeam, când eram tânăr și în putere
ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI, ULTIMILE EMAIL-URI!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370930_a_372259]
-
Articolele Autorului Cu amintirile de mână vreau să urc Pe muntele trecutului ce azi mă cheamă Ca pe copilul drag a sa iubită mamă... Prin mărăcinii vieții nu vreau să mă-ncurc. Lumini duioase-n suflet înfloresc subit Și-n licărirea lor mă-nvăluie părinții, Iar din icoane - azi - o să coboare sfinții Și îmi vor aminti ce mult ei m-au iubit. Cu frații mei, adesea, rătăceam prin lunci Și ne scăldam în apa Someșului - clară, Pe înserate, fericiți, ieșeam afară... Ce
ŞUVOAIE DE-AMINTIRI de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369848_a_371177]
-
mister Ca să ducă lumea mai departe. Noi simțim prin nevăzute căi Că toți suntem muguri de lumină, Pe când despre trup pricepem că-i Giulgiul viu ce-l ducem sub țărână. Ne petrecem pe un rug aprins Trăiri scurte - cât o licărire Și purtăm în suflet, de nestins, Aspirația spre nemurire. Unii ard mai amplu, mai intens, Alții pâlpâie ca lumânarea, Dar compunem toți un arc imens Peste timp, urmându-ne chemarea. Râul vieții ivorăște-n Cer, Dăruindu-se fără măsură Tuturor ce
RÂUL VIEȚII… de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370015_a_371344]
-
covor peste noroi./.../” (Se-aude plânsul vântului la geamuri) sau ” E miezul nopții. Singurătate!/ Vuiește, pierdut în zare, dorul./ A adormit uitat, pe deal, la mănăstire./ Nu-i nimeni să-i alunge cu dragoste fuiorul:/ Nici ciripit de păsări, nici licăriri de stele,/ Doar un lătrat stingher, îndepărtat de câine.” ( E miezul nopții ) Versurile doamnei Daniela Popescu Stroe, stârnesc, incită la lectură. Ele se adresează deopotrivă consumatorului avizat de poezie sau profanului. Un parfum de toamnă cu miresme îmbietoare se revarsă
DRUMEȚ LA PORȚI DE TOAMNĂ, DANIELA POPESCU STROE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369487_a_370816]
-
să le suporte și înfrunte, doar cu ajutorul prezenței lui Dumnezeu. Apoi ca purtător de lumină prin întunericul spiritual al vremii sale, a simțit din plin asediile furibunde ale Diavolului. Viața lui Iacov a fost o viață de luptă, cu puține licăriri de fericire și umbrită în mare parte de zilele rele. Uneori părea că greutatea vieții îl va zdrobi și-i va stinge orice firicel de viață spirituală din interiorul ființei sale, însă atingerea delicată a imensei îndurări divine, îl readucea
GREUTATEA VIEȚII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369632_a_370961]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > N I N G E.... Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ninge, cu fulgi pufoși, suavă licărire Ce prin ecoul stins al soarelui de vară Transplant de energie se strecoară, Să dea sublimului gest de strălucire. Transplant de energie din înalte ceruri Prin fulgi pufoși în orga iernii plânge, Acoperind cu alburi și petele de sânge A
N I N G E…. de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369677_a_371006]
-
fiul zânei cât de mare era Pădurea Neumblată, nici după două zile de mers nu i se vedeau marginile. Într-o seară, în timp ce făcură un popas, Ionuț învăță mai mult despre puterile lui. Prin bezna adâncă, ochii săi văzură niște licăriri nefirești, urechile sale auziră niște foșnete stranii și sângele prinse să-i ardă în trup, vestind primejdia. - Sunt lupii lui Udor, șopti mama lui, transformându-se pe loc în nălucă și înfășurându-l în ceață. Fiarele uriașe se năpustiră pe
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
deosebit de frumos, ai putea spune. Își revedea mereu mental zborul peste parapet și apoi se așternea liniștea. Luminile farurilor reflectate în picăturile de ploaie ce cădeau peste crengile brazilor, îi apăreau ca niște steluțe viu strălucitoare. Era zborul său interstelar. Licăririle i se păreau, atunci când plutea prin aer, stele vii pictate pe un cer plumburiu. Amintirile rămase au fost fixate într-o imagine care a durat doar câteva secunde. Dorea în zbor să prindă o stea care să fie numai a
