122,821 matches
-
foarte apropiatul său prieten René Crevel emit grave dubii privind formula moscovită a "realismului socialist", iar Congresul scriitorilor pentru apărarea culturii, organizat sub oblăduirea sovietică la Paris în 1935, face să transpară noi tensiuni, în ciuda aprobării formale de către Tzara a liniei partidului comunist: sinuciderea, puțin înainte de Congres, a lui Crevel (al cărui discurs, falsificat de ideologii comuniști, fusese citit în plen), îl obligă oarecum la solidarizare cu angajamentele revoluționare ale acestuia. Războiul din Spania nu va face decât să întărească convingerile
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
nu va face decât să întărească convingerile de luptător pentru libertate ale poetului, iar versurile sale pentru Spania le atestă. "Fără să cadă în poezia de propagandă, el se străduiește să împace scriitorul cu militantul" - spune încă o dată biograful. Aceeași linie dublă, ce disociază angajamentul politic concret de opera poetică fidelă, în esență, propriei libertăți, e urmărită atent și pentru perioada rezistenței antifasciste din anii celui de al doilea război mondial, când Tzara e mereu prezent, apoi în anii postbelici imediați
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
și meținerea sa "oarecum în retragere". Un prieten, Raymond Aghion, antistalinist prin anii '30, dar "aliniat" mai apoi, spune în anul 2001 că: "în ce-l privește, Tzara era un comunist fără pasiune. Se distanța rămânând în același timp pe linie.... Nu-și făcea nici o iluzie despre sistemul sovietic. Le era doar recunoscător comuniștilor pentru că au riscat în timpul Rezistenței. Pentru el, URSS era o țară care se sacrificase pentru a o sfârși cu nazismul. De altfel, nu făcea mare lucru în
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
principal era jucat de Iisus, care-și căuta oile rătăcite"... Desigur, fiecare, citind cartea, plonjînd în cosmica ei limpezime, își imaginează un film propriu... Important este că filmul imaginat de Nicolae Mărgineanu nu a pierdut esențialul, timbrul profund al cărții, linia ei de forță: acceptarea exultantă a suferinței, înfrîngerea deznădejdii, bucuria sacrificiului, credința ca alinare și izbăvire. "Domnul e cu mine, deci nu mă tem de nimic; ce pot să-mi facă niște oameni?" sună versetul cheie, dătător de curaj. "Niște
Mărturie asupra unui suflet liniștit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14580_a_15905]
-
a unei economii de piață: o înflorire intelectuală s-a petrecut și în alte sfere, cum ar fi economia sau gândirea politică - fie că suntem de acord sau nu cu ei, George Soros și Vaclav Havel sunt figuri majore pe linia aceasta - dar ce se-ntâmplă cu artele? În apărarea acestei părți a lumii s-ar putea răspunde că asemenea evenimente politice nu sunt direct legate de artă sau că e nevoie de zeci de ani pentru ca o cultură să le
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
de profesia lui, ar fi fost considerat nepotrivit pentru atât de cultivata mea prietenă, dar el era la punct cu evenimentele culturale, judeca inteligent spectacolele și expozițiile văzute. Era stăpân pe sine și pe viitorul țării sale. Era nedumerit de linia postmodernă la modă în lumea snobilor; dar era gata s-o urmeze. Își făcea datoria și aștepta ca artiștii și criticii să și-o facă pe a lor. Revăzând o nouă antologie de poezie maghiară pentru Hungarian Quarterly, am ajuns
Frederick Turner - Tragica eliberare by Anca Giurescu () [Corola-journal/Journalistic/14557_a_15882]
-
Mircea Morariu De origine latino-americană, stabilit la Las Vegas, deținător al unor importante premii de dramaturgie, Luis Alfaro intră în circuitul teatral românesc cu Drept ca o linie, scrisă în 1999 și declarată drept cea mai bună piesă a anului de prestigioase publicații precum Los Angeles Times sau Frontiers. A tradus-o cu un remarcabil simț al scenicități replicilor foarte tânarul regizor Radu Apostol care, de altminteri, i-
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
Brăila. Neîndoielnic, Luis Alfaro i-a studiat cu temeinicie pe O'Neill, Tennessee Williams, Arthur Miller ori Edward Albee, de la care a împrumutat mai tot ceea ce se putea împrumuta - motivațiile psihologice, incandescența relațiilor, proeminența situațiilor sociale. în Drept ca o linie e vorba despre o mamă, fostă prostituată, marcată pe viață de o diformitate fizică și fiul ei, Paulie, gay, bolnav în fază terminală de SIDA, ce se reîntâlnesc, după o lungă perioadă de despărțire străduindu-se să regăsească calea comunicării
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
