202 matches
-
decât media și că nimicurile îl plictiseau repede. Câteva minute mai târziu, când se auzi zgomotul ușilor, am crezut că era Fisher care se întoarce. În schimb, intră Tabitha, în pas săltăreț, radiind de entuziasm, cu părul său negru și lins încadrându-i atât de mătăsos chipul încât se vedea că e proaspăt spălat. Speram, pentru binele ei, că nu era în onoarea repetiției. —Salutare! spuse ea melodios, trântindu-și geanta lângă ușă. Toate bune, Matthew? Îi făcu cu mâna. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nișele ferestrelor. Aerul era îngroșat de aburul care se ridica din ceaiurile de fructe, de fumul de tutun și de diverse soiuri de iarbă. Într-un colț zări un băiat aplecat sârguincios asupra unei chitare, o claie de păr negru, lins acoperindu-i chipul. În fața lui, având și ea o chitară în mâini, stătea o fată cu capul ras în întregime, purtând un tricou alb, foarte larg și pantaloni scurți până la genunchi, care, în ciuda eforturilor sale eroice, nu-și putea ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Eça de Queiroz: Antonio Cabral, op. cit. și Glória e sombras de Eça de Queiroz (Lisboa, 1940); Antonio Sardinha, Purgatório das ideas (Lisboa. 1929); p. 3 sq.; Vlanna Moog, Eça de Queiroz e o século XIX, d. II (Barcellos, 1939); Alvaro Lins, História Literária de Eça de Queiroz (Rio de Janeiro, 1939); P. Hourcade, Eça de Quelroz e a Franca (trad. portugheză, Lisboa, 1935). Despre opera lui Eça de Queiroz, cf. studiul nostru de apropiată apariție. Despre Romalho Ortigao: Cîmara Reys, As
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
stăruind asupra cadrului cu femeia șoptindu-i ceva la ureche bărbatului. Mă concentrez, urmărind ca într-un prim-plan din ce în ce mai dilatat buzele femeii. Lipite de urechea lui, ușor întredeschise, lăsau limba să-i lingă, în cel mai grețos și firesc lins, lobul. Bucuria m-a inundat. Îi recunoscusem. Erau ei, cei care, în urmă cu ani, veneau la măsuța mea din Expresul de pe Apolodor, unde duminica îmi beam berile de la ora zece. Locuiam atunci provizoriu în blocul-turn de la Operetă. Duminicile, dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
amestec de rase era o fată nu prea Înaltă, dar cu o siluetă frumoasă și provocatoare, cu chipul alungit, nasul ușor acvilin și gura senzuală și promițătoare. Un hățiș de păr des și din cale-afară de negru i se revărsa, lins, aproape pînă la brîu, ascunzîndu-i deseori jumătate din față; un chip pe care străluceau doi ochi enormi, Întunecați și enigmatici, al căror fel de a privi era socotit cel mai fermecător și mai misterios din Întregul oraș. Per ansamblu, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
șase luni. Evident, nu puteam, după înmormântare, să-i mărturisesc Reliei că imaginea doamnei Sima avea să fie de acum în colo și mai puternică, că tânjeam încă, în fiecare secundă, să ating mâinile ei reci, să-i mângâi părul lins, să o privesc în ochi cum n-am privit-o niciodată și să-mi desfăt auzul cu cascadele glasului ei atât de fin. Cum să-i mărturisesc, la revenirea noastră acasă, că acea înfiripare a dragostei dintre mine și Iozefina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
altundeva. — Și unde mergem, dacă pot ști? Undeva unde să nu ne poată urmări nimeni: spre „marele pământ pustiu“ din Tikdabra. — încotro puteau să se îndrepte? Nu primi răspuns. Ministrul de Interne Ali Madani, un bărbat înalt, robust, cu părul lins și ochi mici pe care încerca să-i ascundă, împreună cu intențiile sale, în spatele unor ochelari foarte fumurii, cercetă, unul câte unul, chipurile celor prezenți și, neauzind un ecou la întrebarea lui, insistă: — Haideți, domnilor! N-am făcut un drum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dacă nu se mănâncă, nu te interesează... Așa-i că am dreptate? Deodată rămase tăcut. Apa lipise cearșaful de trupul Piei și lăsa să se întrevadă vârful sfârcurilor, linia trupului și a sexului. Părul îi aluneca pe spate, negru și lins, iar chipul, șiroind, căpătase o subită și de nedescris frumusețe, cu ochii strălucitori, dinții foarte albi și un râs spontan. Nu mai era maimuța goală, jivina de la grădina zoologică, care urina stând pe vine. Nu mai era copila fără forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
