1,152 matches
-
fortificația a fost de mărime mai restrânsă, însă a fost destul loc pentru o armată de câteva sute de soldați care au avut rolul de a opri invazia barbarilor și de a informa legiunile din interiorul țării despre situația de la limes. Din inițiativă regală a fost construit în secolul al XIII-lea o cetate cu șanțuri din ruinele fortificației romane care în anul 1228 era finalizată, deoarece din această perioada provine prima menționare scrisă a cetății sub forma unei diplome regale
Castelul Kemény din Brâncovenești () [Corola-website/Science/334426_a_335755]
-
determinat începutul mișcărilor germanicilor în Imperiul Român a fost venirea hunilor în Europa. Până în secolul IV, "amenințarea barbara" nu era atât de gravă. Elitele române chiar își îndreptau tot mai mult cererile de ajutor către germanici. În regiunea adiacenta a limes-ului, legăturile dintre imperium și barbaricum deveneau tot mai strânse. În căutare de pășuni sau atrași de civilizația română și de prazi, hunii, de origine mongola sau turcica, au traversat, după 350, spațiul de la nord de Marea Neagră. Au distrus uniunea
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
decât cea de azi; vezi Pădurea Hercinică). Romanii numeau această regiune "Agri Decumates" (teritoriile Decumates), o denumire de origine necunoscută. Unii au tradus expresia cu „cele zece cantoane”, dar nu este cunoscut ale cui erau cantoanele. Frontiera romană exterioară fortificată (limesul) din jurul zonei Germania Superior a fost numită „Limes Germanicus”. Cetele războinice de alemani au trecut frecvent limesul, atacând Germania Superior, și s-au deplasat în Agri Decumates. Ca o confederație, din secolul al V-lea, alemanii s-au stabilit în
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
numeau această regiune "Agri Decumates" (teritoriile Decumates), o denumire de origine necunoscută. Unii au tradus expresia cu „cele zece cantoane”, dar nu este cunoscut ale cui erau cantoanele. Frontiera romană exterioară fortificată (limesul) din jurul zonei Germania Superior a fost numită „Limes Germanicus”. Cetele războinice de alemani au trecut frecvent limesul, atacând Germania Superior, și s-au deplasat în Agri Decumates. Ca o confederație, din secolul al V-lea, alemanii s-au stabilit în Alsacia și s-au extins în Podișul Elvețian
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
de origine necunoscută. Unii au tradus expresia cu „cele zece cantoane”, dar nu este cunoscut ale cui erau cantoanele. Frontiera romană exterioară fortificată (limesul) din jurul zonei Germania Superior a fost numită „Limes Germanicus”. Cetele războinice de alemani au trecut frecvent limesul, atacând Germania Superior, și s-au deplasat în Agri Decumates. Ca o confederație, din secolul al V-lea, alemanii s-au stabilit în Alsacia și s-au extins în Podișul Elvețian, precum și în părți din ceea ce sunt acum Bavaria și
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
chiar mai devreme decât bărbații. Cele mai multe dintre ele au fost, probabil, rezidente sau aproape de frontierele provinciei Germania Superior. Deși Dio Cassius este primul scriitor care i-a menționat, Ammianus Marcellinus a folosit numele pentru a se referi la germanii de pe Limes Germanicus, în timpul lui Traian care a fost guvernator al provinciei la scurt timp după ce a fost formată, circa 98/99 d.Hr.. La acel moment, întreaga frontieră era fortificată pentru prima dată. Copacii din cele mai vechi fortificații găsite în
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
lui Marte, Victorioasa), iar Traian a numit Legiunea XXX, Ulpia Victrix. Nici după Marius, serviciul militar probabil că nu a depășit 16 campanii. După războaiele civile, Augustus a putut să reconfigureze politica externă, așa cum făcuse și cu administrația internă. Cuvântul limes (plural-limites) însemna la începutul imperiului nu mai mul de un drum sau o cale și a început să fie folosit pentru drumurile închise de armată în campaniile din teritoriile inamice. Cu timpul, termenul desemna frontiera dintre teritoriile romane și non-romane
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Galii. Călătoria făcută de Augustus în Spania și Galia a stârnit zvonul că împăratul avea intenția să invadeze Britania, ceea ce nu era pe placul opiniei publice. Însă Octavian a abandonat această idee. Dacă frontiera Rinului a fost opera lui Caesar, limesul de pe Dunăre a fost opera lui Octavian. Nordul Italiei, orașele comerciale ilire și pontice erau mereu periclitate de incursiunile de pradă făcute de triburi vecine. După moartea lui Octavian, au fost înlocuite pentru una din provinciile din Illyricum, care au
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
În timpul lui Octavian, 50.000 de geți s-au strămutat la sud de Dunăre, în teritoriul denumit ulterior provincia Moesia. În timpul lui Traian, Imperiul Roman a atins expansiunea maximă. Urmașul acestuia, Adrian, a dispus în anul 122 d.H. construirea un limes. Construcția a durat șase ani. Fiecare legiune a armatei romane era formată din zece cohorte, fiecare cohortă fiind formată din 480 de oameni, care la rândul lor erau împărțiți în 6 centuriae, fiecare comandată de un centurion. Centurionii purtau titluri
