974 matches
-
singură celulă mieloidă; - în 90% dintre cazuri apare cromozomul marker Ph1 (translocația de la 22q la 9q); - prognoză nefavorabilă cu Ph1 negativ. Prezența Ph1 este întâlnită și în alte forme de leucemii. În leucemiile acute cu Ph1 pozitiv crește numărul de limfocite sau mielocite, la 20% dintre adulți afectați apare ALL cu Ph1-pozitiv, 2% cu AML cu Ph1-pozitiv și 5% copii cu Ph1-pozitiv. Translocația t(9q34;22q11) determină fuziunea a două gene: abl, din cromozomul 9 și bcr, din cromozomul 22 (fig
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mare a leucemiei granulocitare cronice Wainer (1965), sau la indivizi cu sindrom Down, cu simptome clinice atenuate (Ilberg și colab., 1961; Dent și colab., 1963). Cromozomul Ph1 este întâlnit numai în celulele măduvei roșii hematopoietice. Acest cromozom marker lipsește din limfocite și din fibroblaste. S-a constatat că în cuplurile de gemeni monozigotici, numai individul bolnav prezintă cromozomul Ph1, ceea ce este o dovadă că restructurarea cromozomală care conduce la geneza Ph1 este postzigotică, și nu reprezintă o rearanjare ereditară în gametogeneza
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
100 de cazuri; - unele tumori evoluează latent, o lungă perioadă, adică cresc foarte încet sau sunt complet inactive și apoi brusc metastazează. Latența se poate explica prin echilibrul dintre tumoră și sistemul imunitar; - frecvent tumorile sunt infiltrate cu celule mononucleare: limfocite, monocite, puține plasmacite. Celulele T și macrofagele sunt prezente abundent în tumorile umane, sugerând un răspuns imun celular antitumoral. Din câteva tipuri de tumori (melanom malign, carcinom renal și carcinom cervical) s-au izolat celule T activate față de tumora autologă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
stimulează sinteza anticorpilor. Imunitatea antitumorală mediată de celulele T este analoagă ca mecanism răspunsului imun față de alți antigene T-dependente (de exemplu, antigenele CMH). Experiențele in vitro au evidențiat că antigenele tumorale stimulează, în grade diferite, proliferarea tuturor subpopulațiilor de limfocite T (Th, Ts, Tc). Funcțiile efectoare ale limfocitelor T sunt stimulate de limfokine și monokine (IL-1 și TNF-alfa), sintetizate și secretate de macrofagele care prezintă antigenele tumorale solubile. Limfocitele TCD4 secretă citokine stimulatoare ale celulelor citotoxice efectoare: - IL-2, cu efect
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mai numește MACH, MCH5 sau caspaza-8; PARP - poli(ADP-ribozo) polimeraza; CAD - DN-aza activată de caspază; DED - domeniul efector al morții (adaptat din Muzio, 1998). Receptorul DR 3 este asemănător lui TNFR 1, însă în timp ce TNF este funcțional mai ales în limfocite și macrofagele activate, DR 3 este exprimat constitutiv în multe țesuturi. DR 3 are similitudine funcțională cu TNFR 1: activează NF-KB prin TRADD, TRAF 2, RIP și induce apoptoza prin TRADD, FADD și caspaza 8. DR 3 se leagă la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
imun la șoarece prin transferul genelor CMH I alogenice în tumori slab imunogenice de tip adenocarcinom CT 26. Experimentul a demonstrat că injecția intratumorală a unei gene recombinante H-2KS, în tumori CT 26 de la șoarecele BALB/c (H-2Kd), a generat limfocite splenice cu activitate litică față de țintele CT 26. În plus, la șoarecii presensibilizați cu celule tumorale care exprimă H-2KS, dimensiunea tumorii a scăzut după vaccinarea cu ADN care codifică H-2KS. Investigațiile au evidențiat posibilitatea de a activa răspunsul imun cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
semnificativă a metastazelor pulmonare. IL-2 și IL-7 uman, IL-6 și IL-12 murin au efecte stimulatoare ale răspunsului imun anti-tumoral, dar cel mai puternic efect terapeutic îl are IL-12 murin. Rezultatele demonstrează că citotoxinele implicate în activarea și expansiunea populațiilor de limfocite ameliorează efectele terapeutice ale vaccinării ADN. Injectarea directă în tumori a genelor care codifică pentru moleculele citokinelor imunomodulatoare, induce un răspuns local inflamator cu efecte antitumorale (Tepper și colab., 1989; Watanabe și colab., 1989; Fearon și colab., 1990; Gansbacher și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și la creșterea intensității răspunsului imun antitumoral. Expresia crescută a moleculelor imunomodulatoare poate amplifica activitatea CTL față de celulele tumorale și, ca urmare, conduce la scăderea dimensiunii tumorii. În diferite încercări clinice, pacienții cu melanoame maligne avansate au fost tratați cu limfocite T autoloage din infiltratul tumoral (TIL), modificate prin transfecție cu gena TNF sau cu gena IL-2 (Rosenberg și colab., 1992). Astfel, s-a redus considerabil riscul efectelor toxice secundare, remarcate după administrarea sistemică a IL-2 și TNF. Toate cercetările cu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