de despărțire străduindu-se să regăsească calea comunicării afective, depășindu-și uscăciunea interioară în condițiile dramatice ale unei situații-limită. Ca în foarte multe piese americane scrise în deceniile al sașelea și al șaptelea ale secolului trecut, în Drept ca o linie se realizează o rafinată meditație asupra singurătății și înstrăinării, sordidului, promiscuității și mizeriei psihice la care sunt condamnați "dezmoșteniții", adică "marginalii". Luis Alfaro a conceput Drept ca o linie ca o piesă cu două personaje și treisprezece scene, fiecare dintre
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
sașelea și al șaptelea ale secolului trecut, în Drept ca o linie se realizează o rafinată meditație asupra singurătății și înstrăinării, sordidului, promiscuității și mizeriei psihice la care sunt condamnați "dezmoșteniții", adică "marginalii". Luis Alfaro a conceput Drept ca o linie ca o piesă cu două personaje și treisprezece scene, fiecare dintre acestea purtând un titlu emblematic. în spectacolul brăilean Radu Apostol a reținut unsprezece secvențe, perfect delimitate prin generice video, a multiplicat numărul personajelor în intenția de a vizualiza zbaterile
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
scenic prin excelență, a fost, poate, stânjenită de postura concertistică, ceea ce ar explica o oarecare lipsă de implicare; doar în actul III, cu aria scrisorilor, a ajuns la acea vibrație ce încălzește muzica. Vocal a fost impecabilă, desfășurând cu eleganță liniile prelungi, flexibile, proprii lui Massenet, avantajată de egalitatea pe toată întinderea a glasului ei frumos timbrat și de luminozitatea acutului. Mihaela Stanciu s-a achitat cu acuratețe de partitura Sophiei dar am auzit-o și în formă mai bună. Ștefan
Atmosferă de austeritate by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14578_a_15903]
-
A vorbi despre susținătorii deconspirării accelerate a securiștilor torționari ca de-o "tabără dizidentă" din CNSAS înseamnă pură ticăloșie, din moment ce ei constituie majoritatea (șase oameni din unsprezece!) "Dizidenți", adică dezertori de la misia asumată, sunt "onișorii", pentru că ei au virat de la "linia oficială" a CNSAS-ului! Dacă am a reproșa ceva acestei majorități e că se lasă atrasă în toate cursele întinse de minoritatea din interior cu complicitatea unei minorități din exterior. Lucrurile pot și trebuie tranșate în mod democratic și legal
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
ascunzi adevărul prin omisiune. În clipa în care, în '90 să zicem, omul despre care scriu, ar fi spus, public, că a turnat la Securitate și ar fi dezvăluit ce a făcut și împotriva cui, ar fi tras măcar o linie despărțitoare, necesară pentru o bună igienă lăuntrică, între cel care a fost și cel care ar fi putut deveni. Pornind, evident, cu un cert handicap. Toată lumea a mințit! mi-ar putea răspunde sociologul. Tot ce s-a întîmplat după Revoluție
Vina de a te lăsa păcălit by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14612_a_15937]
-
indignarea de cele mai multe ori "din pur pîrțag" pe care o invocă Șerban Cioculescu), este, dimpotrivă, una cu totul complexă, legată de un anume temperament (un datum structural) al scriitorului și alimentată de "dezordinea" unei lumi pe care o sondează (în linia caragialismului "simț enorm și văz monstruos"), atent și iscoditor, sub toate aspectele sale". O revoltă posedînd un substrat metafizic, însă cu o turnură estetizată, precum o formă de manifestare diferențială, prin magia (neagră) a cuvîntului. Conștiința de sine a poetului
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
sine a poetului ca artifex dublează, ca într-o oglindă, postura sa morală, negatoare, ofensivă, implacabilă, coagulată în tulburătoarele norme ale unei permisivități anarhice, postură ce se servește de transfigurarea fără precedent a materiei verbale ca de un auxiliu: "În linia acelui "pasionalism" arghezian asupra căruia opina Pompiliu Constantinescu, să reamintim și noi că scriitorul însuși își recunoaște trăsături structurale tocmai într-o asemenea direcție a agresivității ("Ce m-aș fi făcut Doamne, sentimental și mistic, fără părechile de măsele și
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
aflate într-o continuă facere și desfacere, între distorsiune și coeziune și sub un alt cod parcă al gravitației ("gravitația argheziană", la care face trimitere Vladimir Streinu), imaginarul pamfletar se prezintă, în consecință, ca un spațiu ficțional complex, ale cărui linii de forță surclasează un real bulversat, supus, printr-un discurs coroziv, deriziunii și unor neobișnuite mutații (în ordinea semnificațiilor și a reprezentării deopotrivă)". Negativismul nu e descărnat, vid, ci umplut de materie estetică densă, conducînd la viziunea unei lumi fără
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
niște versuri prin care autorul, în căutare de nou și de mai nou, să dizolve canoanele poetice. Nu acest lucru va găsi, însă, în volumul Marinei Dumitrescu, intitulat cuminte Caiet roman. Autoarea practică o poezie de notație intimistă care reactualizează linia tradiționalistă a liricii interbelice, în special prin accentul pe care îl pune pe dihotomia trup-suflet și prin filonul religios care o străbate. Astfel, întâlnim aici o atmosferă senină, apolinică, în care visele nu sunt bântuite de coșmare (adevăratele coșmare fiind