greu să admiți că fuseseră cu o zi înainte nasul, gura și urechile unor făpturi omenești care se mișcau și vorbeau. Nu păreau nici măcar niște măști de bâlci. Nu erau altceva decât niște zdrențe fără formă, o grămadă de păr lins la ceea ce fusese Lucas, o pată întunecată de păr creț, la Rafalo. Rămase cugetând îndelung la bătălia care se apropia, conștient de faptul că nimic nu-i va putea salva pe yubani din momentul în care al treilea garimpeiro va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ca și omul din realitate - și totuși, protestăm cînd ne vedem: „Nu sînt eu acesta.“ Rowe Întorcea mașinal foile dosarului. Nu putea crede că viața lui se desfășurase printre asemenea oameni. Șovăi totuși, tulburat, În fața fotografiei unui bărbat cu părul lins, cu un creion vîrÎt În buzunarul stîng și cu ochii evazivi, puțin mijiți, ce voiau parcă să scape de reflectorul prea puternic al fotografului: — Îl recunoști? Întrebă detectivul. — Nu. De unde pînă unde? Am crezut, o clipă, că-i un negustor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu fata fără părinți care ajunge directoare e frumos de tot. Piratu’ nu-i bagă în seamă însă. Se oprește satisfăcută la știrile de pe PRO TV și țipă: ia tăceți! ia tăceți! să auzim știrile! Știristul cu cravată roșie și frizură linsă folosește aceeași voce pe care o au toți ceilalți știriști. Am înțeles că după Revoluție s-a adus de afară un set de voci pentru fiecare gen de emisiune. Câte un set de fiecare post. Abia mai târziu au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
puțin simple. Eram prin clasa a II-a sau a III-a de liceu, cred. Sau, poate, chiar a I-a? În sfârșit, n-are prea mare importanță. Un proaspăt absolvent a tipărit o plachetă de versuri. Avea părul negru, lins, favoriți, purta o haină de piele și nu arăta deloc ca un romantic, visător și ușor bolnav, cum mi se părea, în acea vreme, că trebuie să fie poeții. Foarte sigur de sine, cu un ghiul de aur pe deget
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
animale tragice. Că toți sînt vînători. Mugur Isărescu e enigma Otiliei. Uneori trag cu pușca În albine. Lui Human Rights Watch Îi e milă de insecte, mai ales de cele din familia apidelor cu aparatul bucal adaptat pentru supt și lins (așa scrie-n Larousse), dar și de teroriști, despre care zice că-s human. Vedea-le-aș funcționarilor de-acolo mamele aruncate-n aer de umanoidul cu giulgiu pe freză. Organizația a rămas fără imagine, s-a stins Războiului rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și Golia, strada mea mărturisește despre un timp revolut al uriașei grădini care era cartierul Tătărași. Cînd coborîm din mașină, mirosul de vară al Tătărașilor, mirosul sănătos de iarbă coaptă la soarele de iulie, ne învăluie. Cer senin, steluțe curățele, linse ca puii de pisică. Deschid poarta și cîinele meu năucul latră la mine. Reporterița e ușor intimidată de farmecul casei roșii, la cărămidă, lăsată așa de cînd s-au oprit ai mei din construit, în '39. O intimidează și cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-l strângea deja de gât. Întâi absența fantei, apoi cabina de machiaj - nu mai înțelegea nimic. Maestrul era cu spatele. Așezat pe un scaun de bar, în fața oglinzii. Să fi avut vreo 25 de centimetri înălțime, nu mai mult. Păr lins, dat pe spate, frac minuscul. Se simți precum Gulliver în țara piticilor. Tuși încet. Maestrul își răsuci căpșorul. Mustață cu colțurile răsucite în sus. Nu. Unul în sus și altul în jos. - Da, vă rog? Autografele după spectacol. În spatele său
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ajunsesem dimineața, de la Ploiești). Aud, prin vis, "bing-bangul" soneriei. Nu deschid. Insistă. Nu deschid. Insistă. Decid să cobor din pat. Năuc, mahmur, confuz, deschid deci ușa. O femeie potrivită ca înălțime, de circa 27 de ani, poate 30, cu părul lins și fața rotundă, avînd un zîmbet frumos trist și senzual, dar și unul din ochi inundat de sînge, mă privea, de parcă dorea să mă hipnotizeze: Domnule, ești OM?! Da! am răspuns caraghios de hotărît arătării. Tăcere scurtă. Dacă ești OM
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cinste, distins-căruntul Pîcă, prietenul lui Pucă. Nu, nu-s personaje din cărțile de copii, nici din desene animate. Dimpotrivă! Viața lor era tot ce poate fi mai ne-educativ pe lume. Deși Pîcă avea o prestanță nativă, un păr alb, lins, curat, demonstra o sobrietate derutantă, care te trimitea la efigiile sacerdoților din Sadoveanu și nu la bețivanii monahi ai prozelor lui Damian Stănoiu! Ei bine, în esență, castul Pîcă era un machitor de primă clasă, care de la un număr de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
