938 matches
-
tău Asemeni zeilor deasupra grădinilor Primului sfânt care va reuși Să treacă puntea ghimpată dintre noi Pruncul meu îi va purta numele. Atât de multe dorințe aș vrea Să mi se împlinească încât casa mea E plină de acvarii și ligheane cu apă Doar doar voi găsi prin ele Vreo lampă fermecata. Muză mea, nu îmi mai arată în oglinzi Iubiri pe care nu le pot avea Și dacă mi-ai legat timpul de grinzi Și l-ai oprit în loc te
MUZA MEA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384636_a_385965]
-
să-și înfigă ghearele în lăbuța fratelui sau surorii, căci dacă este vorba de mâncare, nu mai încape respect pentru gradul de rudenie. Între timp, la o bere cu amicii, depănam filmul zilei mele de pescuit. Ne uitam cu toții în ligheanul din plastic, admirând frumusețea peștelui și vorbeam dacă să-l dau eu pe datorie sau nu. Asta însemna că nu s-ar mai fi achitat niciodată, ca de obicei. Dar marea mie nu-mi dădea pe datorie, așa că am preferat
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
de o nouă zi, poate la fel de bună pentru pescuit, ca și cea care se însera deja, dar cu mai multă captură în minciog. Niciodată, zilele pe mare nu seamănă una cu cealaltă. În ziua aceea, marea era ca un imens lighean, unde apa nu se unduia decât foarte rar, deranjată de fuga bancului de puiet de chefal din calea vreunui răpitor. Atunci, parcă vedeam în adânc o balerină pe poante, într-un dans languros. În altă zi poate, valurile ne vor
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
de nacelă ce deturnează constant petrecerile, plasa e des abuzată și violată de schelă. În colț un ursuleț de pluș sufocat de starea de alb ce se desprinde cu regret de creștinescul semn și se aruncă haotic în lacul din ligheanul rozalb vrând să se înece, dezonorant gest pentru unii, pentru el demn. Starea de alb marcată cu semne mici curioase se extinde peste lumea care-i un haos cu îmbrățișări afectuoase l a care se alătură și ea, ca adaos
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
și se rostogolește căzând în șanțul cu apă.Cristina îl scoate și-l șterge cu rochița ei, apoi îl sărută strângându-l la piept. -Ce prostuț ești, spuse ea, dacă nu eram aici ce făceai?... și-l așează într-un lighean departe de celelalte păsări. -Să stai aici, e cald, o să te usuci, apoi ne jucam...și se îndreaptă către o legătură de araci proaspăt făcuți pentru vie. Alege un arac potrivit înălțimii ei și se joacă de-a calul prin
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
nimic din ce-a mai rămas bun în voi nu va înflori pe mormîntul făgăduinței. Și poate vom striga cu toții: “Iată, fluturi în cîrje se întorc la vetrele lor! E timpul să-ntindem hora, să dăm din mînă în mînă ligheanul cu ciorbă de pește!” Mai cinstiți sînt greierii fostului stadion comunal, ei măcar își fac datoria cînd dă să plouă pe întrerupătoarele memoriei colective, cînd se urcă derbedeii în fîneața publică și încep să strige ca cocoșii, de trei ori
CHEF ÎN SECŢIA DE NUIELE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383066_a_384395]
-
aținat se rupse, se rostogoli pe podea, ocoli tălpile trandafirii ale Cosettei, trecu printre picioarele trainice ale unui fotoliu, se auzi duruind pe sub pat, ieși la iveală plin de scame și se opri lovindu-se cu un clinchet de un lighean. Din lighean zbură o muscă mare, verzuie. — Te rog să nu-ți faci o impresie greșită despre mine - spuse Cosette turnând în cești. Dacă te-am invitat aici, nu înseamnă că îți accept prietenia. Mie-mi place foarte mult să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rupse, se rostogoli pe podea, ocoli tălpile trandafirii ale Cosettei, trecu printre picioarele trainice ale unui fotoliu, se auzi duruind pe sub pat, ieși la iveală plin de scame și se opri lovindu-se cu un clinchet de un lighean. Din lighean zbură o muscă mare, verzuie. — Te rog să nu-ți faci o impresie greșită despre mine - spuse Cosette turnând în cești. Dacă te-am invitat aici, nu înseamnă că îți accept prietenia. Mie-mi place foarte mult să stau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în locul meu! Neavând ce spune, Broanteș sorbi firesc din ceșcuță. Atât mi-a mai rămas - oftă țigăncușa privind în jur. Cămăruța asta, bulendrele și ce mai vezi pe-aici. Și câte n-am avut! Știi, de pildă, de la cine am ligheanul ăsta? Broanteș