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
ar fi putut pune la îndoială caracterul latin al limbii noastre, cine - mai mult decît un romanist precum O. Densusianu - apăra și demonstra (împreună cu I. A. Candrea) romanitatea românească. Însuși Titu Maiorescu, în lucrarea Despre scrierea limbii române (1866), apără linia Russo-Alecsandri, sprijinind cultivarea limbii vorbite de popor și repudiind legile inventate de filologi. Bineînțeles că în Transilvania această perspectivă era considerată a fi insuficientă. Condițiile culturale - dar, acolo, și politice - solicitau o subliniere a "naționalității" latino-romanice, a "continuității", adică o
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
și-au folosit poziția într-o instituție a statului pentru a reprima politic persoanele neconvenabile regimului comunist)? Cu atât mai mult cu cât securiștii despre care s-a scris în presă sunt niște gloabe de vârsta a treia, trecute pe linie moartă. E vorba, în principal, de oameni activi pe la începuturile regimului comunist, și nu de "profesioniștii" recalificați de Măgureanu și ridicați în grade de Costinel și Mircică. De unde această încăpățânare vecină cu ura, când nu numai că se știe că
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
Covaci), iată câteva poezii care pot caracteriza viziunea autorilor despre natura artistului. Aceeași imagine domină și în Astăzi umblu numai pe muchii (Imonts Zicdonis), unde acesta este văzut ca un ins care face experiența limitelor, ca o ființă de interval: "Linia frontului, fluidul dintre doi oameni, undele unei miresme, osmoza lichidelor, disputele politice, încleștarea ideilor - de-a lungul acestor țărmuri navighează arta. Limita exercită o ancestrală, atavică și indestructibilă forță de atracție. Ea cheamă spre risc, spre femeie, spre flăcări, spre
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
Dacă n-ar fi fost polițiștii care fac de gardă la capetele cîtorva poduri peste Vltava și clădirile în reparație ai zice că nu s-a întîmplat nimic. Transportul public funcționează perfect, la suprafață, iar metroul se întoarce la viață linie cu linie. În tramvaie, în magazine, pe stradă, praghezii nu au aerul unor oameni treziți din coșmar. Nu pare să îi intereseze prea tare că partidul de guvernămînt se pregătește să-și aleagă un nou președinte și că ei înșiși
Modelul praghez by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14664_a_15989]
-
ar fi fost polițiștii care fac de gardă la capetele cîtorva poduri peste Vltava și clădirile în reparație ai zice că nu s-a întîmplat nimic. Transportul public funcționează perfect, la suprafață, iar metroul se întoarce la viață linie cu linie. În tramvaie, în magazine, pe stradă, praghezii nu au aerul unor oameni treziți din coșmar. Nu pare să îi intereseze prea tare că partidul de guvernămînt se pregătește să-și aleagă un nou președinte și că ei înșiși ar trebui
Modelul praghez by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14664_a_15989]
-
și omul de lîngă femeie apucase bareta să o prindă de călcîiul copilului; copilul, simțind atingerea neașteptată, mușcă sînul mamei, iar ea înțelegînd ce se petrece, privea în direcția omului care îi potrivea sandaua. Astfel se închidea cercul și o linie neîntreruptă exista între om, mîinile lui, călcîiul copilului, sînii femeii și privirea ei, care se întorcea la om. Această linie, pe care Leandru a prins-o înainte ca pămîntul să înghită icoana, semăna cu singura literă pe care o învățase
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
iar ea înțelegînd ce se petrece, privea în direcția omului care îi potrivea sandaua. Astfel se închidea cercul și o linie neîntreruptă exista între om, mîinile lui, călcîiul copilului, sînii femeii și privirea ei, care se întorcea la om. Această linie, pe care Leandru a prins-o înainte ca pămîntul să înghită icoana, semăna cu singura literă pe care o învățase, cu litera teta -, și el, văzînd-o, gîndi: - Așadar, atingerea este posibilă. După care plecă la mănăstire și se călugări.
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
Evident că nicăieri. Dar nu la Platon, Aristotel sau Hegel mă refer, ci la ideea unui set coerent de valori slujite cu o stăruință demnă de admirat dacă n-ar fi atât de urât mirositoare. Privită, așadar, de sus, pe liniile de forță ale principalelor direcții de evoluție, România oferă harta stupefiantă a unui teritoriu ce-i are în epicentru pe securiști, în zonele principale pe comuniștii metamorfozați într-o stângă rapace, iar la periferii gloata amuțită după strategii imaginate, verificate
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]