528 matches
-
de 84cm. I.2 Un hol în formă de dreptunghi cu lungimea de 16m și lățimea de 8m se tapetează cu bucăți de linoleum în formă de pătrat cu latura de 2m. Cât va costa amenajarea, dacă o bucată de linoleum are prețul de 250lei? Pe parcursul acestei unități de învățare‚am observat că elevii răspund cu promptitudine sarcinile trasate dovedind deprinderi de mobilizare pentru activitate și se conformează tipului de comportament impus, participă activ la 61 discuții, intervenind cu explicații asupra
Metode de strategii evaluative by Mihaela Dumitriţa Ciocoiu, Cecilia Elena Zmău () [Corola-publishinghouse/Science/1704_a_3103]
-
trăiască cu această utopie în minte. Scrisul secret și ininteligibil va apărea din nou în carte în episodul delirului din al doisprezecelea capitol, sub forma capului de ivoriu. Acesta este bricolat din materii comune ale universului blecherian (faianță veche, fildeș, linoleum, hârtie velină), fiind în același timp acoperit cu "desene mici albastre" care seamănă cu "un scris mărunt și fin". Capul îi provoacă extaze naratorului: este "neînchipuit de frumos". Scrisul e nelămurit (doar "pare" a fi scris), așa că înțelesul capului de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
plastic, are calități educative prin munca în comun ce este desfășurată de elevi, prin colectarea materialelor, prin emulație în timpul realizării mozaicului. k. Tehnica linoritului (linotipieiă Este o tehnică puțin deosebită și pretențioasă. Se procură câte obucată pătrată sau dreptunghiulară de linoleum pe care se transpune cu tuș sau cerneală desenul dinainte stabilit. Cu răbdare și migală elevii scobesc părțile necolorate, astfel ca desenul să rămână în relief. Așezând deasupra formelor colorate o foaie de hârtie și presând o ușor, se imprimă
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
zâmbetul. Vreau să-i trag un pumn În mutră, să-l trântesc la pământ și apoi să-i storcesc mutra aia simandicoasă și afectată de podea cu călcâiul ghetei și s-o țin tot așa până Îi explodează craniul pe linoleum, proiectându-și conținutul ăla iubitor de criminali să alunece hârșâind pe gresia din cantină. Dupaia mi-aș lua cina și nici măcar n-aș borî vreun pic, să mor io. — Îți amintești ce ți-am spus că Înseamnă PIG ăla? Mândrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se roagă de noi, iar În mintea noastră auzim mesajul: Broooosssss O să vadă ea. O să vadă ei cu toții n pula mea. Ne spune ceva pe când ce ne așezăm la masă În cârciumă. Barul e aproape gol. Soarele se revarsă pe linoleum. Vedem aricol despre un meci pe ultima pagină a ziarului Evening News. Mă Întreb dacă a jucat Stronach. Înclinăm din cap spre un bulangiu În uniformă, care intră și-i spune ceva cârciumarului. Un bulangiu În uniformă cu gura slobodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Când m-am mai liniștit, când respirația 153 nu mi-a mai sfâșiat alveolele, m-am hotărât să mă opresc pe unul dintre culoare. M-am așezat pe un scaun, de parcă aș fi așteptat în fața unui cabinet dentar, privind țintă linoleumul gălbui de pe jos. Eram obosit dincolo de limită. Noaptea aceea mă terminase, mă storsese ca pe un tub de vopsea. "Păianjeni mulți - recitam buimac - păianjeni mulți îmi caută inima." Mă-nconjura o singurătate spectrală, de parcă aș fi trăit într-o fotografie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fi intrat. Și iată că de șaptesprezece ani stau în prag, disperat și cu pumnii strânși, implorând și amenințând, izbind în ușa stacojie cu umerii, cu palmele și cu fruntea, îngenunchind în fața ei și trîntindu-mă chircit, năclăit de lacrimi, pe linoleumul înghețat 158 al culoarului. în acea primă noapte de explorare a adâncurilor minții mele m-am smuls, cu un efort de voință pe care nu-l poți face decât o dată în viață, din fața ușii magice - ca să cobor mai departe, dar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