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
sângerii pe un cearceaf de un alb imaculat. - “Așa va fi oare și după prima mea noapte de dragoste? Vor înflori macii iubirii împărtășite, a dăruirii necondiționate?” Ridică ochii spre cel ce-i transmitea atâta liniște și încredere. Îi descoperi licărirea ochilor săi albaștri ca valurile mării. Citi în ei tandrețe. Se lipi și mai bine de el strângându-i cu putere mijlocul. Erau unul și același corp plin de senzații necunoscute și de dorințe nemărturisite. Se simțea una și aceeași
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]
-
crede în Logos-ul Solaro-Vegetalo-Cristic, dobândește puterea vindecării de IARNĂ- și a trecerii Adolescenței (ca stare tranzitorie), dinspre „pătarea cu/de iarnă”, spre POEZIE/ RE-ARMONIZARE-RE-ORIGINIZARE A LOGOS-ULUI, întru Parashabda-Suntetul Originar al Demiurgiei Cosmice: „Soarele apăruse târziu, pe cer/ Cu licăriri suave pe zăpadă, / Care sunau a asfințit. Numai dealul răsuna alb / Deasupra ghioceilor veseli, / Pătați de iarna, / Ce trecea nepăsătoare, / Ducând anotimpul în poezie” (cf. Răsărit). Intranzitivitatea/intransigența MAMEI, FLORII, CĂRȚII- par a cere echilibrarea, cosmico-umană, prin elemente tranzitiv-versatile, constant-interogative
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
fost "Ziua eroilor", rămasă și după revoluție unică sub acest aspect. Cu bune și cu rele, un lucru rămâne cert: dascălul școli, în chemarea sa către cele durabile și înățătoare de suflet și spirit a rămas același neostenit transmițător de licăriri de lumină în bezna suferințelor diurne sau sistemice. Referință Bibliografică: Școala din Rucăr în secolul al XX-lea (XXVII) / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 310, Anul I, 06 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXVII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357109_a_358438]
-
lacrimile care îmi întunecau privirea, m-am așezat în zăpadă lângă tata-mare. Cartuș suferea, cu limba scoasă și plină de o spuma albă de la otrava înghițită și de la laptele pe care i-l turnau. Se uita la noi cu o licărire pe care o vedeam prima oară în ochii lui mari și întunecați: era milă, ne cerea poate să-l salvăm, era neputința lui de a înghiți laptele, sau poate era durerea despărțirii. -Tata-mare, i-am spus plângând, Cartuș plânge. -Plânge
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
prima lectură a mamei, la a doua știam până și virgulele și punctele. De data aceasta capul îmi fugea la pisici, așa că de fiecare dată uitam cuvântul “cocoș” dintr-o frază. “Citește fiecare cuvânt!” mi-a spus mami cu o licărire în ochi care nu prevedea nimic bun. Începeam fiecare cuvânt să-l citesc dintr-o dată, nu pe silabe, până când ajungeam la nenorocitul de “cocoș” pe care îl uitam. -Nu, mi-a spus mami, oprește-te și recitește de la primul cuvânt
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
găsit un izvor cu apă limpede, făcându-și căuș din pălmi și-a potolit și setea. Era un peisaj exotic, cu iarbă fină, copaci scunzi, cu trunchiuri întortocheate, tufe pline de fructe de pădure, flori necunoscute dar atrăgătoare, animale cu licăriri prietenoase în priviri. Și lumea aceasta era înconjurată de apa strălucitoare a unei mări fără sfârșit. -În acest loc mi-ar plăcea să trăiesc! - a izbucnit dintr-odată fata, cu inima plină de admirație. Mărgica, care se pitea în buzunarul
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
primăvara lui ‘59 toate berzele din jurul nostru, care își aveau cuibul prin grădinile vecinilor, au venit; numai cuibul nostru a rămas gol. Eram toți trei supărați. Mamaia își arunca privirea pe fereastră la cel mai mic zgomot și fără nicio licărire în ochi, lăsa să cadă perdeaua la loc. O priveam și nu îndrăzneam să o întreb. „Nu cumva au murit sau sunt rătăcite pe undeva?” -Tataie, ce facem dacă am pierdut berzele, l-am întrebat într-o dimineață, îngrijorată. -Nu
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]