dădu din cap că nu. — De la Sobieski - spuse cu nostalgie Cosette. Ce om! Fala creștinătății! Da’ știi cum l-am cunoscut? Episodul 59 COSETTE POVESTEȘTE — Eu am fost crescută, ba întrucâtva și educată, la un pension de maici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spus și că nu prea îți place să ieși dimineața la pârâu să te speli. Atunci el și-a pus capul în piept și s-a gândit îndelung. Apoi mi-a poruncit să-ți dau asta”. Și mi-a dat ligheanul ăsta - spuse Cosette, înduioșată, ștergându-și o lacrimă. Episodul 60 COSETTE NU SE MAI SATURĂ DE POVESTIT Ultimele vorbe ale Cosettei sa stinseră și-n camera ce începea să se cufunde într-un dulce semiîntuneric, Broanteș simți nevoia să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
subțire, după moda europeană, a beizadelei Gheorghiță, care pândea de după moscheea de vizavi când ieșea pașa și intra el, mâncând apoi, cu râs mare zaharicaiele prostului de turc. Dar câte nu zărea ea, închizând ochii! Iată perucha argintie, odihnind lângă lighean, a solului francez de la Poartă, monsieur Lavalle, gras și cu ochii mici, iată silueta înaltă a lui Signor Merano, ambasadorul Veneției, bâjbâind prin întuneric după ciorapi și iată șalvarii mari, roșii ai berleibeiului Rumeliei ascunși degrabă în sobă, căci venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cum? CÎt i-a crescut copilul și i-a umplut casa cu de toate și i-a spălat și chiloții și nu i-a cerut socoteală pă unde umblă, că a și avortat În fața lui că el i-a vărsat ligheanul la closet, a fost bun, acu de... — Te rog nu Începe iar cu... Nu știu zău ce plăcere ai dumneata să vorbești despre lucrurile cele mai intime și mai jenante și cum faci de le afli pe toate? — C-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai rar și mai stins, cînd Încerca să scrie mînca literele, pe urmă chema păsările să-i ciugulească nasturii sau cerea bomboane să se frece cu ele pe picioare. Băiatul se făcuse mare, avea poluții, Îi Încălzea apă Într-un lighean și o spăla cu o cîrpă pe gît și pe brațe, apoi stătea zile și nopți În șir lîngă patul ei cu o carte În mînă și uita că se află la căpătîiul unei muribunde. CÎnd a vrut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Aneto, spală-1, piaptănă-1, dăi să mănînce, plimbă-1, culcă-1, șterge-l la fund. Asta-i viața, morții cu morții, viii cu viii. Mă duc. Leon a murit acum paisprezece ani nespovedit, neîmpărtășit și fără lumînare. L-au găsit vecinii căzut deasupra ligheanului În care urina noaptea. Se pare că schizofrenia nu este ereditară, În schimb vocația eșecului i s-a transmis prompt primului urmaș odată cu onestitatea, cu discreția, cu intransigența, cu fuga de societate, cu dezinteresul lui pentru exterior - Își neglijează nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Înainte de a-l băga În groapă și umbra clătinată a lui taică-miu pe peretele din dreapta și mama În balcon pierită sub șalul de lînă și În casa mică veche de lîngă gard patul Florichii servitoarea cămășile ei de americă ligheanul cu smalțul sărit sînii moi de femeie trecută bine de patruzeci plăcere și greață nevoia de a trăi și chiotul de izbîndă al vieții ca acest strigăt al cocoșului cînd nimic nu prevestește Încă zorile noapte fără sfîrșit timp Împietrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
noapte să pice ceva: unt, brînză, ouă, vin, vodcă, cafea cu Înlocuitori, dar mai ales carne. Fețele sînt cunoscute; cîțiva pensonari joacă table pe lăzile sau bidoanele de plastic neridicate care sînt stivuite În curte; femei așezate pe funduri de ligheane sparte sau pe cîte un pietroi Împletesc de zor și Își povestesc viața, o ceată de copii Între doi și doisprezece ani aleargă În jurul grupului de bunici și bunice țipînd din cînd În cînd: Vineee! Atunci toată massa aceea plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
faci griji, că n-am trăit în mizerie. Poate că sora considera locuința noastră mizerabilă, pentru că niciodată nu a avut voie să intre decât în bucătărie. Mai precis, tot de ea mai ținea și cămara, nișa de lângă intrare, unde era ligheanul, precum și veceul englezesc separat. O singură dată a vrut să intre în cameră. Rareori i-am auzit glasul lui Eberhart, dar cele două cuvinte de atunci, „marș afară“, au sunat foarte trist. Locuința avea trei încăperi. Pe lângă cameră și bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
