262 matches
-
nițel curaj cu încă o dușcă de whisky și intră alături. în mijlocul încăperii, în picioare, se distingea o femeie masivă, cu părul atârnându-i în neorânduială peste umeri și cu chipul răvășit. Era îmbrăcată în ceva ce aducea cu un lințoliu. Părintele St John Froude o privi și simți cum e cuprins de o groază tot mai puternică. Apoi se lăsă în genunchi. — Să ne rugăm, murmură el răgușit. îngrozitoarea apariție se prăbuși greoi în față, strângându-și lințoliul în jurul pieptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu un lințoliu. Părintele St John Froude o privi și simți cum e cuprins de o groază tot mai puternică. Apoi se lăsă în genunchi. — Să ne rugăm, murmură el răgușit. îngrozitoarea apariție se prăbuși greoi în față, strângându-și lințoliul în jurul pieptului. Cei doi îngenuncheară și se rugară împreună. — O verificare? Ce dracu’ vrei să spui cu „o verificare”? zise inspectorul Flint, care obiecta cu îndârjire la ideea de a fi trezit în mijlocul după-amiezei, după ce că nu avusese parte de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ea îi mărturisi că era o nimfomană, după care uită brusc de asta ca să amintească de Harpic, și în tot acest timp el făcu eforturi disperate să priceapă cum de ajunsese o doamnă așa grasă și în pielea goală - fiindcă lințoliul tot cădea de pe ea -, o doamnă... nu, în mod cert nu o doamnă, ci o femeie... cum de ajunsese o asemenea femeie, având toate simptomele maniei religioase, tocmai la el în casă. — Asta e tot, fiica mea? bâigui el atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
iuți până În bezna udă. * Ce noroc, controlorul era la doi pași de tine, dar nu te-a zărit! Ce noroc că nu te vede nimeni cum te zbați sub mormanul de haine, paltoane grele, uniforme, smokinguri, trenciuri foșnitoare, cearșafuri albe, lințolii din care se Înalță un nor de molii. Nu, e mereu aceeași albină. — Bitte den Fahrscheine! Ai țâșnit din dulap și ai luat-o la goană, auzi din urmă cizmele soldaților, pijamaua ți-e descheiată și obrazul plin de clăbuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
unde-i orașul cimerian, poporul cel de-a pururi/ Învăluit În ceață și-ntuneric, că-n veci nu-l vede luminosul soare. * Uite și SPĂLĂTORIA CHIMICĂ, firma prinsă de zidul alb-murdar, Înfipt În pământul nisipos, uite cearșafurile de plapumă, aspre lințolii albe-gălbui, Întinse la uscat, deasupra lor vălătuci negri, pufoși se scurg peste capetele celor care urcă necontenit, coboară geamantane, sacoșe, saci, valize, lumânări Împodobite cu flori de hârtie, cutii mari de lemn, coșciuge. Gâfâi, Îți ștergi cu o mână tremurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În sătucul Malazgirt, din Anatolia, o răsunătoare victorie asupra Imperiului Bizantin, a cărui armată a fost decimată, iar Împăratul, capturat. În toate moscheile, predicatorii Îi laudă faptele de vitejie, istorisesc cum, la ceasul bătăliei, el s-a schimbat Într-un lințoliu alb și s-a parfumat cu aromele Îmbălsămătorilor, cum a Înnodat cu propria-i mână coada calului, cum a reușit să surprindă, În Împrejurimile taberei sale, iscoadele ruse trimise de bizantini, cum a poruncit să li se taie nasul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ei mână și cu scrisul ei, un aviz În care se anunța sfârșitul irevocabil și fără drept de prelungire a unui om, fusese returnat la punctul de plecare, În această sală rece unde autoarea și semnatara scrisorii, așezată, Înfășurată În lințoliul melancolic care Îi este uniformă istorică, cu gluga dată peste cap, meditează la ceea ce s-a Întâmplat, În timp ce oasele degetelor sale, sau degetele sale de oase, bat darabana pe tăblia mesei. Se surprinde un pic dorind ca scrisoarea trimisă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nerăbdare, scutură sec de pe umăr mâna fraternală pe care o puseserăm acolo și se ridică de pe scaun. Acum părea mai Înaltă, cu ceva mai mult corp, o doamnă moarte așa cum trebuie, capabilă să facă să tremure pământul sub picioare, cu lințoliul care se târăște pe jos ridicând fum la fiecare pas. Moartea e supărată. E vremea să scoatem limba la ea. Cu excepția câtorva cazuri rare, ca acelea ale acelor muribunzi cu vedere pătrunzătoare care au Întrezărit-o la picioarele patului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