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
perioada anterioara înălțării hunilor în Pannonia (375—420 e.n.), iar o alta probabil din timpul în care hunii și-au fixat centrul stăpânirii în Pannonia (420—443 e.n.). Cazanele de bronz descoperite pe linia Dunării corespund perioadei de atacuri asupra limesului dunărean când hunii nu locuiau efectiv pe teriteritoriul Munteniei. Faptul că nu au fost descoperite necropole hunice, ci numai morminte izolate, constituie o nouă dovadă a caracterului temporar al prezenței hunilor pe teritoriul Daciei. (J. Werner, "Beitrage zur Archaologie des
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
luând de șase ori titlul de "Carpicus Maximius" și participă, alături de Dioclețian, la războiul victorios împotriva Persiei Sasanide (297-298). A divorțat de prima soție și s-a căsătorit cu Valeria, fiica lui Dioclețian. A contribuit în mare măsura la reconstituirea Limes-ului dobrogean. A cucerit temporar cu trupele romane la cetatea Ctesiphon, capitala perșilor in 299. A trecut Dunărea de două ori împotriva Carpilor, învingându-i în anii 297 și 300. Bucurându-se de mare încredere în fața lui Dioclețian, mai ales
Galerius () [Corola-website/Science/299882_a_301211]
-
mai sus Al. Matei menționează că: "„Predată probabil fără luptă, romanii folosesc incinta ca loc de campare imediată la cucerire în momentul sosirii trupelor romane aici la Porolissum. Ulterior, odată cu organizarea apărării întregii zone, integrează incinta definitiv în sistemul defensiv limes porolissensis construit și organizat de ei în Poarta Meseșană.”"
Castrul roman de la Jac () [Corola-website/Science/314431_a_315760]
-
Russenart și au scris despre acest oraș în jurnalul lor de călătorie. Traducând pluralul de la „Ruși” în limba germană, rezulta cuvântul Russen, la care pelegrinii germani au adăugat sufixul „art”, reprezentând primele litere ale cetătii fortificației Arcinna sau Artina de pe Limes Transalutanus (Valul lui Traian), menită a apăra orașul ce se dezvoltase între dealul de la apus (parte a limesului) și „Apa Vânătă” Vedea. A doua mențiune documentară este la 1394, odată cu împărțire administrativă a țării, realizată în vremea domniei lui Mircea
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
germană, rezulta cuvântul Russen, la care pelegrinii germani au adăugat sufixul „art”, reprezentând primele litere ale cetătii fortificației Arcinna sau Artina de pe Limes Transalutanus (Valul lui Traian), menită a apăra orașul ce se dezvoltase între dealul de la apus (parte a limesului) și „Apa Vânătă” Vedea. A doua mențiune documentară este la 1394, odată cu împărțire administrativă a țării, realizată în vremea domniei lui Mircea cel Bătrân, când așezarea devine reședința județului Teleorman, statut de care orașul se va bucura mai bine de
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
constituind-o spinarea colinelor Pe Gial, Viile din Jos și Coasta Moga. La nord-est este despărțită de Peștișu Mare prin catena micului versant Fața din Jos și valea râului Petac. Către răsărit, lunca fertilă a satului este în atingere cu limesul natural al văii Cernei, acest râu constituind și hotarul cu așezarea suburbană Buituri. La sud și sud-est se învecinează cu zona industrială a Combinatului Siderurgic și cu intravilanul municipiului Hunedoara, țarinile Gura Luncii, În Cărămizi, Planuri și Țarina din Jos
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
Munții Bucegi, importantă destinație turistică favorizând turismul de recreere și odihnă prin numeroasele cabane și trasee turistice . Castrul Roman Cumidava amintit de marele geograf Ptolemeu din Alecsandria în al său “îndreptar geografic sec. II d. Hr”, reprezentă limita nordică a ”limesului Transalutamus”. Informația documentară este intărită și de descoperirea unei inscripții în piatră cu numele castrului din timpul împăratului Alexander Severus sec. III. “Castrul Roman este situat în punctul “Grădiște” la circa 500 m sud de râul Bârsa, la 3 km
Râșnov () [Corola-website/Science/297030_a_298359]
-
împăratul Commodus, populația autohtonă s-a răsculat conform Historia Augusta. Succesorul său, Septimius Severus a acordat câtorva așezări rangul de oraș, refăcând drumurile și ridicând fortificații pentru a apăra Oltenia și teritoriul român din stanga Oltului, construind un val de pământ "limes Transalutanus" și un șanț, precum și o serie de castre și fortificații. Caracalla a dus războaie împotriva carpilor și a fortificat granițele nord-vestice ale provinciei. Sub Severus Alexandrus, a fost înființat conciliul reprezentativ al Daciei-"concilium Daciarum trium", din care făceau
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