țâise bine de tot iar el zăcuse în cabină cu stomacul în pioneze pe parcursul celor două zile cât durase traversarea. Vremea se îmbună tățise abia când ajunseseră în largul coastelor Ucrainei. Marea se liniștise și arăta ca apa dintr-un lighean. La adăpostul întunericului, vasul ancorase la mică distanță de mal și ei coborâseră într-o barcă ce îi dusese la țărm. Nu-l luase cu el decât pe Boris, ceilalți băieți plecaseră pe drumul obișnuit prin Grecia și Bulgaria. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
familii mari, amanți, logodnici, dar ce zic eu, bărbații aceleiași femei, cavalerii aceleiași doamne, copărtași care s-au adăpat la același izvor, au băut rom de la buza aceleiași sticle, au plîns beți pe același umăr și au vomat În același lighean, de după baldachinul verde... “ CÎnd vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mîinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărîmițau pămîntul de parcă sărau pîntecele unui pește uriaș. La mormîntul deschis se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pielii. Altele au părul încrețit, vopsit blond, sunt îmbrăcate ca fetițele cu rochițe scurte de muselină. Prin ușa deschisă vezi o pardoseală de gresie roșie, un pat mare de lemn și pe o masă de brad un ulcior și un lighean. Pe strada asta se plimbă o mulțime pestriță - matrozi indieni de pe vase orientale de cursă lungă, nordici blonzi de pe un vapor suedez, japonezi de pe un distrugător, marinari englezi, spanioli, băieți cu înfățișare agreabilă de pe un crucișător francez sau negri de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
încet, am lăsat-o pe ea să mă caute în pantaloni, să nu vadă că puța mea creștea din când în când, dar ea a aflat secretul, eu mă feream de toți, mai ales de maica-mare, atunci când mă spăla în lighean, vroiam să nu mă vadă bătrâna, căpățânos cum eram, începusem să mă spăl singur, Romanița a înțeles din prima că sunt copt, uite c-a mea e altfel, și mi-a arătat de sub fustă o pizdă cu câteva fire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cel al adultului, cu obligațiile sale. Însă cei doi nu‑și îndeplinesc aceste obligații. În jurul vechii locuințe sărăcăcioase se înalță bătrânul oraș imperial întruchipat de nenumăratele locuințe substandard. Oameni urâți, neînsemnați, cel mai adesea bătrâni, mișună, cărându‑și gălețile și lighenele la baia din capătul culoarului și iarăși îndărăt. De aici se iscă un du‑te‑vino necontenit, fără să se întâmple, de fapt, nimic concret. Uneori, în condițiile astea, răsare câte un geniu, nutrit din mizerie și limitat de nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ei cresc și descresc tragi-comic: un concediu cu toată familia la Bazna, 10 depozite în bănci europene, o insulă în Adriatica, șase castele, apoi doar o vilă pe Coasta Dalmată, apartamentul din centrul urbei, un triplu ștecher, eșuând deasupra unui lighean în care cade ploaia prin acoperișul găurit și unde își determină consortul să stingă flacăra ultimei iluzii. Suflete moarte? O spaimă paralizantă mutilează speranța. Primul gând este fuga, evadarea. Dar unde să fugim de noi înșine? Femeia, strivită, apăsată de
TIUMF LA NAŢIONAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364535_a_365864]
-
nu profiți! Dumnealui iar bombăne: -Mă, fato, eu cu cine vorbesc? Nu-nțelegi că am avut o zi grea? -Te cred “Țicușor”! Nu vreau să te supăr.Te spală mama.Tu stai cumințel în pat și eu, acuș vin cu ligheanul, săpunul și prosopul... Întoarce pe domnul cu fața în sus și trage de el: -Hai, puiul mamii, copăcel! “Puiul”se lasă ridicat și când “mama” îl scapă, cade la loc râzând. Amuzată, râde și ea: -N-are băiatul de ce să se
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
Puiul”se lasă ridicat și când “mama” îl scapă, cade la loc râzând. Amuzată, râde și ea: -N-are băiatul de ce să se sprijine? Lasă, că aduce mămica pernele ! Și a sprijinit spatele domnului cu două perini mari. A mai adus ligheanul cu apă caldă, săpun, prosop și cu delicatele-i mânuțe, i-a spălat picioruș cu picioruș și le-a tamponat ușor cu prosopul. În acest timp, plictisit, domnul răsfoia ziarul. -Ce mai scrie la gazete, dragule ? Domnul mormăie indiferent : -Lasă
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]