avut șansa de a studia în diferite locuri, permanent sub supravegherea trimișilor lui Constantius II, vărul său. Cine era Iulian? Ammianus Marcellinus, ni-l descrie spunând că pe la 20 de ani, Iulian (n. 331) era de statură mijlocie, cu părul lins, cu o barbă aspră ascuțită, cu ochi frumoși scânteietori, semnul unei inteligențe vii, sprâncenele bine evidențiate, nasul drept și gura destul de mare, buza inferioară atârnată, gâtul gros și curbat, umerii largi, bine făcut din cap până în picioare, așa încât să fie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
e un idilic cu înclinare spre policromie. Sultănica se deschide cu un peisaj hibernal de un colorit fantastic, machietist, într-un alb violent, floral. Un țăran are "fața conabie ca sfecla", Sultănica are gene "de catifea", "răsuri pe obraji", părul lins, "cu unde albăstrii", buze rumene "ca bobocul de trandafir", sânii pietroși "ca poama pîrguită", "ca două mere crețești". Mahalaua cultivă florile cu tonuri vii, mușcate, cerceluși, și paleta scriitorului e plină de vopselele lor. Cu tehnică machietistă e descrisă lunca
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Eminescu notează: "Nu sunt scriitor de meserie, n-o zic asta ca să vă fac atenți asupra acestor rânduri, ci a vă da a înțelege că numai nescriind încă pân-acum prin jurnale, nu mi-am putut netezi simțământul sub vorbe linse și lucii"202. Aflăm din aceste rânduri prima profesiune de credință pe care gazetarul o face în spațiul publicisticii și conștiința unui discurs original, nepervertit de adeziunea la o grupare politică sau alta și apt să oglindească problematica timpului. Publicistica
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sine următoarele: Nu sunt scriitor de meserie, n-o zic asta ca să vă fac atenți asupra acestor rânduri, ci a vă da a înțelege că numai nescriind încă pân-acum prin jurnale, nu mi-am putut netezi simțământul sub vorbe linse și lucii"256. Este exprimată în aceste rânduri una dintre primele profesiuni de credință pe care poetul le face în spațiul gazetăriei, dar și promisiunea unui verb care părăsește cărările bătute în favoarea unei expresii obiective și curajoase. Distanțarea de stilul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
întregi, neînchircite; el se arată cum este. N-are o cocoașă intelectuală sau fizică ce caută a o ascunde, nu are apucăturile omului slab; [î]i lipsește acel iz de slăbiciune care precumpănește în fenomenele vieței noastre publice sub forma linsă a bizantinismului și a espedientelor. Toate figurile acele fățarnice și rele, viclene fără inteligență, toate acele câte ascund o duplicitate în espresie, ceva hibrid, nu încap în cadrul noțiunii "român""418. c) Liberal/ conservator. Eminescu consacră un număr însemnat de articole
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ale timpului nou. Organizarea vieții interioare În jurul slăvitei ibovnice este o dovadă de socializare a instinctelor. În ordine retorică, discursul erotic se caracterizează printr-un mare devotament față de obiectul erotic. „Discursul Îndrăgostit - zice Barthes, - este În mod obișnuit o anvelopă linsă care se lipsește pe Imagine, o mănușă moale și tandră În jurul ființei iubite. Este un discurs pios, cucernic.” Un discurs, totuși, fragil, o devoțiune ce se destramă cînd Imaginea se alterează. Poetul român se refugiază, atunci, În morală și Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în alb, s-a lăsat înconjurată de rude adunate în jurul ei cu graba din cinematograful de epocă, pentru a se îndrepta în pas vioi și sacadat spre biserica în care s-a pomenit lângă un bărbat cu mustață, cu părul lins, dat cu briantină. Și aproape imediat - în memoria Charlottei nu au avut timp nici măcar să părăsească biserica - tânăra mireasă se înveșmânta în negru și nu-și mai putea ridica ochii grei de lacrimi. Ai fi putut crede, atât de rapidă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nocturne, a adormit câteva minute înainte de ora aceea planetară. O clipă mai târziu, tresărind din somn, a auzit pașii soțului ei în camera copilului. A intrat și l-a văzut aplecat deasupra patului fiului lor, băiatul cu părul negru și lins care nu semăna cu nimeni din familie... Nu l-au arestat pe Fiodor nici în biroul lui, nici în zori, întrerupându-i somnul cu un ciocănit autoritar în ușă. Nu, era în seara de ajun. Se împopoțonase cu mantaua roșie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]