339 matches
-
colț... Nu-i el ăla... nu... Doctorul ăl mare nu-i ăsta ! Ăl mare vine cu târla după el, bărbați, muieri, el merge nainte, el e generalu ! Ș-ăștia, tot ni-ni-ni pe lângă el, care de care să-l lingușească... Și nu vine în toate zilele, vine când îi năzare... Da ăsta d adineaori, nebunu ăsta, toată ziua e pe capu meu !... De ăsta nu mai scap ! Poate și unde s-a învățat la bani... Ce mă sâsâi ? Las’ că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cam aspră, Nu putem ieși din casă; Afară e ger cumplit, Totul este amorțit. Ferariu Elena - Violeta Școala Gimnazială Dumbrăvița Stihuri pentru toamnă Friguroasă și ploioasă, Venind, fluturând și alungând Păsărele frumușele și insecte mititele, De la noi... * Mincinoasă, dar voioasă, Lingușind, mințind și înșelând, Vine să ne-anunțe că sosește-n țară! Of, iară?... Cu frunzele arămii Și cu copacii zurlii, Vine pe la noi în țară, Să ne îmbuneze iară De faptul că a plecat, Dar a revenit îndat’, Să ne-
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
chiar mai mult decât de frig, din pricină că viața continua fără el. Rafinatul care inițiase protipendada Romei în "arta de a iubi" a învățat aici să urască și să-și ascundă ura în înfocate declarații de dragoste pentru Augustus. L-a lingușit pe împărat în scrisori ipocrite trimise prietenilor, l-a preamărit, în speranța că vorbele sale vor ajunge la urechile lui Augustus și îi vor smulge iertarea, apoi, după moartea lui Augustus, a făcut același lucru cu Tiberiu. Cei douăzeci și cinci de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
venise la Efes, după răstignirea Învățătorului său, împreună cu Fecioara Maria, care locuise acolo, într-o căsuță izolată, de la poalele muntelui. Moartea lui Domițian trebuie că a produs mare tulburare în oraș. Efesienii ridicaseră un templu în onoarea împăratului, ca să-l lingușească, știind că, devreme ce se proclamase zeu, Domițian va fi foarte mulțumit de adorația supușilor săi și le va răsplăti gestul cu prețioase privilegii (ceea ce s-a și petrecut). Ca să nu piardă ce obținuseră, bravii efesieni s-au decis, repede
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o propagandă activă de calomnii; împînzeau cu doleanțele lor pe toți cunoscuții și rudele. La auzul calomniei lor, Nory sărise, gata să-i bată, și Mini se recuzase indignată. Acum devenise asidui în casa Rim și prosternîndu-se în fața profesorului și lingușind pe buna Lina, către care calomniile se schimbau în lamentări de victime. Cum păreau așa de îndatoritori și cum nu se atingeau de Lonora, Lina zicea de ei: "Bieții băieți" și îi poftea la masă. Rim era acum din nou
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
bine - apărea contrareplica - însă, cum să vă spunem?, el a făcut studii teologice, nu școala de ofițeri de securitate, așa că... Așa s-a hotărât s-o rupă cu indivizii ăștia, care, atunci când au nevoie de tine, te perie și te lingușesc, pentru ca, pe urmă... N-o să poată, însă, să le-ntoarcă, brusc, spatele, căci gestul acesta ar putea căpăta o semnificație politică, ar putea fi interpretat în fel și chip. Dar, treptat-treptat... Problema e cum să scape din școala asta. În
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
copilașul acela, cea mai grozavă jucărie la care putea visa o fetiță. Îl cărase după ea ca pe o păpușă timp de un an, până când reușise, în sfârșit, să facă năuc vreo câțiva pași fără ea. Îi vorbea stâlcit, îl lingușea și-l mituia, punea creioanele și mâncarea acolo unde el nu putea ajunge, până când i le cerea spunându-le pe nume. Își crescuse fratele, în timp ce mama ei era ocupată cu adunatul de comori în rai. Karin îl învățase o dată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a supraviețui celor mai rele certitudini ale părinților lor. Acum îi oferea o nouă alianță. Putea să i se alăture, oricât de nebunește suna. Amândoi ar fi primit ceea ce-și doreau. Trase aer în piept, prea amețită ca să-l lingușească. — În primul rând, Mark, nimeni nu te silește să faci ceva. —Pfui. Ce ușurare. Doctorul Tower vrea doar să înțeleagă ce ai tu în cap în momentul ăsta. —De ce nu mă vâră iar într-un scaner din ăla și gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