până la bucătărie, În pacea și liniștea nopții, cu câinele care vine mereu după el și uneori cere să se ducă În curte, alteori nu. Acest bărbat trebuie să moară, zici tu. Moartea este din nou un schelet Înfășurat Într-un lințoliu, cu gluga ușor căzută pe frunte, astfel Încât ce era mai rău din țeastă să fie acoperit, dar nu merita să aibă atâta grijă, dacă asta i-a fost intenția, pentru că aici nu e nimeni să se sperie de spectacolul macabru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
filozofează Dănuț. Dar, înainte ca Fratele să înalțe cheia, pentru a îndeplini porunca Îngerului, pe pragul bisericuței fâlfâie o umbră strâmbă, cocârjată, gheboasă, gâlmată, pipernicită și vădit macabră; umbra unui gnom sau a unui pitic mai răsărit, învăluit într-un lințoliu cenușiu, ectoplasmatic; după cum cenușie era și figura cețoasă, aburoasă și indescifrabilă, a Apariției îndoliate. Cu unul dintre brațe strecurat hoțește, pe sub faldurile părelnice ale giulgiului, Ne-numitul slobozea hârâitură după hârâitură ascuțită, morbidă, ca și când o insectă, o lepidopteră de dimensiuni
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sepulcrele, cu monumentele singuratice, cu movilele, copacii, crucile și mausoleurile, este nimbată darnic de o aură cerească clară, dulce, caldă și sublimă, ca mierea de lotus! Se instaurează o liniște... O încremenire divinatorie... O armonie de dincolo de contingent! Ca un lințoliu ud, din cețuri și din rouă, după uragan. Ca un lințoliu de tăcere imens, alb și curat. Lințoliul mării a învăluit Corabia Păcatului și pe Moby Dick! Fecioară prea-sfântă, am scăpat, oare? se roagă Fratele, nevenindu-i să creadă că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nimbată darnic de o aură cerească clară, dulce, caldă și sublimă, ca mierea de lotus! Se instaurează o liniște... O încremenire divinatorie... O armonie de dincolo de contingent! Ca un lințoliu ud, din cețuri și din rouă, după uragan. Ca un lințoliu de tăcere imens, alb și curat. Lințoliul mării a învăluit Corabia Păcatului și pe Moby Dick! Fecioară prea-sfântă, am scăpat, oare? se roagă Fratele, nevenindu-i să creadă că toate presiunile și fojgăiala încetaseră. Poate că... Da! Poate, poate... Aș
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dulce, caldă și sublimă, ca mierea de lotus! Se instaurează o liniște... O încremenire divinatorie... O armonie de dincolo de contingent! Ca un lințoliu ud, din cețuri și din rouă, după uragan. Ca un lințoliu de tăcere imens, alb și curat. Lințoliul mării a învăluit Corabia Păcatului și pe Moby Dick! Fecioară prea-sfântă, am scăpat, oare? se roagă Fratele, nevenindu-i să creadă că toate presiunile și fojgăiala încetaseră. Poate că... Da! Poate, poate... Aș...! Da' de unde! Încetișor, fugar, ca o părere
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Nu, zise Dallas cu o voce bizară. (Îl priviră surprinși.) Avem o sarcină mai urgentă de efectuat! Ochii lui ținteau spre capătul coridorului. Corpul lui Kane zăcea în același loc, prăbușit lângă masa popotei... Adunară destule materiale pentru fabricarea unui lințoliu improvizat pe care laserul lui Parker îl închise curând. Sicriul fusese realizat în aceeași manieră, și această macabră ceremonie ― acest marș lent și penibil spre sasul principal ― îi întristă profund. Se consolară zicând că făcuseră tot ce le-a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
simt, saxofonistul se prăbuși pe iarbă, lângă portieră. I se păru că marea foaie transparentă a cerului, în care erau încrustate stelele, se distorsionează, că se apropie de el, se mulează pe corpul său și-l înfășoară strâns, ca un lințoliu pestriț, își pierdu cunoștința. Când se trezi, se făcuse ziuă, dar umbra tremurată pe iarbă a Daciei îl ferea de discul topit al soarelui. Era plin de sânge. Se ridică și privi monstrul din mașină. Ciotul de unde retezase acele degete
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am întrebat eu cu glas pierdut. ― Când o vrea Dumnezeu, scumpule - a șoptit ea, coborând deja treptele cerdacului. Îndată a dispărut în întuneric. Am rămas în ușă, urmărind-o mai mult după zvonul pașilor... Când liniștea a căzut ca un lințoliu, m-am retras în încăpere, lăsând - nu știu de ce - ușa deschisă... Am mâncat fără să simt gustul bucatelor. Gândurile nu-mi erau acasă... “Adună-te, prietene. Vezi bine că biata fată a venit la tine cu riscul de a fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