avansate sau la cei rezistenți la terapia tradițională. Cercetările lui S.A. Rosenberg (1985-1996) au fost deschizătoare de drum în terapia genică. Testele clinice timpurii au demonstrat că incubarea ex vivo a limfocitelor pacientului neoplazic cu IL-2, activează o populație de limfocite care poate distruge celulele tumorale rezistente la celulele natural killer (NK), dar nu și celulele normale (Mule și colab., 1984). Asemenea celule au fost denumite celule LAK sau limfocite granulare mari care prezintă activitate LAK. Studiile ulterioare au evidențiat efecte
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
vivo a limfocitelor pacientului neoplazic cu IL-2, activează o populație de limfocite care poate distruge celulele tumorale rezistente la celulele natural killer (NK), dar nu și celulele normale (Mule și colab., 1984). Asemenea celule au fost denumite celule LAK sau limfocite granulare mari care prezintă activitate LAK. Studiile ulterioare au evidențiat efecte toxice secundare la pacienții cărora li s-a practicat infuzia cu IL-2 și celule LAK, dar la 13% până la 57% dintre pacienții cu neoplazii avansate s-a remarcat regresia
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
aplicarea vaccinării genetice anti-SIDA, la om. Primele încercări în clinica umană au fost realizate cu același construct ce conține gena pentru proteina învelișului. Vaccinul genetic (vaccin ADN) la om a fost administrat la 20 de voluntari seropozitivi, cu peste 500 limfocite CD4+/ml, în trei injecții, la interval de 10 săptămâni, cu creșterea progresivă a dozei de vaccin ADN codificator al glicoproteinelor de înveliș. Rezultatele preliminare nu au evidențiat efecte adverse la cele trei doze (30, 100 și 300 µg construct
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Titrul anticorpilor față de glicoproteinele de înveliș a fost cel mai înalt la pacienții care au primit doza de 100 µg. Activitatea CTL a crescut, dar încărcătura cu virus a rămas nemodificată. Vaccinul nu a influențat valorile numerice ale populațiilor de limfocite CD4+ sau CD8+. Singura concluzie a experimentului clinic a fost acea că injectarea vaccinului genetic (ADN) este capabilă să inducă creșterea intensității răspunsului imun, atât umoral, cât și celular, la om. Efectele vaccinului genetic sunt evaluate la persoane voluntare seronegative
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
HSV-tk în celulele tumorale învecinate, ceea ce le predispune la moarte, după administrare ulterioară de ganciclovir pe cale intravenoasă. gcv-PPP difuzează din celulele infectate în celulele vecine. TIL-uri prelevate din tumori excizate chirurgical și înmulțite în culturi in vitro. Tratarea acestor limfocite ex vivo cu un vector retroviral care exprimă factorul α de necroză tumorală și apoi reinjectate în pacient, în speranța că acestea vor ținti celulele tumorale rămase în corpul pacientului și factorul α le va distruge. Diferite tumori Celule tumorale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Celule tumorale Injectarea unui adenovirus manipulat ONYX-015 în tumoră. Virusul se poate replica numai în celulele deficiente în p53, adică în celulele tumorale, care vor fi lizate selectiv. Acest tratament a fost eficient atunci când s-a asociat chimioterapiei sistemice. TIL - limfocite infiltrate intratumoral; TNF - factor de necroză tumorală; IL - interleukină; GM-CSF - factor stimulator de granulocit - macrofag; IFN - interferon. Există și o terapie genică ex vivo (fig. 32.10) a tumorilor solide, în cadrul căreia se urmărește modificarea genetică în cultură a limfocitelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
90% din cazuri, 6-10% hemoragic, rar poate fi purulent sau lactescent chimic: proteine > 30 g/l, glucoza < 0,8g/l á jeun (apare și în pleureziile neoplazice sau bacteriene), LDH pleural/ LDH seric > 0,6, ADA > 30 ui/l citologic: limfocite > 80% în perioada de stare (la debut predomină polimorfonuclearele, iar în perioada de vindecare eozinofilele), limfocitoza apare însă și în pleureziile neoplazice, virale și în colagenoze, celulele mezoteliale sunt rare sau chiar absente bacteriologic: examenul direct și cultura din lichidul
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
fii: doi dintre aceștia au fost atinși de maladie și au pierit din cauza unor hemoragii. Alfonso al XIII-lea a abdicat în 1931. O altă maladie ereditară descrisă de medicul suedez Waldesntrom, porfiria, se caracterizează prin proliferarea globulelor albe numite limfocite. E o boală foarte rară (un caz la 250 de mii de locuitori), dar care este foarte frecventă, mai precis de 10 de mii de ori mai des întâlnită la familiile de "sânge albastru". Porfiria este provocată de metabolismul porfirinelor
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
ne vom referi ca T1DM) iar în final vom prezenta câteva din formele rare de T1DM „non-autoimun”. T1DM (Type 1 Diabetes Mellitus) este o afecțiune cronică frecventă cu etiopatogenie autoimună. El apare în urma distrugerii printr-un proces autoimun mediat de limfocite T a celulelor ? pancreatice secretante de insulină. Distrugerea este progresivă, afectând în final practic întreaga populație ? pancreatică și ducând la apariția unui deficit absolut de insulină. Procesul autoimun apare la subiecți cu predispoziție genetică și este inițiat de