stă cu burta pe ea, ca un student în sesiunea de examene. Îl atrag ferestrele. Fereastra să nu aibă perdele că le dă jos. Supraveghează porumbeii și vrăbiile care se agită dincolo de geam. Nu e prefăcut, nu minte și nu lingușește pe nimeni. Doar dis-de- dimineață, când mă trezesc din somn, „se pisicește” îndelung. Mai nou se pisicește și după ce face câte o boacănă. ...Dar cel mai important lucru: cum l-am adoptat, a și început să scrie o carte. M-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
stau acolo, se scaldă în noroi și îi ademenesc în fel și chip pe trecători. Dintre cei care ajung pe aproape, sunt unii, mai obosiți sau prea încrezători, care își pot pierde capul stând la palavre cu monștrii, care îi lingușesc, îi mint, îi fac să-și uite drumul, sau chiar izbutesc să-i atragă în adâncul întunecat al mlaștinii lor, pentru totdeauna. În clipa asta, toți cei din Castelul Prințului Culorilor lucrează. Toată lumea lucrează la PROIECT, în afară de mine. Nu m-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Și minte și frumusețe și noroc. Adună bogății cu nemiluita, are palate, mașini, avioane, corăbii, iahturi, are bani cu care cumpără pământuri, păduri, animale dar și oameni. Iubește laudele, minciuna, hoția și alte asemenea purtări nelegiuite. Fratele lui, Mierosul, îl lingușește îngrozitor. Exact la fel face, de fapt, Mierosul cu toată lumea. Vanitosul îl consideră pe Mieros cea mai bună slugă. Nu știe, probabil, că Mierosul cu laudele lui nerușinate poate vinde pe oricine, chiar și pe un frate „deștept” și bogat
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mieunând, icnind, lătrând. Mergeau cu ochii în sus, halucinați, imitând păsările și vântul și frunzele. Puțin le păsa de orice în afară de oile cărora li se adresau cu o uluitoare lașitate. Pe unul dintre ei l-am auzit cum încerca să lingușească o namilă de berbec care își proptise botul în pământ la câțiva pași de mine : „Hai mă, Cerbule !...“, îi spunea. Apoi o voce a răsunat de departe, acoperind vacarmul : „Vacile, măăă !... Feriți, că le omoară...“. Atunci păstorii-militari s-au pornit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Prima dezamăgire pe care i-am produs-o a fost, probabil, trupul meu deșirat. Au urmat curând altele. Făcea eforturi vizibile să mă impresioneze, să stimuleze în mine mândria de a avea drept tată un pictor reputat. Fericit de câte ori era lingușit, adulat, înclinat să nu observe că mulți roiau în jurul lui din interes, nu concepea că tocmai fiul lui își putea permite să facă excepție de la datoria semenilor de a-l admira. Când a observat că nu mă lăsam strivit de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se rupă; el trece prin viață liniștit, se însoară, se duce la serviciu, își urăște colegii mai buni și îi vorbește de rău, ia cuvântul în întruniri, de preferință primul, negând azi ceea ce a afirmat ieri, fără să tresară, își lingușește superiorii, iar când nu mai depinde de ei îi bârfește, îi detestă, între timp face copii, are chiar o mică aventură, până îmbătrînește și moare. Pe când unul ca mine, oricât de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
avut prilejul, i-am arătat directorului închisorii un respect ieșit din comun, ceea ce i-a atras atenția asupra mea. L-am asigurat că eram fericit să petrec patru ani în preajma unui om de talia lui. Îmbujorîndu-se de plăcere de câte ori îl lingușeam, a sfârșit prin a crede că era ceva de capul lui, cine rezistă la laude? și de câte ori intra în criză de încredere trimitea după mine. Asta mi-a adus cu timpul nu numai liniște ci și o situație de invidiat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
într-un pat rece, să mă îmbrac peste pijama cu puloverul și să mă învelesc cu două pături și tot să-mi fie frig; mă vârâse la închisoare fără să fi avut nici o vină, mă pusese în situația să-mi lingușesc gardienii ca să le intru în voie. Nu, mă săturasem de atâta rațiune. Trăiască oglinzile, trăiască reveriile! Ele mă scoteau din cuști, îmi ofereau libertatea. Erau ca un somn strălucitor, în care mă puteam crede orice. Șef de trib? Am surâs
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