poate îi așa doar o spaimă. Dar părerea că cineva îmi suflă în ceafă nu m-a părăsit, ba a devenit mai puternică. Mi-am rotit privirea în jur, dar nici țipenie. Doar liniștea grea plutea în jurul meu ca un lințoliu...În clipa urmtoare, s-a auzit glasul bătrânului călugăr, care m-a înfiorat : „Îmi place, fiule. Îmi place că nu lași din mână un manuscris până nu-i găsești înțelesul deplin.” „Cine îi de fapt călugărul și de unde a oblicit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-o fără interes și-a aruncat-o în „groapa cârtiței“, apoi imediat a găsit în buzunarul stâng al surtucului și plicul. Nu știa să citească, așa că, rupt în două, l a aruncat peste vaca lui Nicu, în groapă, ca un lințoliu. După ce se convinse că nu mai e nimic demn de atenție prin buzunarele băiatului, îi mai dădu vreo doi ghionți și-i spuse răgușit să spele putina cât mai iute. Nicu plecă târșâindu-și pașii și se ascunse după primul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mândrie, ținând cât mai sus mâinile et caetera. Cele două femei pe care le indicase Ignatius înaintară încet spre masa de croitorie și apucară cu prudență drapelul între degetul mare și arătător, ținându-l la distanță de parcă ar fi fost lințoliul unui lepros. Arată chiar mai impresionant decât mi-am imaginat, spuse Ignatius. — Nu scuturați chestia asta pe sub nasu’ meu, fetelor, le zise cineva celor două femei, stârnind în mulțime un alt val de chicote. Ignatius puse aparatul de filmat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
descotorosească. Apoi și Theo căzu În genunchi, tușea, se confunda cu acel ceva parazit care-l devora, se rostogoli pe jos, apărându-se ca și cum ar fi fost cuprins de flăcări. Fantasma care fusese Kelley Îl acoperi mai Întâi ca un lințoliu, apoi muri lichefiindu-se și Îl lăsă deșertat pe jos, redus la jumătate din el Însuși, ca mumia unui copil Îmbălsămat de Salon. Exact În acel moment cei patru dansatori se opriră la unison, agitându-și brațele În aer, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
câte ceva. Flacăra amuțise din cauza rarefierii bruște a aerului și a încremenirii brațului meu. Pe mese mari de lemn, sprijinite de pereți și suprapuse precum împletiturile de nuiele pe care se pun strugurii să se stafidească, numeroase cadavre se descompuneau în lințolii. Umorile picurau din ele cu o rumoare ritmată și continuă, ducând cu gândul la grăsimea ce se scurge din frigărui. O scursoare neagră îmi tăia calea în pârâiașe șerpuitoare, sfârșind într-un canal de scurgere prin care, la zgomotul pașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am făgăduit. Totul s-a făcut precum ai dorit, și ți-am adus și dovada. Am scos din buzunarul secret al mantiei o Shin neagră de fier pe care o smulsesem din pieptul lui Romilde și am strecurat-o sub lințoliul funebru, având grijă să fie întoarsă pe partea cuvenită. Cu brațele în sus implorându-l pe Dumnezeu, și cu fața-n jos în semn de blestem. După care, nu mi-e rușine s-o spun, am luat-o la goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a promis că o să vorbească cu Ariald. Garibaldo, uitându-se mai atent la femeie și ascultându-i respirația ce se prefăcuse într-un horcăit, ne-a condus afară, dându-ne întâlnire a doua zi. Ne-a rugat să aducem un lințoliu. Cu toate că a doua zi se pornise ninsoarea și nu se vedea la mai mult de câțiva pași, am revenit la casa prostituatei, după cum făgăduiserăm. Aduceam cu noi nu doar lințoliul, ci și aprobarea lui Ariald în privința construcției cerute de călugăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
întâlnire a doua zi. Ne-a rugat să aducem un lințoliu. Cu toate că a doua zi se pornise ninsoarea și nu se vedea la mai mult de câțiva pași, am revenit la casa prostituatei, după cum făgăduiserăm. Aduceam cu noi nu doar lințoliul, ci și aprobarea lui Ariald în privința construcției cerute de călugăr. Garibaldo ne aștepta, stând jos lângă corpul neînsuflețit al femeii. I s-a adresat lui Rotari, dându-mă la o parte cu blândețe: - Să începem ceea ce mi-ai cerut. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cerute de călugăr. Garibaldo ne aștepta, stând jos lângă corpul neînsuflețit al femeii. I s-a adresat lui Rotari, dându-mă la o parte cu blândețe: - Să începem ceea ce mi-ai cerut. Au înfășurat amândoi trupul gol al femeii în lințoliu, și Garibaldo n-a dorit să-i ajut să care cadavrul până la căruțul pe care, asemenea unei vite, Rotari a trebuit să-l tragă prin zăpada înaltă. A curățat locul de zăpadă în micul cimitir, au săpat o groapă, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]