1-2 șanțuri de apărare și un val de pământ sau un zid de piatră. În fața liniei castrelor se află o linie de turnuri, ca cel de la Messes, la hotarul nord-vestic al provinciei. Valul de pământ continuu există numai în stânga Oltului (limes Transalutanus) și în fața orașului Porolissum, pe o distanță de câteva zeci de km. Un val de pământ închidea accesul dinspre vest în Depresiunea Zarandului. Un val de pământ era alcătuit dintr-un șanț lat și adânc, al cărui pământ era
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
diferite sisteme de dependență față de Imperiul Român, fiind regate clientelare ce întrețineau relații dinamice cu Dacia română și imperiul, precum și cu celelalte populații vecine că sarmați, goți și vandali, asimilând elemente de cultura română provinciala. O mare parte trăiau dincolo de limesul nordic, răsăritean și vestic al provinciei române: geto-dacii și tracii liberi septentrionali că biefii, arsietai, carpii și costobocii. Erau cunoscuți pentru acțiunile lor războinice. Dacii din vest sunt atestați în zona Crișanei, Maramureș, până în Slovacia. După anexarea regatului dacic, așezările
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Ocupațiile principale erau agricultură, creșterea animalelor, meșteșuguri precum confecționarea ceramicii, prelucrarea lemnului, metalurgia fierului. Au fost găsite obiecte din metal și ceramică de uz curent de import, monede române. Așezarea de la Chilia și celelalte aparțineau culturii situate între Olt și limesul transalutanus, ce aparținuse provinciei Dacia Malvensis după secolul III. Dacii din vestul Munteniei erau incluși printre locuitorii autohtoni ai Daciei Române, locuind în teritoriul militar al castrelor și fiind obligați să plătească dijma și să presteze corvezi pentru garnizoanele române
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
ce aparținuse provinciei Dacia Malvensis după secolul III. Dacii din vestul Munteniei erau incluși printre locuitorii autohtoni ai Daciei Române, locuind în teritoriul militar al castrelor și fiind obligați să plătească dijma și să presteze corvezi pentru garnizoanele române de pe limes. Dacii au suferit pierderi semnificative în urmă războaielor. Eutropius a susținut că Dacia a fost secătuita de bărbați. În realitate, majoritatea populației dacice continuă să trăiască sub stăpânire română. Este cunoscută existența unor unități militare auxiliare formate din daci după
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
română, armata română, instituția cetățeniei române, dreptul român, sistem administrativ provinciala, cultele religioase române, religia creștină, căsătoriile mixte daco-romane, educația de tip român, valorile culturale și morale române, urbanizarea, așezările rurale române, relațiile economico-comerciale, sistemele de alianțe cu dacii liberi, limesul dacic etc. Factorii hotărâtori ai romanizării au fost limba latină și creștinismul. Etapele romanizării. Procesul romanizării s-a desfășurat în trei etape de bază: etapă preliminară din sec.II-I a.Chr. - 106 p. Chr., etapă decisivă din perioadei de
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
procesului de formare a comunității daco-romane în sec. V. Procesul romanizării geto-dacilor. În procesul romanizării a fost antrenat tot spațiul geto-dacic, atât regiunile incluse în cadrul provinciilor române (Dacia, Moesia Inferior, Scithia Minor, etc.) cât și regiunile dacilor liberi, rămase în afara limesului român. Orașele din provinciile dunărene (Ulpia Traiana, Apullum, Napoca, Potaisa, Drobeta, Dierna, Tropaeum Traiani, Noviodunum, etc.) erau cele mai efective nuclee de iradiere a romanizării române, constituind rețele închegate și bine organizate. În cadrul orașelor române erau concentrate majoritatea instituțiilor purtătoare
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
menționată pentru perioada dintre secolele IX și VIII î.Hr. de izvoare urartiene, prin denumirile de "Kolcha" sau "Kulcha". Acest regat din vestul Georgiei a dăinuit până în secolele II-I î.Hr., când regiunea a devenit o parte statului roman, străbătută de limesul caucazian. În perioada sa târzie, regatul a bătut monede proprii din argint, așa-numiții tetrii. Mitologia popoarelor din Colhida era influențată de miturile sumerian-babiloniene. Legenda lui Prometeu, ținut captiv de Zeus în munții Caucazi, are parțial, se pare, chiar origini
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
târziu și sciții, și același Pliniu cel Bătrân, susținea că sciții aveau aceeași origine ca și geto-dacii. În final, urma sciților se pierde printre daci. Provincia joacă un rol important în sistemul de apărare a Imperiului Roman, constituind parte a limesului danubian. În iarna 101-102 d.Hr. regele Decebal în fruntea unei armate de daci, carpi și sarmați invadează provincia Moesia Inferior. Legiunile romane sub conducerea lui Traian înfrâng pe invadatori în două rânduri: odată pe Râul Iantra și a doua
Dobrogea () [Corola-website/Science/296624_a_297953]