succesiunea de imagini, rederulă în minte pentru a zecea oară scena întâlnirii cu Judd Bonham. A manipulat-o ca un maestru, făcând toate mutările pe care ea însăși le-ar fi făcut. A făcut apel la conștiința ei și a lingușit-o, exact cum făcuse ea cu atâția delegați, ambasadori și consilieri prezidențiali. A amenințat-o, dând la iveală ce știa și, în același timp, a ademenit-o. Și, întocmai cum scrie la carte, a doua strategie era menită să atingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spui „bariera de securitate“, Robert. Maggie zâmbea. Oricum ai vrea să-i spui, a prevenit atacurile de pe Malul de Vest. Yariv îi are pe cap pe cei din aripa dreaptă, care spun că a fost atât de ocupat să-i lingușească pe palestinieni, încât a lăsat țara descoperită și acum negociază sub amenințare armată. Și Yariv știe cum au reușit să treacă? —Asta-i problema, Maggie. Chiar și serviciile noastre de informații sunt uimite de asta. Israelienii spun că au verificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
distanțe mari, știți. Cărbune, petrol, gaz butan, apă industrială... orice. Le-am transportat pe toate. — Era mai bine ca acum? — Glumești? Sigur că era mai bine! Încărcai marfa În Istanbul și te Îndreptai spre alt oraș. Fără nici un șef de lingușit, nici un supraveghetor de pupat În fund! Ești propriul tău stăpân. Dacă ai chef, poți să tândălești pe drum dacă șeful nu-ți cere să livrezi marfa repede. În cazul ăsta trebuie să conduci fără să dormi. În afară de asta, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Prima dezamăgire pe care i-am produs-o a fost, probabil, trupul meu deșirat. Au urmat curând altele. Făcea eforturi vizibile să mă impresioneze, să stimuleze în mine mândria de a avea drept tată un pictor reputat. Fericit de câte ori era lingușit, adulat, înclinat să nu observe că mulți roiau în jurul lui din interes, nu concepea că tocmai fiul lui își putea permite să facă excepție de la datoria semenilor de a-l admira. Când a observat că nu mă lăsam strivit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se rupă; el trece prin viață liniștit, se însoară, se duce la serviciu, își urăște colegii mai buni și îi vorbește de rău, ia cuvântul în întruniri, de preferință primul, negând azi ceea ce a afirmat ieri, fără să tresară, își lingușește superiorii, iar când nu mai depinde de ei îi bârfește, îi detestă, între timp face copii, are chiar o mică aventură, până îmbătrânește și moare. Pe când unul ca mine, oricât de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prilejul, i-am arătat directorului închisorii un respect ieșit din comun, ceea ce i-a atras atenția asupra mea. L-am asigurat că eram fericit să petrec patru ani în preajma unui om de talia lui. Îmbujorându-se de plăcere de câte ori îl lingușeam, a sfârșit prin a crede că era ceva de capul lui, cine rezistă la laude? și de câte ori intra în criză de încredere trimitea după mine. Asta mi-a adus cu timpul nu numai liniște ci și o situație de invidiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
într-un pat rece, să mă îmbrac peste pijama cu puloverul și să mă învelesc cu două pături și tot să-mi fie frig; mă vârâse la închisoare fără să fi avut nici o vină, mă pusese în situația să-mi lingușesc gardienii ca să le intru în voie. Nu, mă săturasem de atâta rațiune. Trăiască oglinzile, trăiască reveriile! Ele mă scoteau din cuști, îmi ofereau libertatea. Erau ca un somn strălucitor, în care mă puteam crede orice. Șef de trib? Am surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
limba franceză, la Paris, a volumului său de către liderul dadaist. O lungă scrisoare autografă, semnată și datată 1 iunie 1930 (303/236 TZR C. 974), îl persuadează pe toate căile. De la aluzii răsfățate gen „O seamă din cei cari mă lingușesc sau socotesc că trebuie să mă menajeze (...) frizează convingerea că produsele mele apărute în Contimporanul (și aiurea) ar dovedi un talent demn de o soartă mai bună, adică indicat să fie exprimat și într-o limbă europeană” pînă la somații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cel puțin așa bârfesc gurile rele ― mai multă strălucire decât caracterul tău. Oricine te contrazicea se trezea considerat imbecil. I-ai batjocorit pe filosofi, spunând că au adormit în brațele lui Aristotel, dar nu te-ai dat înapoi să-i lingușești pe protectorii de care ai avut nevoie. Iezuiții nu-ți cereau prea mult. Te-ar fi lăsat să-ți susții ideile dacă ai fi făcut-o mai puțin zgomotos și provocator, punîndu-l și pe Papă într-o situație delicată. Ți-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]