viață, din fața ușii magice - ca să cobor mai departe, dar am revenit acolo, nopți după nopți, la capătul altor și altor rătăciri. M-am aruncat pe scări în jos, sărind mai multe trepte deodată, silindu-mă să nu privesc înapoi... Curând, linoleumul începu să se zdrențuiască, podeaua se umplu de o apă mocirloasă, pe pereți începură să se arate insecte transparente, numai picioare. Treptele scării erau acum alunecoase de alge și răgălii, scufundate-n mocirlă. Am coborât alte secole, până când, la mii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în apartament. Sufrageria era înaltă și boltită. Lângă perete erau aliniate paturi de campanie cu așternutul în dezordine. Dintr-o debara dădeau pe dinafară valize, genți, cufere, iar două paturi fără saltea țineau loc de masă, cu ajutorul unei bucăți de linoleum trântită deasupra, în diagonală. Masa era acoperită cu cosmeticale și oglinzi. În jurul mesei podeaua din lemn crăpat era presărată cu fard de obraz și pudră. Fata mă abordă: — E vorba cumva despre amenzile alea pentru că am traversat strada aiurea, alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de ziar Înrămate, premii, fotografii cu ziariștii. În loc de asta, arăta ca și cum ziarul tocmai se mutase În noul sediu și nu avusese timp să Îl decoreze. Ghivece cu plante năpădite de buruieni erau așezate pe podeaua colorată pestriț: pătrate mari de linoleum care imitau marmura albastră Încadrate Într-un chenar auriu cu roz. Recepționera nu arăta nici ea prea bine: ochi roșii și păr blond lins. Mirosea a drajeuri mentolate pentru răceală. Privindu-i cu ochii Împăienjeniți, Își suflă nasul Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
picioarele lor făcând adevărate fântâni de apă cu fiecare pas. Erau amândoi uzi leoarcă atunci când Împinseră ușa și intrară la recepție. Agentul cu față ascuțită care era de serviciu privi către ei când lipăiră peste emblema Poliției Grampian, imprimată pe linoleum: un ciulin cu o coroană deasupra, iar dedesubt cuvintele „SEMPER VIGILO“. — Comisarul McRae? spuse el, fâțâindu-se În scaun ca un papagal curios. — Da? Logan se aștepta la un comentariu gen „Lazăr“. Probabil că nenorociții ăia de Gary cel Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
găsească pe agenta Watson și să afle dacă făcuseră sau nu sex noaptea trecută. Și dacă făcuseră, ce-ar zice de o revanșă? — Bine, mă duc să vorbesc cu el. Tatăl vitreg al lui Peter Lumley măsura cu pași mari linoleumul roz de la recepție. Își schimbase salopeta cu o pereche de jeanși murdari și cu o jachetă care nu să facă față nici măcar unui strănut, darămite vântului puternic de afară. — Domnule Lumley? Bărbatul se răsuci spre el. — De ce nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu galben. Logan Împinse ușa către interiorul Întunecat, unde aerul era greu din cauza țigărilor rulate În palmă și a mirosului de câine ud. Pe dinăuntru era chiar mai părăginit decât afară: scaune de plastic murdare, de un portocaliu mizerabil, un linoleum lipicios cu urme de arsuri de țigară și găuri adânci până la podeaua de beton. Lemnărie atât de impregnată cu fumul a generații Întregi de țigări Încât era de un negru lipicios. Tejgheaua până la Înălțimea pieptului străbătea Încăperea, ținându-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acolo și până-n Dundee. Ați decorat-o singur, nu-i așa? Nicholson murmură ceva despre soția sa care ar fi ținut morțiș la aspectul acela. Totul era asortat: ceainic, prăjitor de pâine, blender, suprafețe și cuptor. Toate verzi. Până și linoleumul era verde. Parcă se aflau Într-o mlaștină imensă. Cele două plase stăteau pe masă. — Ne uităm Înăuntru, domnule Nicholson? Logan le deschise și fu surprins să vadă un pachet de șuncă și o conservă de fasole. Cealaltă era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
băiatului tău o vizită? Întrebă Insch când se termină mâzgăleala. — Cum? Nu, domnule, mergeți liniștiți. Dumneavoastră vă ocupați de anchetă? Insch zâmbi radios din nou. — Sper din tot sufletul că da! Camera era mică, fără să fie plăcută: podea cu linoleum maroniu, pereți ca frișca și o banchetă dură de lemn de-a lungul peretelui. Singura lumină naturală venea dinspre micile panouri Înghețate de geam securizat fixat În partea de sus a peretelui exterior. Locul mirosea a subțiori. Ocupantul celulei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Insch era blândă și prietenoasă, complet diferită de orice ton pe care Logan Îl auzise folosindu-l cu alți suspecți. Încet, Martin se ridică până când picioarele ajunseră să-i atârne peste marginea băncii, iar șosetele-i lăsară urme umede pe linoleum. Îi confiscaseră șireturile și cureaua și orice altceva periculos. Era uriaș - nu gras - ci mare peste tot, brațe, picioare, mâini, fălci... Logan se opri când ajunse la fața cu urme de vărsat. Acum știa de unde recunoscuse numele: Martin Strichen era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ia vreo două sticle de vin, niște bere, iar apoi să se așeze În fața focului În apartament. Carte, vin și ritual de ceai. Numai că tot se trezi În deprimantul hol din față al sediului Poliției, picurând zăpadă topită pe linoleum. Ca de obicei, era un teanc de mesaje de la tatăl vitreg al lui Peter Lumley . Logan făcea tot ce-i stătea În putere să nu se gândească la ei. Era duminică: nici măcar nu trebuia să fie acolo. Și nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