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
Deoarece citokinele sunt în același timp reglatori dar și mediatori ai proceselor imune, este evident că ele pot avea un rol important în patogeneza T1DM la om. Vom încerca inițial să redăm o clasificare a citokinelor bazată pe subsetul de limfocite Th care le produc [55]. Este important de remarcat că citokinele produse de subseturile de limfocite Th1 și, respectiv, Th2 au efecte inhibitorii asupra diferențierii și producției de citokine de către subsetul opus. Studiul intervenției citokinelor în patogeneza T1DM s-a
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
ele pot avea un rol important în patogeneza T1DM la om. Vom încerca inițial să redăm o clasificare a citokinelor bazată pe subsetul de limfocite Th care le produc [55]. Este important de remarcat că citokinele produse de subseturile de limfocite Th1 și, respectiv, Th2 au efecte inhibitorii asupra diferențierii și producției de citokine de către subsetul opus. Studiul intervenției citokinelor în patogeneza T1DM s-a făcut atât pe modelele experimentale animale cât și la om [67]. Există studii bazate pe evaluarea
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
TNF? [15]. Prin contrast, în cazul insulitei benigne, citokinele de tip 2 domină cantitativ și supresează expresia citokinelor de tip 1 [66]. Astfel, la șoarecii NOD protejați față de apariția diabetului prin administrarea de insulină oral, există un număr crescut de limfocite Th2 la nivelul insulelor pancreatice [33]. Pe lângă citokinele de tip 2, și citokina de tip 3 TGF? pare a fi protectoare. Astfel, la șoarecii NOD protejați față de dezvoltarea DZ prin administrarea orală a insulinei, s-a evidențiat un număr crescut
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
putut fi exprimate în primele stadii ale procesului inflamator insular. Astfel, până în prezent, doar IFN? și IFN? au fost asociate cu insulita destructivă la om [67]. 6. Distrugerea celulelor ? Odată declanșat procesul distructiv autoimun, în acesta vor fi antrenate limfocite T helper și T citotoxice, celule killer (K) și natural killer (NK), macrofage și mastocite. Citokinele produse de aceste celule par a fi răspunzătoare de agresiunea asupra celulelor ?. Dintre citokinele proinflamatorii menționăm interleukina 1, factorul ? de necroză tisulară
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
și citokine antiinflamatorii cum ar fi Interleukinele 4 și 10 (produse de subsetul de limfocite Th2) care par a fi scăzute la diabetici. De altfel, în perioada procesului autoimun antiinsular apare un dezechilibru numeric și de activitate între subseturile de limfocite helper Th1 și Th2. Confirmarea obiectivă a instalării definitive și ireversibile a T1DM o reprezintă punerea în evidență a procesului de insulită. Studiile histologice ale pancreasului efectuate la modelele animale - șoarecii NOD și șobolanii BB - dar și la om - copii
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
copii morți în comă diabetică inaugurală și, mai recent, pucție biopsică pancreatică in vivo la pacienți T1DM [37], indică prezența unui număr redus de celule ? pancreatice, dar lipsite de granulele insulinice. În plus, insulele Langerhans prezintă infiltrate inflamatorii cu limfocite T citotoxice CD8, macrofage, celule NK și limfocite B. Acest aspect a primit numele de insulită distructivă [42]. Prin contrast, uneori, acumularea de limfocite T și B, monocite și macrofage nu se însoțește de distrugerea progresivă a celulelor beta și
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
recent, pucție biopsică pancreatică in vivo la pacienți T1DM [37], indică prezența unui număr redus de celule ? pancreatice, dar lipsite de granulele insulinice. În plus, insulele Langerhans prezintă infiltrate inflamatorii cu limfocite T citotoxice CD8, macrofage, celule NK și limfocite B. Acest aspect a primit numele de insulită distructivă [42]. Prin contrast, uneori, acumularea de limfocite T și B, monocite și macrofage nu se însoțește de distrugerea progresivă a celulelor beta și de evoluția spre DZ clinic manifest, acest aspect
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]
-
celule ? pancreatice, dar lipsite de granulele insulinice. În plus, insulele Langerhans prezintă infiltrate inflamatorii cu limfocite T citotoxice CD8, macrofage, celule NK și limfocite B. Acest aspect a primit numele de insulită distructivă [42]. Prin contrast, uneori, acumularea de limfocite T și B, monocite și macrofage nu se însoțește de distrugerea progresivă a celulelor beta și de evoluția spre DZ clinic manifest, acest aspect primind numele de insulită benignă [42]. Frecvent procesul de insulită benignă apare la rude de gradul
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92231_a_92726]