scenei, iar Logan Își suci capul ca să vadă o siluetă cocoșată pe fundalul furtunii de zăpadă de afară. Silueta dădu drumul pungii de plastic pe care o ducea. Patru cutii de Export și o sticlă de Grouse se loviră de linoleumul jegos. În clipa aceea, camera fu dezvăluită În strălucirea delicată a luminii unei zile de iarnă. Unul dintre Îngrijitori era pe podea, cu apărătoarea de peiele pentru braț sfâșiată cu sălbăticie de alsacianul care mârâia. Agentei Watson Îi curgea sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu emblema spitalului pe pardoseală. O tejghea de recepție din lemn, curbată și largă, acoperea unul dintre colțuri. Logan Întrebă politicos unde Îl putea găsi pe domnul Douglas MacDuff și, două minute mai târziu, pășeau pe un coridor lung, cu linoleum. Doug Disperatul era Într-un salon privat, păzit de un agent de poliție tânăr, care citea o carte. Sărind vinovat, Îndesă volumul lui Ian Rankin sub scaun. — E-n regulă, agent, spuse Logan. Nu spun nimănui. Adu-ne trei cafele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În cameră cu Hoitarul murise În după-amiaza aceea de ciroză. Între bocetul rostit pe un ton Înalt și blițul fotografului, Logan beneficie de imaginea corpului zdrobit al Hoitarului. Era Întins pe pat, cu un braț băgat În ghips atârnînd deasupra linoleumului, cu picături de sânge scurgându-se Încet pe vârfurile degetelor sale palide. Bandajele de pe capul său erau de un roșu aprins În jurul ochilor și al gurii, iar cele de pe piept atât de pline de sânge că erau aproape negre. — Ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Încercat, da' șefii n-au vrut s-audă. N-aveau Încredere că ne vedem de treabă. Ce păcat. Puteam face avere cu casetele-alea... Centrul administrativ al spitalului era mai plăcut decât partea ocupată de pacienți. Aici, mirosul antispetic al linoleumului scârțâitor era Înlocuit de covoare și aer proaspăt. Logan găsi o tânără amabilă cu păr blond decolorat și un accent irlandez, pe care-o convinse să-l lase să se uite pe dosarele medicale din seara precedentă. — Poftim, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
două dispariții. Poate nu erau destule cât să vedem un tipar. Ușa se deschise În lături, făcând loc unui vânt urlător și agentei Watson. Se chinui să o Închidă și-și scutură picioarele, producând o furtună miniaturală de zăpadă pe linoleum. — Doamne, ce frig e! spuse ea, cu nasul ca o cireașă, obrajii ca merele și cu buzele ca două fâșii subțiri de ficat vinețiu. Insch Își luă privirea de la Logan pentru a trece asupra lui Watson, pentru ca apoi să revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Watson se-ndreptă către bucătărie ca să pună pe foc ceainicul, din nou. Nenumăratele căni de ceai erau singurul mod prin care se puteau Încălzi În casa aia ca un frigider nenorocit. Bucătăria nu era prea mare, doar un pătrat de linoleum cu o masă mică În mijloc și suprafețe de lucru În jurul pereților, toate decorate cu un galben de nuanța nicotinei. Watson clincăni trei căni de pe platforma pentru scurs pe blatul de lucru, nepăsându-i, În fapt, dacă le ciobește. Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
apă, lapte. Nu-i greu. Se așeză la loc pe canapea și se uită chiorâș spre televizor. O, ce naiba! Se ridică anevoie și dădu buzna În bucătărie. Nu ești În stare să faci un nenorocit... Un corp zăcea Întins pe linoleumul din bucătărie. Era agentul Rennie. — La dracu’! Apucă stația radio de pe umăr. Iar lumea explodă În jerbe de artificii galbene și negre. Nu se putea să fi fost incoștientă de prea multă vreme. Își dădea seama după ceasul de la aragaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
decât a piperului. Păși hotârât spre recepție. — Bună ziua, spuse, zvâcnind de parcă avea pureci. Trebuie să vorbesc cu detectivul cu nume biblic. Ofițerul de serviciu i-l arătă pe Logan. — Eroul biblic e-acolo. Omul păși hotărât peste podeaua acoperită cu linoleum, cu pasul numai puțin clătinat din cauza a câte whisky-uri va fi băut ca să-și facă destul curaj să ajungă acolo. — Tu ești Detectivul Biblic? Întrebă el cu o voce vibrantă și doar puțin confuză. Împotriva voinței, Logan admise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]